Acum doi ani planuiam impreuna cu Cristi Neagoe sa salvam societatea romaneasca de psihoza sexuala. Diagnosticul suna astfel: in Romania, in spatiul public informal, practicile erotice, si mai ales cele intrunite sub numele generic de sex oral, nu (mai) reprezinta dragoste, afectiune, atasament etc.; ci, dimpotriva, desemneaza simbolic ura, dezbinarea, dusmania. In majoritatea contextelor, termenii populari pentru felatie si cunnilinguus nu exprima (precum in societatile relaxate, “sanatoase”) niste practici amoroase anume: poate mai deosebite, fie, dar incarcate de dragoste, de daruire “trup si suflet”, de participare holistica la impartasirea iubirii. La noi, dimpotriva, aceste vocabule delicate marcheaza injosire, umilire, degradare. Iar acest bolnavicios obicei lingvistic oglindeste desigur un mental social denaturat, o degenerare mai ampla a relatiilor interumane.
Ne inchipuiam - Cristi si cu mine - ca supunind discutiei publice aceste probleme, putem declansa o mare opera de terapie sociala. Voiam sa le spunem romanilor ca muia e ceva pretios, subtil si frumos ca insasi dragostea, a carei componenta este, in mod natural. Voiam sa le transmitem un mesaj de “love not war” al sexului... al sexelor.
Ne-am tot aminat actiunea, din motivul inoportunitatii: traditionalul “inca nu e momentul”. Elitele ni se pareau inca prea incuiate. Feminismul era inca blamat ca o boala pernicioasa venita din Occident. Romania de ambe sexe era inca invrajbita profund. Parazitii erau mai valorizati decit Romeo Regele Sexului. Gherila anti-consumerista prin care inimioarei Maggi i se replica prin mii de inimioare cu inscriptia parodica Muie - era considerata o culme a ingeniozitatii si a spiritului civic in actiune.
Poate ca voi intreprinde vreodata aceasta campanie a reabilitarii muii. Dar ma indoiesc de participarea la fel de sincera si de credibila a lui Cristi Neagoe. Pe de o parte, da: el a scris acele rinduri de dragoste de un inegalabil lirism, in care povesteste placerea de a se imbata cu secretiile intime ale iubitei, evocind, in maniera unui Bruckner, cunilinctia, scatofilia si toxicomania. Da, el exemplifica in acel prozopoem erotic principiul “love not war”-ului pe care il teoretizaseram impreuna cu atita entuziasm. Da, el se expusese astfel miniei reactionare a unor adversari care loveau in el, tintind prin ricoseu inspre cineva mai semnificativ politiceste. Pe de alta parte insa, tot Cristi Neagoe scrisese si acele rinduri de o intoleranta inexplicabila fata de pensionari, in care gingasele scule si ritualuri ale intimitatii amoroase erau evocate, dimpotriva, ca arme ale denigrarii, ale injosirii simbolice, ale vestejirii sociopatice. Acelasi autor care, alta data, se punea in pielea indragostitului cunilingual si urinofil, de ceastalalta data evoca aceleasi practici cu scop injurios si in registru grobian, la adresa unei categorii de virsta vulnerabile.
Care dintre cele doua texte fusese insa premiat, ca monolog dramatic, de catre o cunoscuta revista culturala? Cel injurios. Cel grobian. Cel care aducea invrajbire si ura. Nu-i asta inca o expresie a psihozei generalizate in care traim cu totii, de la galeria de frustrati social care striga “muie arbitru’!” pina la onorabilul juriu de critici teatrali, cu ascunse porniri scatolalice?! Nu-i asta inca un semn ca inca n-a venit momentul?
Pe care insa dintre cele doua texte a ales Cristi sa-l recite la Gadea Show ca la cenaclu, cind cu scandalul Poneiului roz? Ei bine, nu pe cel cu ketamina din pipi...
Lasati-l in pace pe Cristi Neagoe!
Insemnare de pe www.textier.ro, din 08-08-2008
Initial aveam de gind sa evit subiectul expozitiei romanesti de la New York (Freedom for Lazy People). Am lasat un comment la o postare a lui Ianus, fiind miscat de felul cum Poetul Resentimentului, despre care stiu ca nu are motive sa iubeasca ICR-ul, a gasit de cuviinta sa denunte manipularile taberei pro Buzura.
Despre intregul caz am convingerea ca, dincolo de intriga politica, porneste de la o chestiune de receptare a artei. Am zis ca “partea acuzata” nu are nevoie de inca un avocat, ci mai degraba de o dezbatere sincera, deschisa, menita sa scoata la iveala adevarul:
printre altele…
- ca expozitia a fost un succes;
- ca (ergo) a reusit sa faca propaganda buna Romaniei in epicentrul artei moderne;
- ca a avut presa favorabila;
- ca singurul ziar american care a scris de rau este cel al unor emigranti romani;
- ca autoritatile americane au intervenit la denuntul “binevoitorilor” nostri conationali;
- si ca, dimpotriva, au abandonat ancheta, din lipsa de motive.
Onoarea si recunostinta m-au framintat in momentul in care Corina Suteu, directoarea ICRNY, impreuna cu HRP, directorul “mare”, de la centru, au fost atacati. Alaturi de Sarmalele Reci, ii datorez Corinei Suteu multe, inca de acum 15 ani, cind se lansa trupa. Iar HRP, oricit l-am criticat ca e “boier al mintii”, s-a dovedit boier la propriu de fiecare data cind mi-a oferit colaborari ca expert, fara urma de rancuna.
Cu toate astea, am zis ca “nu e razboiul meu”. In plus, stiam ca amindoi sint niste oameni valorosi, care nu stau intr-o sinecura, si ca s-ar descurca (poate chiar mai bine!) in sectorul privat (in ipoteza extrema a demiterii/demisiei).
Ce m-a revoltat insa la culme si m-a determinat sa “o zic si eu pe a mea” este atacul la Cristi Neagoe, PR-istul institutului, care in toata combinatia asta e mai putin decit un pion de rezerva! Omul asta, complet strain de orice combinatii politice dimbovitene, a fost adus la NY ca specialist in PR cultural si ca organizator de evenimente speciale, domenii in care este arhicalificat. El si-a facut treaba ireprosabil, ca un neamt corcit cu un chinez batrin. Si sint sigur ca si-ar fi facut-o la fel de bine si sub Buzura si sub Suzana Gidea! Idem, Cristi nu are nevoie de salariu de bugetar. El poate sa revina oricind in sectorul privat si sa rupa avioane in domeniul sau. Nu de asta e vorba, ci de rusinea publica la care a fost supus pe nedrept.
Cristi Neagoe are dreptul sa se apere in direct la Antena, la Gidea si Badea Show.
Acum un an-doi, cind Victor Ciutacu l-a atras pe Serban Alexandrescu, cel mai tare publicitar roman, intr-un scandal de presa legat de TVR, am denuntat nedreptatea: Serban e un expert apolitic cu activitate ireprosabila. Intr-o industrie publicitara plina de - hmmm… - dubiosenii, era acuzat omul cel mai lipsit de umbre!
Deunazi Andrei Badin (preluat multimediatic de Victor Ciutacu) face acelasi lucru cu un om de PR, de asemenea un “tehnocrat apolitic” (Cristian Neagoe), care vine constiincios cu laptopul si le infige rafinatilor de newyorkezi super-propaganda romaneasca “cu cap de vidia”!
Repet ce am zis si atunci: cind un jurnalist cade in transeu, sar alti 100 sa-l apere. Ceea ce e foarte misto, Victore, Andreie, bravo voua. Noi astia din comunicare insa incepem sa facem la fel. De la voi am invatat. Asadar: lasati-l in pace pe Cristi Neagoe. Nu e razboiul lui. Nu e razboiul nostru.
Acum. Ce mi-ar fi placut sa scriu, dar n-am apucat.
Cu mai multe decenii in urma, Brancusi a avut anumite probleme cu autoritatile americane, iscate de acelasi gen de distorsiune a receptarii operei de arta. OK, Nuclear Fairy e altceva decit Brancusi (si cred ca ea insasi e prima sa clameze diferenta). Dar exista multe alte paralelisme intre cele doua cazuri care, daca reflectam fara patima, ne-ar putea deslusi un pic.
Promit sa dezvolt ideea. Sau puteti face voi primii pasi…
[...]
EPILOG (marti 12 aug., post festum, post factum, post totum) Aseara, la Gadea Show, Cristi a refuzat posibila cale de aparare prin care s-ar fi definit ca un specialist tehnocrat. A cazut in plasa discutiei despre lucrarile sale literare “scandaloase”… ori poate a acceptat-o de bunavoie, bovariceste, asa cum ar fi facut-o si alti autori romani, indeobste flatati peste masura atunci cind li se exhiba statutul de scriitor la televizor.
Asta desi activitatea sa literara nu are de a face cu activitatea sa la ICRNY! E ca si cum Vosganian s-ar apuca sa recite din versurile proprii la sedintele de guvern!! Insa Cristi a vrut sa arate ca pentru el condeiul e mai mult decit vioara pentru Ingres!!!
Caz in care se cam darima tot esafodajul meu argumentativ. Faptul ca Neagoe este un PR-ist de exceptie si un valoros om de comunicare, demonstrat de tot ce a facut in ultimii ani la Carturesti - Verona (dar oarecum contrazis de felul in care s-a adresat target-ului Antenei 3), ramine doar ca o fateta obscura, cunoscuta doar de citiva. Iar cind si-o face omul cu mina lui - e bun facut!
Cristi Neagoe a ales sa se pozitioneze ca un geniu neinteles, in raspar cu - hm - reactiunea. Neagoe a ales marginalitatea. Nea Goe a ales nemarginirea. |
.jpg)
