Intampinare LIS

STOICIU LIVIU IOAN, „parat, in proces cu Uniunea Scriitorilor din Romania, in calitate de reclamant pentru Fond – obligatia de a face” (conform Citatiei emise la 6 august 2008 / Dosarul 6713/4/2008)

Catre Judecatoria Sectorul 4 Bucuresti

ÎNTÂMPINARE
la cererea-actiune semnata de Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, „prin avocat Deleanu Ioan”

Domnule Presedinte al Judecatoriei,

E primul proces de care am parte de cand ma stiu, desi scriu continuu si public in presa scrisa, in ziare si reviste, de la Revolutie incoace (am publicat si zilnic opinii critice si articole de atitudine, dar mai ales am publicat si public saptamanal, insistand pe domeniile politic, social si cultural-literar). În ultimii aproape 19 ani, publicistica, redescoperita in libertate, a ocupat si locul intai la masa mea de scris. E prima oara cand sunt acuzat oficial de „calomniere” – in conditiile in care eu nu fac decat sa critic abuzuri in functii, sa spun lucrurilor pe nume si sa fac observatii intransigente pe seama lor. Cel ce m-a chemat acum in instanta (Nicolae Manolescu, care „reprezinta legal” Uniunea Scriitorilor din Romania; o voi prescurta mai jos USR) confunda din rea-credinta critica incomoda, neconvenabila domniei sale, cu calomnia, trecand, mai nou, si la hartuirea mea prin Justitie, iata, sa ma intimideze. Rastalmacirile cuvintelor mele si interpretarea ca ele ar calomnia numai fiindca sunt critice, amintesc de reflexele trecutului comunist, de o mentalitate compromisa, neculpabilizata. A calomnia inseamna a face afirmatii mincinoase sau a aduce acuzatii false, ceea ce nu e cazul meu. Pentru mine nu conteaza decat adevarul!

Insist pe al doilea alineat al cererii-actiune semnata de N. Manolescu: „Sa obligati paratul sa inceteze calomnierea prin presa a Uniunii Scriitorilor din Romania si a persoanelor din conducerea acesteia, sub sanctiunea unor plati de daune cominatorii a cate 1.000 lei / zi, pentru toata perioada de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii ce se va pronunta si pana la intreruperea efectiva a calomnierii”!Din start, imi manifest stupefactia ca e posibil numai sa se ceara prin Justitie, azi, sa i se suspende semnatura unui scriitor independent (cum sunt eu) printr-o hotarare „de la data… la data”, sa fie cenzurat „legal”, sa i se inchida gura, cum se spune. Oricat de critic ar fi el la adresa unei persoane sau institutii publice! E impotriva Constitutiei si a bunului simt. Sa citez din Constitutie: „Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile”. Castigul real principal postcomunist a fost libertatea de expresie! Iata insa ca azi, dupa 19 ani de democratie, sunt amenintat cu plata a 10 milioane de lei vechi pe zi daca am opinii critice si scriu articole de atitudine!

De ce s-a ajuns pana aici, sa mi se impuna azi tacerea? Numai dictatura comunista si Securitatea mi-au mai impus asta, obligandu-ma sa intru in disidenta. Sa nu mai critic, azi, USR si conducerea ei operativa, cu orice pret? Va rog sa retineti (n-am alta explicatie): la USR, la nivel de conducere, s-a intrat in campanie electorala, in prima parte a anului viitor vor avea loc noi alegeri in breasla scriitoriceasca, va fi ales un nou presedinte al ei, cu vicepresedinti si secretari, un nou Comitet de conducere (format din 11 membri „executivi”), un nou Consiliu. E clar, dezvaluirile mele din presa „deranjeaza”, strica jocurile electorale… De fapt, de ce trebuie sa-mi justific eu cuvintele, la o cerere-actiune de tip autoritarist?

Se subliniaza in cererea-actiune conceputa „la general”, semnata de N. Manolescu, ca in calitatea mea de membru al „Consiliului ca organ suprem de conducere a USR” calomniez USR si „deopotriva conducerea acesteia” (se refera la conducerea operativa a USR, la cei ce primesc salarii pentru functiile detinute la USR, in frunte cu N. Manolescu). Va rog sa retineti: tocmai fiindca sunt membru al acestui Consiliu „suprem” de conducere al USR (neretribuit), am responsabilitatea expresa, fata de cei ce m-au ales, fata de breasla scriitoriceasca, sa fiu critic, transparent, sa nu ascund adevarurile care lasa de dorit din activitatea conducerii operative a USR, sa o tin din scurt. Mai e ceva de comentat?

Se face caz in intreaga cerere-actiune de „prestigiul” Uniunii Scriitorilor din Romania (USR). Care „prestigiu”? Cine l-a determinat? Cine e USR? O institutie „sub vremi”, care nu se respecta. Prestigiu inseamna „autoritate morala” (conform tuturor dictionarelor) – iar institutia USR nu se poate lauda cu nici o actiune publica morala, care sa-i fi atras simpatia populatiei! Din contra, USR a ajuns la paroxism: de cand a fost ales N. Manolescu presedinte, in 2005, a fost interzisa semnatura lui Paul Goma (deoarece e incomod in tot ce scrie si azi) in revistele ce apar sub egida USR! Paul Goma fiind un simbol al rezistentei anticomuniste romanesti, un mare scriitor-disident pe care-l are Romania, refugiat politic si azi in Franta (si pentru care USR nu misca un deget sa-l aduca in tara, din contra, il pune la zid cu etichete condamnabile)! Din acest motiv am intrat personal in conflict principial direct cu N. Manolescu si cu „cei 11” din Comitetul de conducere al USR, care au gasit de cuviinta sa-l compromita si pe plan international pe Paul Goma, nu numai in tara! Luandu-i apararea lui Paul Goma si publicandu-l in revista Viata Romaneasca, pe care o conduceam, am intrat in… dizgratia conducerii nedemne a USR! Iata urmarea, am fost dat in judecata deoarece apar Drepturile Omului, incepand cu libertatea de expresie.
Se face caz ca eu aduc prejudicii imaginii USR, ca „defaimez” USR (si conducerea sa, in frunte cu N. Manolescu), care, citez din cererea-actiune, „in decursul anilor de existenta s-a definit cu demnitate si competenta in Romania si in afara, printro (sic!) activitate sustinuta de promovare a literaturii de calitate” – fals! Care demnitate si competenta? Care imagine? USR n-a fost decat o institutie colaborationista, care a dezvoltat condamnabil ideologia comunista si a ridicat pe cele mai inalte culmi dictatura ceausista… USR a infierat public orice „iesire din rand” a scriitorilor disidenti, ba chiar i-a dat afara din randurile ei! Exemplul lui Paul Goma, daca tot l-am pomenit mai sus, e flagrant: nu numai ca n-a fost aparat de USR in 1977, dar a fost exclus din USR si lasat pe mana politiei politice.
Apropo: sunt acuzat ca pot aduce in viitor prejudicii (prejudicii potentiale, deci) prin criticile mele – de cand se judeca azi „povesti cu calomnii si prejudicii” care se pot intampla in viitor? Sunt condamnat preventiv, Doamne fereste, ca „inamic public numarul 1”? Nu se judeca faptele propriu-zise? Iar daca am adus cumva vreun prejudiciu USR, rog sa se evalueze asta oficial, prin firma autorizata.
Mai mult, sunt acuzat ca ma lansez nu numai in calomnierea USR, ci si in „calomnierea altor personalitati publice din tara noastra”! Iata motivul pentru care i se cere Justitiei sa ma execute sumar, sa-mi interzica semnatura – si orice cuvant critic pe care-l voi mai scoate sa fie platit cu 1.000 lei noi pe zi! E incredibil: pe toti ii „calomniez”, desi nu fac decat sa consemnez adevaruri neconvenabile!
Va puteti imagina? Poti critica orice, si Presedintia Romaniei si orice institutie fundamentala a statului, azi, dar nu poti critica Uniunea Scriitorilor, conducerea ei? E de tot rasul (sau plansul)…

Nu pun in discutie cererea-actiune catre „Judecatoria 4 Bucuresti”, intru-totul rudimentara (dactilografiata penibil, cu greseli de genul „printro” si „intro”, legat, sau „creierea de disensiuni”, cu virgule puse impotriva ortografiei), semnata uluitor de Nicolae Manolescu, imaginandu-mi ca de vina e numai avocatul sau, Deleanu Ioan. Sigur, N. Manolescu nu are nici o scuza ca asa compromite Uniunea Scriitorilor din Romania (USR). Îmi e mie rusine de toata aceasta cerere-actiune „fara obiect”, jignitoare si agramata (toata e construita pe acelasi calapod, de tip: „acesta, cuprins de febra scrierilor sale”; ultimul paragraf atinge apogeul, in care N. Manolescu cere pedepsirea mea, prin pronuntarea antologica a unei hotarari in Justitie care sa-mi suspende semnatura – intreb: sa fiu pedepsit pentru ce n-am facut?).

Se mai spune in cererea-actiune ca „inventez scenarii” (sic!) – daca sunt scenarii, deci literatura, nu pot fi incriminate. Apoi, bazaconia ca prin aceste articole de atitudine eu imi fac un „renume”, nu mai trebuie sa o demontez, e de ajuns sa cititi biobibliografia mea, sa gasiti adevaratul „renume”. Nu mai pun la socoteala ca se incepe, jenant, cu: „În fapt, se constata ca paratul…” – cine „se constata” (la plural, cu drept de instanta), intr-o cerere-actiune semnata de N. Manolescu, care se transforma astfel in delatiune?
Totodata, cererea-actiune e plina de neadevaruri si acuzatii false (de fapt, ea ma calomniaza pe mine): eu n-am pornit nici o „campanie unilaterala de calomniere” la adresa USR si a conducerii sale, pur si simplu imi fac datoria, ii atrag atentia breslei scriitorilor ce se intampla in realitate. N-am apelat la nici un „atac personal”, atac functiile publice. Nicaieri n-am afirmat ca USR e „un fel de grupare nelegala” (e tendentios argumentul in sine al acestei cereri-actiune, odata ce si eu sunt unul dintre alesii structurilor de conducere ale USR, cu drepturi depline, inclusiv de a avea retineri asupra actiunilor abuzive ale conducerii USR). O alta aberatie: ca eu urmaresc si „creierea (sic!) de disensiuni in interiorul uniunii” – de unde pana unde? Numai fiindca spun unor lucruri pe nume si cei vizati se simt descoperiti?

Ma abtin sa fac alte referiri. Astept sa vad enumerate „calomniile” de catre N. Manolescu si avocatul sau, sa pot sa le demontez minciuna si falsul. Vrea USR sa-si spele rufele murdare in instanta? N-am nimic sa-mi reprosez, n-am intentionat nici o clipa sa discreditez vreodata pe cineva, in nici un context. Repet, mi-am facut datoria fata de mine insumi, dand de gol lucruri reprosabile conducerii USR (cu USR n-am nimic de impartit, se intelege, din contra, iau apararea rolului ei sindical; din pacate, cel ce ma cheama pe mine acum in judecata a politizat USR, ceea ce e de neacceptat, si nu e numai opinia mea, „oamenii lui Manolescu” au acaparat tot). Repet, nu calomniez pe nimeni, de aproape 19 ani spun doar lucrurilor neconvenabile pe nume. Nu ma intereseaza daca e presedintele sau premierul Romaniei, sau e presedintele USR: atunci cand am de facut cunoscuta o opinie critica a mea in legatura cu un aspect sau altul, o fac fara prejudecati, cu onestitate. Nu am nimic de impartit personal cu nimeni, apar numai cu sinceritate principiile, adevarul lor. Ma lupt cu buna-credinta cu tot ce mi se pare a fi abuz de functie.

Închei, intrebandu-ma naiv: iubitor de confrati cum e, criticul literar N. Manolescu a uitat ca inainte de a da in judecata, „deontologic”, trebuie sa apelezi pe scurt la Dreptul la replica in presa scrisa, daca esti nemultumit de ceea ce s-a scris despre tine, si chiar sa apelezi la noile comisii de mediere de pe langa judecatorii, la mijloc putand fi o neintelegere? Sau sa ai o discutie amiabila cu cel pe care vrei sa-l dai in judecata numai fiindca iti blameaza abuzurile si nu-ti canta in struna. Stiindu-se ca polemicile culturale nu intra in Justitie… Domnia sa a tinut cu orice pret sa-mi dea cu parul in cap, „prin surprindere”, sa ma invat minte „la Tribunal” („la Tribunal, birjar”, ar spune un mare scriitor roman clasic). Doar nu e greu sa-i acuzi pe criticii tai ca te… calomniaza! Reaua sa credinta bate la ochi.

3 septembrie 2008. Bucuresti

Liviu Ioan Stoiciu