Interviu cu Mani Neumann,

realizat de Mihai Vieru

„Mani e un tip care are incredere in ceea ce face si o transmite si celorlalti. Prin asta da curajul celorlalti sa nu caute solutii usoare de Mainstream. Asta e senzatia pe care o ai cand canti cu ei pe scena. Eu sunt mai mult colaborator”                                                           Joszy Kappl

Mani Neumann, suntem bucurosi sa te avem printre noi la Oradea. Cum ti s-a intamplat sa faci trupa Farfarello?

Cand mi-am terminat studiile si am inceput sa ma gandesc ce sa fac cu viata mea, m-am decis sa devin actor si am scris catorva facultati de teatru si mi-au scris si mi-au spus sa vin la casting. Dar in timpul vacantei m-am intalnit cu Covaci. În vara lui 79. Aveam un violoncel, doua viori, suna foarte folky. Atunci m-am indragostit de muzica, am uitat de casting-uri si asa am inceput. Oricum studiasem muzica inainte, insa nu eram sigur ca pot crea muzica. M-am gandit si la o combinatie de actorie si muzica, cum acum se practica destul de des. Mi-am dorit sa studiez economie. A fost un alt vis. Dar in acest caz nu am mai avut nici o sansa, ca m-am apucat serios de muzica. Am scos un album cu Phoenix, au inceput concertele si pana in 82 am fost cu ei. Foarte intens. Nu am avut timp de altceva. Spectacole, concerte, muzica, discuri etc.
Apoi am inceput sa avem diferite ganduri pentru proiecte de viitor. Eu am spus ca muzica romaneasca trebuie cantata in romaneste pentru a avea forta necesara. Ea trebuie sa sune original, autentic. Si cum nu ne-am inteles, m-am decis sa imi fac propria trupa. Apoi l-am intalnit pe Ulli. Si mi-am dat seama ca avem aceeasi filosofie a muzicii.

Voi sunteti o trupa speciala, chiar ciudata pentru peisajul muzical contemporan. Aveti un percutionist straniu si el...

Ajungem si la el imediat. Cu Ulli aveam contracte, cantam in baruri exact cat sa ne ajunga sa traim confortabil. Devenisem asa de autentici in ce faceam incat si noi ne minunam de ce ne reusea. Si pe acolo circula lume destul de bogata. Asa ca la un moment dat a venit un tip si ne-a intrebat daca mai avem si alte contracte in afara de clubul respectiv. Noi am zis ca nu. Ne-a rugat daca putem canta la ziua lui unde erau invitati 400 de oameni. Auzi tu, 400 de oameni. Ca la nunta. Si ne-am dus si am cantat. Si din momentul ala scena s-a repetat si am ajuns sa cantam pe la diverse petreceri selecte in afara clubului, iar in sase luni aveam deja o prezenta saptamanala la televiziunea germana. Am inceput in 82, am scos primul album in 1984 si pana in 1986 avusesem deja 124 de prezente televizate in Germania. În numai 2 ani jumate. Am cantat la Raiuno, la televiziunea elvetiana de patru, cinci ori. Absolut nebunesc.
Apoi ne-am luat si un tobar in trupa. La al doilea album am chemat un tobar sa cante pe disc. Si acest tobar acum este editorul nostru. Iar acum are un studio, cel mai mare studio. Acum Nippy este bateristul nostru.
În 1994 am cantat intr-un magazin de muzica, Maya se numea, unde proprietarul invita trupe si este o mare onoare sa canti acolo. Îl stiu pe Nippy din tinerete. Acolo l-am reantalnit, dupa ani. Si era in public. Si am zis: uite-l pe Nippy. Si a venit pe scena, a cantat cu noi. De atunci canta cu noi. El e profesor, dar de 4-5 ori pe an el canta cu noi. Jozsy Kapple canta la bass.

Dar ce s-a intamplat cu Nicu Covaci si Phoenix. De ce nu mai cantati cu el?
Noi nu avem nimic. Absolut nimic. Nu stiu nimic de el. Omul nu a mai dat nici un telefon macar.

E foarte ciudat ca dupa revolutie prospetimea din Phoenix erai tu. Toata lumea a vazut asta. Cum te simti atunci cand canti „Ciocarlia”?
Aceasta muzica romaneasca este fantastica. Eu am crescut cu Led Zeppelin. Trebuie sa iti transpui spiritul in instrument. E ciudat ca instrumentul meu este vioara, dar asta nu o face sa nu intre in acelasi statut de fuziune cu spiritul. Eu sunt indragostit de muzica celtica, de exemplu.

Te ajuta publicul?
Da, noi cantam si pe reactia lor noi ne dam seama de cum cantam. E o situatie un pic „impresionista”.

Cum a aparut, cum a luat fiinta ideea de a canta „Ciocarlia”?
E greu de explicat cum. Singurul lucru pe care il pot spune este ca atunci cand am auzit muzica romaneasca printr-o usa, am spus: asta e muzica mea. Cand am deschis usa, acolo era Covaci si ceilalti care cantau. Si le-am spus: „Eu sunt Mani Neumann, noul vostru violonist, pentru ca vreau sa cant cu voi!”, mi-am luat un scaun si am inceput sa cant. Am avut senzatia ca nu imi este deloc greu sa ating spiritul acesta. Nu imi explic de ce. Simteam ca este spiritul meu. Toti, la inceput, din publicul romanesc aveau la inceput senzatia ca trebuie sa fiu roman. Shit happens!! Eu ma simt in Romania ca acasa, desi majoritatea nici nu prea stiu pe unde e Romania. Fugeam din Germania in Romania uneori de patru ori pe saptamana.

Daca Joszy vrea sa cantam Ciocarlia, cantam Ciocarlia. Dar pentru asta trebuie sa vorbiti cu degetele mele. Cateodata degetele mele imi submineaza autoritatea. Eu incerc sa vorbesc cu ele ca si cu prietenii mei, dar ele spun da si in concert se comporta ca nebunele. Sunt solidare. Ele cred ca sunt patru contra unu.

Veniti la StuffStock in vara asta?

Normaaaal, cum sa nu! Ce credeai? O sa stam o saptamana in Vama Veche si o sa cantam si in clubul Phoenix din Constanta. O sa cantam, e posibil, cu Jean Luc Ponty si Farfarello la Stuff. Orice se va intampla in Vama Veche va fi superb.
Trebuie sa dam tot din noi intotdeauna.

Ce marca de vioara ai?
Am acum o vioara frantuzeasca. Am cinci viori si doctorul de viori mi-a spus: Trebuie sa le dai cate o vacanta. Cel putin de cinci ani, fiecare. Asa ca mi-am pus vioara in cutie, mi-am luat alta. Bachus Perry. Mai am una care are deja patru ani de vacanta si la anul o sa o scot.

Folosesti efecte pentru instrument?
În Phoenix nu am folosit deloc. Dar in muzica Phoenix vioara nu are acelasi statut ca in muzica Farfarello. În Phoenix este de ajuns ca ea sa existe, fara absolut nici un efect. Dar la Farfarello cantam cu efect. Este parte din muzica. Aranjamentul muzical presupune efectul integrat. Altfel spus, piesa este compusa cu efect, nu noi dam cu efectul sa barochizam muzica sau sa umplem spatii goale. Efectul este parte din compozitie. Efectul de quint este o parte din compozitie. La fel cu ecourile pe care le foloseste Ulli. Este un tip de ritm. Este ca o secventa.
La inceput, cand am inceput concertele cu Farfarello, Klauss, tehnicianul nostru le avea pe toate pe masa de sunet... noi nu aveam pedale. Era o munca groaznica. Transpira mai mult decat noi pe scena. Avea cinci cutii mari. Acum e mai linistit. Acum Klaus e linistit ca noi le putem schimba din pedale. Acum facem o combinatie de pedale cu masa de sunet.

Voi cantati si acustic?
Sigur ca da. Putem oricand sa o facem, dar acum sigur nu.

Înca ceva. De unde Farfarello?
 Farfarello era un spiridus din literatura germana. Asa, ca un fluturas. Apare, dispare. Un fel de Ariel.

Multumesc pentru interviu, Mani!
Cu placere!