Vladimir SOROKIN

Inimile celor patru
(fragment)

(Traducere din limba rusa de Mihail Vakulovski, roman in curs de aparitie la Editura ART)

Cand s-au imbracat cu totii, Rebrov s-a uitat la ceas:
- Asa, deci. Miscarea.
            Ei iesira in coridor, au inceput sa se imbrace cu hainele de iesit afara.
- Henrich Ivanici, balonasele, a spus Rebrov.
            Staube a scos din buzunar trei balonase.
- Unul - la dumneavoastra, doua la noi, unul mie si unul Olgai Vladimirovna - Rebrov a luat un balonas, Olga l-a luat pe celalalt.
- Iar zdrentele? a intrebat Serioja, punandu-si sapca.
- Da! Zdrentele! si-a dat seama Rebrov. Sunt in cada.
            El intra in baie, intorcandu-se cu patru carpe ude de lana:
- Iata. Pentru fiecare. Si va rog sa fiti atenti. Cu mana stanga, deci, acum sa le puneti in buzunarul stang. Acum... - sustinerea?
            Olga s-a batut peste buzunarul interior de la geaca:
- E aici.
            Staube si-a bagat mana in buzunarul de la palton:
- Da, da.
- Excelent.
            Rebrov si-a pus pe cap chipiul de piele. Cheia?
            Serioja i-a transmis brelocul cu cheia.
- Gata? - Rebrov s-a uitat in ochii Olgai...
            Ea a dat afirmativ din cap.
- Ei, sa mergem, a spus el, deschizand usa...
- Cu Dumnezeu, a soptit Staube, a iesit si a pornit pe scari. Ceilalti au coborat dupa el.
            În curte Rebrov si Olga s-au indreptat spre "Jiguli"-ul cafeniu, batranul si baietanul au trecut pe sub arca, iesind in strada. Rebrov a pornit masina, a intors-o si a plecat. Staube si Serioja s-au oprit la chioscul de ziare cu geamurile sparte.
- Serioja, de cat timp esti in urmarire generala? a intrebat Rebrov, intorcand volanul spre centura de pe Sadovoie.
- De trei luni si sase zile, a raspuns baietelul.
- Trei luni! a clatinat din cap Staube. Ce repede trece timpul...
- Înseamna ca langa blocul tau orice caine te va recunoaste, a spus Rebrov.
- Ma vor recunoaste, a dat din cap Serioja, batranele de pe banca ma vor recunoaste cu siguranta.
- Banca asta e la intrare in bloc?
- Nu-i nimic, il voi trece eu, - Olga a aprins un chibrit, si-a aprins si tigara.
- Dar poate - noaptea? a propus Staube.
- Nebunie curata. Toata lumea doarme, totul se aude...
- Dar il voi trece eu, nimeni nu-l va recunoaste!
- Ei, ei.
            Au trecut de bulevardul Zubovsk si inainte de podul Crimeea au intors spre splaiul Frunze.
- Atunci iata cum vom proceda, a zis Rebrov. Mai intai voi trece eu, apoi Henrich Ivanici. Abia dupa asta veti trece voi - dumneata si Serioja.
- Cum spuneti, a oftat Staube.
- Serioja, acum spune-mi...
- Imediat, iata "Gastronom"-ul, si urmatorul este al nostru. Al meu.
- Aha, atunci vom merge pe aici.
            Rebrov a intors si a parcat masina pe margine, dupa o "Volga" de culoare bej.
- Înca o data, s-a intors el. Sa nu uitati de zdrente. Si de sustinere, in caz ca va fi nevoie. Olga Vladimirovna, aici eu am incredere in dumneavoastra.
- Nu va faceti griji, a zambit Olga.
- Scara trei. Aici - la dreapta, a precizat Serioja.
            Rebrov a iesit din masina si a intrat in curtea blocului. Langa intrarea in scara trei stateau pe banca doua batrane. El si-a ridicat gulerul de la palton si a intrat repede in bloc. A urcat pana la etajul patru si s-a oprit langa conducta pentru evacuarea gunoaielor menajere.
            Dupa vreo patru minute Staube a venit cu liftul. Aproape imediat dupa el au aparut Olga si Serioja.
- Asa.
            Rebrov a facut un semn cu capul si ei s-au apropiat cu totii de-o usa captusita. Rebrov a scos cheia, dar a pus-o repede inapoi in buzunar:
- Nu. Suna tu.
- Dupa al doilea? a intrebat Serioja.
- Da, Olea.
            Olga si-a deschis fermoarul la geaca. Serioja a sunat la usa.
- Cine e acolo? s-a auzit de dupa usa o voce de femeie.
- Mama, eu sunt, a raspuns Serioja.
            S-a deschis usa si Serioja s-a aruncat imediat la gatul unei blonde nu prea inalte:
- Mamica! Mama!
- Serghei! Serghei! Serghei! a strigat femeia, strangandu-l in brate pe Serioja. Colea! Colea! Serghei!
            La ei a venit in fuga un barbat subtirel, a apucat capul lui Serioja cu mainile, s-a lipit de el.
- Serghei! Serghei! Serghei! striga femeia.
- Mamica, tata, asteptati... eu nu sunt singur...
- Serghei! Serghei! Eu nu pot!... Eu nu pot!... tremura femeia.
            Barbatul plangea inabusit, fara zgomot.
- Mamica... sunt aici, sunt viu, asteapta, mamica.
- Lidia Petrovna, linistiti-va, totul a ramas in urma, a rostit Rebrov, zambind.
- Da. Slava Domnului, a ras Staube.
- Nu pot! Serghei! tremura femeia, lipindu-se de Serioja.
- Mama... asteapta, acesta e... acestia sunt Victor Valentinovici si Olga Vladimirovna de la urmarire generala... mama...
            Primul si-a revenit barbatul:
- Intrati, intrati... va rog..., - el si-a sters fata cu palmele, a tras-o pe femeie de mana. - Lida, calmeaza-te, totul e-n regula, linisteste-te.
- Mama... ei, mamico, asteapta...
- Da, da, treceti inauntru... Serioja, vai, Serghei, - cuprinzandu-l pe Serioja, ea s-a dat cu el intr-o parte.
            Rebrov, Olga si Staube au intrat inauntru. Barbatul a inchis usa dupa ei.
- Dar eu chiar ieri am sunat la asta al vostru... ei, cum ii zice... Fedcenko, - a rostit cu greu barbatul. - Iar el imi zice... asta... cautam, cautam.
- Ieri nu-i azi, a zambit Rebrov.
- Vai, mi se rupe inima!
            Femeia s-a luat de tample si-a inceput sa clatine din cap. - Serghei, Serghei... ce-ai facut cu noi.
- Pai, nu doar el e vinovat, a vorbit Rebrov.
- Toti s-au dovedit a fi vinovati, a adaugat incet Olga.
- Vai... dar treceti, de ce stati asa, - fara sa-i dea drumu' lui Serioja, femeia a intrat in camera.
- Intram doar pentru o clipa, a zis Rebrov si toti intrara in camera.
- Dar unde ai fost, unde ai putut fi, clatina din cap femeia.
- Da. Ai facut tu destule chestii...
            Barbatul s-a lasat pe divan, dar, dumirindu-se, s-a ridicat imediat. - Tovarasi, asezati-va, doar ce...
- Multumim, n-avem timp sa stam.
            Rebrov si-a bagat mainile in buzunarele paltonului, - Serioja, acum spune. Despre surpriza noastra.
- Da, mama, noi avem o surpriza, - Serioja s-a eliberat din stransoarea imbratisarii mamei. - Iata, mama, si tu, tata, asezati-va aici, pe divan si ascultati. Doar ca, asta..., nu ne intrerupeti.
- Va fi greu sa nu intre in vorba, a ras Olga.
- Vom incerca, - femeia s-a asezat pe divan oftand. Barbatul s-a asezat langa ea.
- Acum zdrentele, a rostit linistit Rebrov.
            Toti patru au scos carpele ude pe care le-au strans la fata, acoperindu-si cu ele nasul si gura. Aruncand inainte mana dreapta cu balonasul, Rebrov a pulverizat cu spray paralizant in fetele barbatului si femeii. Tipand neputinciosi, ei s-au luat cu mainile de fata si au alunecat de pe divan la podea.
- Înapoi, mai departe de ei! a comandat Rebrov, fugind de langa cei doi cazuti, si toti s-au adunat langa fereastra.
            Trupurile barbatului si femeii au avut cateva convulsii, apoi au incremenit in pozitii incomode.
            Fara a-si lua carpa de la fata, Rebrov a introdus balonasul in buzunar:
- Olea. Fara prea multa galagie!
            Cu mana stanga apasand carpa pe fata, Olga a scos din buzunarul din interiorul hainei un revolver sport cu maner complicat si cu cilindrul amortizorului de zgomot la capatul tevii, apropiindu-se de cei doi care zaceau.
- Nu trebuie sa ratezi, a sugerat Staube.
            Tintind iute si dibaci, Olga a tintit si a impuscat in capetele celor doi de pe podea.
- Si inca, a comandat Rebrov.
            S-au mai auzit doua sunete innabusite, capetele celor intinsi jos s-au clatinat, tuburile goale ale cartuselor s-au rostogolit pe podea.
- Si inca jumatate de minut, a spus Rebrov, a mai asteptat un pic, apoi si-a bagat zdreanta in buzunar. - Acum se poate.
            Toti si-au luat petecele de pe fata. Olga a ascuns revolverul, Serioja a cules de pe podea patru cartuse goale.
            Rebrov si-a desfacut partea stanga a paltonului, a scos foarfece mari din diferite buzunare, o eprubeta cu capac, un flacon cu un lichid incolor.
            - Mai intai mama, a zis Rebrov, transmitandu-i lui Staube eprubeta si flaconul. Olga si Serioja au intors cadavrul femeii pe spate. Fata ei era plina de sange, irisul ochiului era smuls din orbita ochiului.
- Henrich Ivanici, a balmajit Rebrov, aplecandu-se cu foarfecele deasupra fetei cadavrului.
            Staube a scos capacul si-a adus eprubeta. Rebrov a taiat repede buzele si le-a lasat sa cada in eprubeta. Staube a turnat in eprubeta lichid incolor din flacon si-a astupat eprubeta.
- Asa, - Rebrov si-a sters mana patata de sange de flaneaua cadavrului, - acum tatal.
            Olga si Serioja au intors cadavrul barbatului, i-au descheiat slitul si i-au tras pantalonii, l-au dezbracat de chiloti.
- Serioja! - Rebrov a tras pielea de pe penis, i-a retezat capul si l-a bagat repede in gura lui Serioja, care intre timp se aplecase, Serioja a inceput sa suga capsorul penisului, rotindu-l incet prin gura. Olga i-a sters buzele cu o basma.
- Ladita e-n dormitor? - Rebrov i-a luat Olgai basmaua si-a sters cu ea foarfecele.
            Serioja a dat din cap si-a fluturat din mana. Olga a iesit. Rebrov a luat eprubeta cu buzele si-a pus-o in paltonul sau, a luat si flaconul si foarfecele. Olga s-a intors cu o ladita arabeasca nu prea mare in maini. Rebrov a scos din buzunar o geanta neagra de nailon, Olga a asezat acolo ladita.
- Asa, - Rebrov s-a uitat in jur. - Gata?
- Gata, doar sa beau niste apsoara, - Staube a schiopatat spre bucatarie.
- Tu nu vrei sa iei nimic, l-a intrebat Rebrov pe Serioja.
            Serioja sugea concentrat capsorul...
- Serioja, - Olga l-a impins pe baietel de umar.
            El s-a uitat la ea si-a dat negativ din cap. Dar dupa asta a iesit iute din camera si s-a intors repede cu un crocodil de plus. Crocodilul era vechi si rupt in cateva locuri.
- A-aha-a. Ei, ei, - Rebrov a dat din cap, s-a uitat la cadavre. - Ei, sa ne caram.
            Ei iesira din camera in hol.
- Henrich Ivanici, mai aveti de gand sa stati?
            Rebrov s-a apropiat de usa de la iesire.
- Iata vin, vin. - Staube a iesit din bucatarie.
- Deci, acum iesim noi, eu cu dumneata, apoi ei, ea cu Serioja.
            Rebrov a deschis usa si-a iesit. Din urma lui a iesit Staube.
            Olga a inchis usa dupa ei, s-a lasat cu spatele de ea. Serioja privea crocodilul, sugand capsorul penisului.
- Ti-a fost dor de el? a intrebat Olga.
            El a dat din cap.
- Îl ai demult?
            Serioja a aratat trei degete.
- De trei ani? Si de ce e atat de invechit?
- E de la bu... nica, a vorbit el cu greu.
            Olga a pus urechea la usa, a ascultat. Si Serioja s-a lipit de usa.
- Gata, sa mergem, a zis Olga si a deschis usa.
            Ei au iesit, Olga a inchis cu atentie usa, l-a luat pe Serioja de mana si l-a condus pe scara in jos.
- Cand vom ajunge jos sa faci la fel, a balmajit ea.
            Cand au ajuns la iesirea din bloc, Serioja a apucat-o pe Olga cu mainile de geaca si-a inceput sa zbiere.
- Vitia, inceteaza! a rostit ea cu voce tare.
            Serioja si-a lipit fata de geaca ei si-a urlat si mai tare.
- Vitia, Vitia, - a izbucnit ea in ras, - doar nu esti mic, inceteaza.
            Ei au iesit din scara blocului, trecand pe langa batranele care stateau pe banca. Ningea foarte tare, cu fulgi mari.
            Cuprinzandu-se, ei au trecut prin curtea din fata blocului si s-au intors spre masina. Observandu-i, Rebrov a pornit masina si a inceput s-o intoarca.
- Ei, nu te-ai inecat? - Olga a deschis usa din spatele "Jiguli"-ului.
- Mhu-hu, a raspuns Serioja, patrunzand in masina cu crocodilul.
            Olga s-a uitat in jur fara graba, apoi a urcat si ea.
- Totul e-n regula? - Rebrov schimba viteza.
- Totul e-n regula, - a spus Olga rasufland usurata si si-a intins capul pe speteaza scaunului.
- Ati stins lumina?
- Nu.
- Pacat ca n-ati stins-o, - Rebrov a intors volanul spre splai.
- Dar n-ai spus asta, - Olga a scos tabachera, a deschis-o.
- Olga Vladimirovna, a balmajit Staube, - doar nu sunteti un copil.
- Eu nu sunt copil, - Olga si-a aprins o tigara, a inceput sa fumeze.
- Dati-mi si mie o tigara, - Rebrov a intins mana, Olga i-a pus o tigara in palma.
            Rebrov a inceput sa fumeze, a suflat repede aerul:
- Cam nasol. Ei... lasa, ce mai conteaza... acum...
- M-as putea intoarce, a ras Olga.
- Pai nu? - a scancit Staube. - Sa va intoarceti. Sunt scumpe ouale de Pasti, Olga Vladimirovna.
- Serioja, cand a zis ca va veni unchiul? a intrebat Rebrov.
            Baietelul a scuipat capsorul in mana:
- La Anul Nou.
            Rebrov a dat din cap. Iesira pe centura de pe Sadovoie.
            Olga a scos revolverul, a extras incarcatorul, a introdus in el cele patru cartuse lipsa. Serioja se uita la capsor.
- Haide, suge-l cinstit, - Olga a tras siguranta.
            Baietelul a luat capsorul in gura si-a inceput sa roteasca crocodilul in maini.
- Astazi am fost la targul din Ceremusinsk, a spus Rebrov.
- E scump? a intrebat Staube.
- Carnea e de la cincisprezece la douazeci si cinci. Castravetii murati - sapte. Perele - zece.
- Da, - Staube a clatinat din cap. - Hotie pe fata.
- Dar tu ai cumparat maciese? - Olga si-a ascuns revolverul.
- Da.
- Olga Vladimirovna, cum a fost calatoria in Peterburg?
- Groaznica.
- Serios? Ce s-a intamplat?
- Ei, asta-i o istorie trista, - Rebrov s-a incretit de la fumul care i-a intrat in ochi. - Istoria nesimtirii umane, a indiferentei, a infirmitatii.
- Ajunsesem in Peterburg dimineata, l-am vizitat pe Boris, am ramas cu o cicatrice. Apoi am fost pana la Ilia Anatolievici, i-am transmis smoala topita si al patrulea. El locuieste in afara orasului, asa ca pana am ajuns acolo, pana ce... Am obosit ca dracu'. Si, ca de obicei, m-am dus la bunicuta. Ma gandeam cum voi intra in cada, cum voi bea un coniecel...
- O, da, sunteti o amatoare! a inceput sa rada Staube.
- Am ajuns la ea, am sunat la usa. Nimeni. Am sunat o ora la usa. Apoi am intrat la vecini. Locuiesc de cincisprezece ani alaturi, dar o cunosc pe bunicuta doar din vedere. Au zis ca n-au mai vazut-o demult. Îi dau un telefon unicei ei prietene, Mariei Marcovna. Ea deja de o luna n-o poate gasi la telefon. Zice: sun, sun, dar nimeni nu vine sa ridice receptorul. Si ea are optzeci si doi de ani, dar nu iese deloc din apartament. Dar bunicuta facea singura totul, iesea si la magazine. Iata. M-am dus la seful de scara. Am chemat politistul de sector, lemnarul, am chemat martori. Am spart usa. Ei, si a fost totul clar imediat, dupa miros. Intram. Si...
- Olga Vladimirovna, nu trebuie, va rog frumos, - Staube si-a astupat urechile cu mainile.
- Ei si... eu pentru prima oara in viata am vazut un om plin de viermi. O bunicuta plina de viermi. Acolo era doar pielea, iar inauntru erau viermi. Ei se miscau si parea ca ea vrea sa se taraie. Au venit de la morga si-au cerut o musama, ca s-o ridice pe bunicuta. Si cand au carat-o...
- Olga Vladimirovna! Olga Vladimirovna! Va rog frumos! - a strigat Staube, astupandu-si urechile cu mainile. - Daca eu va rog frumos, daca va rog foarte tare! De ce?! Ei!
- Scuzati-ma, Staube, draga. Eu pur si simplu am obosit, - Olga s-a intins pe bancheta. - Vin aici direct de la inmormantare.
- Groaznic, groaznic, - da din cap Staube. - Si nimeni nici macar nu vine sa te vada, nu te suna. Cum au ajuns sa fie oamenii, totusi. Doamne-dumnezeule!
- Da, - a oftat Rebrov. - Si ne mai miram de nesimtirea tineretului nostru. Desi noi insine suntem vinovati de asta.
- Dar nu, doar imi amintesc de anii din timpul razboiului, anii de dupa razboi! - Staube si-a scos sapca, si-a netezit parul carunt. - Ce greu era, ce rau traiam! Dar nu-mi amintesc deloc ca oamenii sa fi fost indiferenti! Erau de toate: mitocanie, zgarcenie, salbaticie, dar indiferenta - in nici un caz! Numai nu indiferenta!
            Serioja a scuipat capsorul in palma:
- Dar eu nu sunt indiferent?
- Cu tine totul e-n regula, a zambit Rebrov.
- Tu esti pur si simplu Timur (1) al nostru! a izbucnit in ras Olga. - Ce-i drept - fara echipa. Ce, ai obosit sa-l sugi? Atunci da-mi-l mie...
            Aplecandu-se, ea a luat cu buzele capsorul din palmele lui Serioja, si-a leganat capul.
- E bine? a intrebat Serioja.
            Olga a dat din cap.
            Au intors pe prospectul Pacii. Ningea cu fulgi mari si desi. Am trecut pe soseaua Iaroslavsk, au intors la dreapta. Drumul ducea printr-o padure inzapezita si peste vreo trei kilometri s-au oprit in fata unei porti cu o ingraditura verde de trei metri inaltime.
            Rebrov a claxonat.
- Uf-f... chiar sa fi ajuns, a zis Staube pitigaiat, punandu-si sapca.
- Victor Valentinovici, dar de ce aici intotdeauna e mai multa zapada decat in Moscova? a intrebat Serioja.
- E mai spre nord. E mai frig.