- Domnule Radu Muntean, filmele si spoturile dvs. publicitare sint existentialiste si cotidiene, avind subiecte de aici si acum, (de aceea) greu de uitat, care se intiparesc in memorie. Cum ati ajuns la acest stil? Va mai amintiti cum (si cind) au fost primele dvs. incercari cinematografice?
- Eu va multumesc pentru aprecieri, dar as face totusi o distinctie intre spoturi si filme. În cazul spoturilor nu-mi pot asuma decit regizarea lor, partea de scenariu si concept apartine agentiilor de publicitate, deci nu-mi pot asuma rolul de autor. Primele mele incercari cinematografice au fost, cum probabil e de asteptat, stingace. Am filmat si montat un fel de eseu cinematografic in anul intii de facultate. Un exercitiu la care au participat mai multi colegi de la regie si imagine.
- Lumea va cunoaste (mai ales) dupa filmul FURIA, dar pina atunci ati mai regizat filme, e adevarat ca erau scurtmetraje. Lungmetrajele sint ca romanele in literatura, construiesc mai usor o biografie in domeniu? Poti deveni regizor celebru facind doar filme de scurt metraj?
- Am facut scurtmetraje in facultate si imediat dupa ce am terminat scoala. Apoi am inceput sa lucrez in televiziune si publicitate si am facut pina la FURIA multe spoturi si videoclipuri muzicale. Scurtmetrajul e un gen aparte, dar pentru cei mai multi dintre regizori e un antrenament pentru lungmetraj. Soarta scurtmetrajului e ingrata, in primul rind pentru ca are o piata de distributie foarte limitata.
- În FURIA ati gasit formula cistigatoare, filmul a prins foarte bine si la public, si la colegi, si la critica de film si cred ca si actorii s-au simtit bine si se mindresc ca au jucat in FURIA. V-ati folosit de cele descoperite si-n filmul inca nelansat pe piata, BOOGIE?
- „Furia” a fost filmul meu de debut si am invatat multe din aceasta experienta. În general, regia de film e o meserie in care practica joaca un rol important. Nu e suficient sa stii ce vrei, e foarte important si sa stii cum sa transmiti ce vrei sa spui, folosind mijloacele de expresie cinematografica. Eu am filmat mult in ultimii 12 ani si imi place sa cred ca am invatat cite ceva din fiecare filmare.
- Putem vedea din descrierea pe scurt a subiectului filmului ca spectatorii pot spera la un film interesant si realist, care sa-i si distreze, si – mai ales – sa-i puna pe ginduri, o combinatie permanenta in filmele dvs. Cum ati ales acest titlu, care la prima vedere nu pare atit de inspirat ca ale celor doua filme dinainte – „Furia” si „Hirtia va fi albastra”? Ce alte variante de titlu ale filmului ati mai avut?
- Initial filmul se numea „30 si ceva”. Apoi l-am schimbat in Boogie pentru ca mi s-a parut ca ilustreaza mult mai corect conflictul filmului. Lui Bogdan Ciocazanu, personajul principal al filmului, i se spunea Boogie in liceu, insa acum, cind omul e tata de familie si om cu responsabilitati multiple, nu i se mai potriveste. El insa ar vrea sa mai fie Boogie, impreuna cu fostii prieteni din liceu, fie si pentru o noapte.
- Dorel din reclame este personajul dvs., care probabil ca e la fel de cunoscut ca Sergiu Nicolaescu... Daca l-ati face pe acest Dorel personaj de film i-ati pastra aceleasi trasaturi sau ar trebui sa-i adaugati si alte caracteristici pentru ca sa reziste?
- Nu l-as face niciodata pe Dorel personaj de film. Rolul sau e acolo, in reclamele de 30 de secunde.
- Reclamele dvs. par a fi facute de placere, dar cred ca e vorba si de viata cotidiana aici. Un regizor face reclame pentru a-si plati intretinerea? E ca si profesia la scriitori, care n-au cum sa traiasca din scris si-s nevoiti sa mai faca si altceva, pentru bani?
- Eu consider publicitatea un mod onorabil de a-mi face meseria si un mijloc prin care imi cistig independenta financiara. Încerc pe cit posibil sa fac doar reclamele pe care mi-ar placea sa le vad si revad la televizor. Nu inseamna ca intotdeauna imi si iese asta, in fond, cum am mai spus, sint intr-un fel la mina inspiratiei scenaristilor din agentiile de publicitate. Dar in general nu ma duc la filmare ca la serviciu, incerc sa-mi apropii scenariul in asa fel incit sa-mi faca placere sa-l filmez. Asta intotdeauna se vede si nu poate fi decit in folosul produsului.
- Cum alegeti actorii pentru filmele dvs.? Ce actori straini va plac f. tare?
- Dau probe, la modul cel mai clasic. Chem actori pe care-i cunosc sau care mi se par potriviti ca tipologie cu personajele, ii grupez, le dau citeva pagini de text si lucrez cu ei ca la filmare. Apoi ma uit pe materialul filmat la probe si incerc sa iau decizia potrivita. De multe ori nu-i usor (la HÎRTIA VA FI ALBASTRĂ am schimbat doi actori cu putin inainte de filmare), dar citeodata rezultatul e evident.
- Ce hobby aveti in afara de cinematografie?
- Pentru mine, filmul e si meserie si hobby. În afara de film imi plac multe lucruri, dar nu cred ca sint suficient de importante ca sa le numesc hobby-uri. Nu sint genul care colectioneaza timbre, asta-i sigur.
- Cum i-ati face reclama noului dvs. film? Ce ar trebui sa stie spectatorii inainte de a intra in sala de cinematograf la BOOGIE?
- Cred sincer ca e un film care functioneaza pe mai multe niveluri. Poate fi un film de public, mai ales de public romanesc (la proiectiile de la Cluj si Sf. Gheorghe, unde a rulat in regim de festival, oamenii au ris si au reactionat extrem de viu) si in mod sigur e un film care te indeamna la reflexie, te face sa te gindesti la viata ta de acum si de pina acum. Nu e, insa, genul de film greu de digerat, pina la urma e povestea unor barbati de 30 si ceva de ani care-si fac de cap de 1 mai la mare. Ar trebui sa fie interesant si pentru pustii care nu se gindesc neaparat la viata si destine. |
.jpg)
