Mihai VIERU, "Shinobi",
Ed. Brumar, Timisoara, 2008

 

 

Vineri cu ochi negri picurind ceara privirii tot
neagra pe geaca alba

de aripi
ca un ness foarte tare
andra plingind dintre omoplati
si scuturindu-si aripile pasnice
obosite de mersul prin cetatea vetusta
ii imbratisez si ating coaja de mesteacan
si o respir
ca pe sufletul parcului nostru de sentimente

 

1 Si cerul era alb si geaca era alba si norii erau cetosi si albi si tot
cerul era un nor cetos si alb din el mai ploua cu gri sa nu ne plictisim
de confuzie si viata ne era alba ca si aripile zburatoarelor, ale
pasaretului ingeresc si zgomotul de tocuri si de bocanci, de picioare
sarutind mersul era din nuante de alb de la alb 10 la alb 17. În plus
si creierul nostru era o gelatina alba. Ne vedeam ca niste meduze
pasind mai greu si mai putin jilav prin aerul mai putin dens ca apa

  

Te-ai ascuns pe atit de diafan dupa aparatul de
ejaculat espresso

cu toate chiraielile lui ca de stomac mimind
un inceput de gastrita mecanica
ba chiar de ulcer duodenal cu sant de 5 mm
atit de plastic te-ai ascuns numai de mine
si eu numai in urma trenului plingeam
masindu-mi coloana
cu pietrele colturoase dintre sine
Ne viram pe git Julius Meinl ca pelicanii. Ce conteaza cit de buna
e, cit de tare. Era o cafea apreciata la sentiment just, chiar daca
aveam fetele lungite dupa noaptea de dor prelungit, chiar daca
tristetea destupase butelci de vin cu tirbusoanele gindurilor noastre
pravoslavnice. Majoritatea din mondenitate si din jena primei
beri de dimineata sau a palincii de cu seara. Coman, de jena cafelei
prime, sau poate companion la coca cola de dimineata. O cafea
buna cu tot tacimul.

 

Eu numai iti imbratisez gamba

si ce piele fina are si cum de alba o simt prin blugi...
tu imi repeti cit de frig e in clujul nostru stratosferic –
elizeu
eu insist cu sarutarile tandre, agasate de rujul atriilor
cu saruturile degetelor mele pe nobilul si
albastrul marin
al blue-jeans-ilor tai
tarantula frumos ornata cu oja joaca o tarantela in
atac ciupeste
si inteapa
dosul palmei mele aglomerat de ranile refuzului este
si neintoarcerii
si celuilalt obraz al lui Randie
ea este o bruneta cu dintre cei mai negri ochi din alabama
stie sa isi pieptene atent privirea
cind ma zgirie cu ea pe umerii obositi
ea se stie si cu depresia mea
Randie imaginea salasului meu de verde din virgine sfere
ce piele alba susurata in izbucuri ca-ntr-un sinclinal
ceata era facuta bulgari
ce alba melanina zapada atingeam fragila
apoi
brut chelnerita a aparut in new york
si cu o stingace delicatete propice frigului ne-a pus
amenda sub stergatorul de parbriz
al cautaturii noastre cautise
ca un semn de carte
la pagina 137 unde putea incepe povestea
iubirii noastre
de albastru, de blugi, de albe melanine.
Niciodata nu i-am vazut gamba, dar cum spunea odinioara Andrei,
am stiut sa cint la fluierul piciorului. Tradarea in engleza se umple de
metafora ca un castron cu cirese de mai.
Întotdeauna se da vina pe lumea de Apoi cum ca ar fi mai buna si
mai stralucitoare. Si eu cred asa.
În circiuma New York nu cinta nici macar Frank Sinatra, dar ne
zaream noi in geam ca niste manechine probind beri de diferite
marimi, beri vesele, triste, negre, blonde, le plescaiam poemele
intre dinti, le mai scapam in halbe ca pe niste lei de mare jucind
pitita printre algele de vareg.
O chestiune complicata de numerologie, care, in final, rezulta in
doi, cifra doi.

 

Promit sa nu te definesc pina la primavara

atunci o sa pot sa ma uit
sa iti zic ce culoare are inima mea batrina
batuta de Eoli impertinenti si capriciosi
ce forma are ea
atit de erodata atit de parfumata de stinca inflorita-n
crini colturosi
de primulele negre ale privirii tale de primavara
cred ca asa de usor sint de biruit de credinta k inima
imi este numai fiorduri
plina cu specii necunoscute de crabi migratori
cum este inima ta? Acum cind stiu cum stam in virfuri
de munti pe virful degetelor si tot atit de inalti ca si ei.
cred ca inima ta o feriga stufoasa se imprastie o
jubilare cu frunzele in aer
inconjurata de urzici inalte si blinde
in timp ce
ripa ochilor tai atit de calduroasa ramine
Totul se intimpla in ochii iubitei. Mirific. Mirobolant. Fabulos. Poetul
pleaca de la un scenariu carstic. Atit de tripat este de privirea
neagra a iubitei incit el asista la nasterea muntilor hercinici si la
toate secretele padurilor lor care se sfirsesc in mare. Cind se termina
isi da seama ca iubita nu mai este dinaintea lui. El cade pe peronul
garii din Predeal. Citiva oameni cumsecade cheama Smurdul.
Medicul de pe ambulanta constata decesul. Infarct miocardic. Si
stabileste virsta pacientului: aproximativ optzeci de ani.

  

Eu, iata, Shinobi Randie, eu sint slujbasul
imparatului

tobarul care mai striga-n piete si mai pictez ca si
Bassano numai vise, tablouri cu Randie
cu Shinobi Randie
tablouri care, pe rind, s-ar numi
Imagine cu printesa glisind mersul prin Cluj
Portret cu printesa in Hermannstadt
Portret de fecioara in fereastra nuda din casa
Hermann/Rotaru10
Portret de tinara domnisoara la Antiques Boutique11
Zimbind cind mai religios si mai pe cind lais12
Printesa la balconul unei cladiri vechi din Sibiu13…
Eu iata, Shinobi Randie, sint eu14,
tobosaru lui imparatului Wu – Dang, nu ma ucide!
În cheie Chagall
Neaparat Pallady

 

10 Aici un Courbet pretentios combinind cu o Odalisca de Ingres
11 Iar aici un Modigliani
12 Un trecento intre Gratii, sau printesele Lordului de Blais
13 Swarze Seele – pictor sas 1457-?
14 La doamna Angela, La Bibi la terasa, impreuna cu Traiante, cu
nea Aurel si Adi dinamovistu, cu nea Virgil si Crocodilul Laurentiu,
ne simtim epifanic. Komartin apare si el si mai comanda o tura din
visinata si din berile calde ale casei.

 

 Cazusem in fintina vietii ei15... o victima de trintor
de albina

o zumzaiala-n vinul preotesc
otetit de asteptarea ierarhiilor ceresti
ca noi sa inflorim din sorbitura-n sorbitura
ba cind mai dam cu apa moarta pe gitlejuri taiate si
pe priviri ciuntite-n gene
si cind cu apa vie
venea si corbul sa-i cerseasca o dunga de privire o
crema de lesie
o codobatura iubire
penele-i se indoliasera din zori cam prafuit direct in cute,
in valuri, in sifonat de sfere,
din tavalugi de fum, in plinsete de retezat de ascutite
chelicere
vazute-n doua sau in 4 perfecte dimensiuni
atunci Shinobi insfaca notiunea de pasare si o
desparti de conceptul de corb,
o tavali in ochii ei deschisi, in strunga lor
si ii tisnesc trei lame de smarald de ascutite lame si
un suvoi de drapa neagra
in timp ce-n noaptea ochilor Shinobi, Randie ne
saruta timpii morti si ne jupoaie timpii vii de vlaga,

15 Dar unde crezi ca te duci, tu, Harap Alb,/ zise Spinul cu vocea-i
vicleana/, /Netrebnica sluga/ o sa imi aduci salatile din gradina
Ursului/ si pe fata lui Rosu-mparat/ si cite si mai cite,/ fraiere,/ sint
un erou cultural civilizator, mai adauga el suierind printre dinti!

  

Sa imi saruti marea ca si atunci cind iti maninc
din palma epiderma

si ti-o topesc in luminari, arcane, protocoale, intreaga
institutionalizare
chiar daca sintem fecioarele nebune oh, buna mea,
otrava mea de-aproape
asa vom reusi sa Îl intimpinam cu mina noastra luata foc,
dintr-un desert de sare
ce torta de sarut voi saruta sa ne aprindem miinile cu
epiderma ta, din palma ta
dar tu, tu, tu numai saruta marea mea ca si atunci
cind iti maninc din palma fluturi16

 

16 Ce multe culori are pamintul!/ De ce are atit de multe culori
pamintul?/ de ce are iarba culori? Ca atunci cind aerul are, pentru
putin timp, culori zburatoare?/ Fluturii se duc in fiecare iarna
la Dumnezeu si nu pot fi vazuti decit de la cercul polar/ acesta e
semnul ca Mos Craciun poate pleca la impartit de daruri!

Redactia: Mihail VAKULOVSKI, Alexandru VAKULOVSKI, Carmina TRAMBITAS
© grafica: Dan PERJOVSCHI; Webdesign & Webmaster: Viorel CIAMA
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net