44
Între timp ei se indepartasera prea mult ca sa se mai poata intoarce. Si nu numai pentru asta ci si pentru faptul ca au uitat cind si de unde au pornit. Pentru ca ei s-au trezit dintr-o data in mijlocul acestui cimp galben si portocaliu de marginile caruia nu au putut sa dea nici pina acum. Se parea ca tot ce avea acel cimp nu era decit mijlocul. Un mijloc care se intindea peste tot si el isi era singur sie margine iar marginile apartineau acelui mijloc si el se afla oriunde te uitai si incotro nu te-ai fi dus pentru ca totul era mijloc. Soarele nici el nu le mai arata calea rasarind sau apunind in una dintre parti ci se oprise aproape de tot, chiar deasupra si nu se misca in nici un fel si nici un nor nu-l acoperea nici pentru o clipa.
Chiar daca statea mai mult pe umerii tatalui si prea putin pe jos, simtea cum de la caldura o rod picioarele. Oricit de moale ar fi fost pielea sandalelor ei atit de mici in timp ce le balanganea, curelele au ros pielea cea umeda a gleznelor si ca sa nu o usture, Sophie si-a scos sandalele si le tinea in mina. Printre degetele ei mici de la picioare, atunci cind se agatau in ierburi, ramineau frunze uscate si spice de care, ca sa se scape, misca din degete pina cadeau.
- Ce este, Sophie? spunea tatal.
- Iarba asta, spunea Sophie, iar mi-a intrat printre degete.
- Atunci, spunea tatal lui Sophie, de ce n-o dai jos?
- Dar am dat-o, raspundea Sophie, nu vezi ca asta fac, misc din degete.
- Foarte bine faci.
Dar ea era frumoasa Sophie. Atit de mica si atit de frumoasa.
Au inceput pregatirile pentru parada. Toti se pregateau pentru parada. Au inceput sa se vinda baloane si chiar si daca si mai inainte erau si se vindeau baloane, in saptamina aceasta parea ca exista numai baloane si tot ce se vinde sint baloane. Peste tot, in statiile de autobuz si in magazine, puteai sa vezi copii care scapa balonul pe jos si se baga printre picioarele trecatorilor ca sa-l ridice. Unii luau baloane special ca sa le sparga si chiar inainte de a se sparge ele singure le spargeau cu un ac, iar ceea ce raminea din baloanele sparte le bagau in gura si le sugeau ca sa le faca baloane foarte mici pe care si le spargeau de frunte sau de capul celor care nu erau prea atenti. De multe ori puteai sa fi atent degeaba pentru ca daca venea cineva si te tinea de miini iar altul iti spargea balonul cel mic, pe care il facea cu gura, de frunte, totuna, ti-l spargea. Cel mai bine daca era balonul tare atunci el se spargea usor si nu mai trebuia sa te loveasca de atitea ori in cap. Dar nu toti aveau rabdare sa-nvirta de prea multe ori balonul ca sa-l faca tare si nu toate baloanele erau tari erau si baloane moi si-atunci trebuia sa te loveasca de mai multe ori. Dar se spargea pina la urma.
Nicolai Arsenievici statea in veranda la el acasa si se uita la un pahar de vin. Impresia neplacuta de ieri a fost atit de neplacuta incit Nicolai Arsenievici si-o amintea si acum. Daca toti astia si-au pus in gind sa-i prinda pe toti care fura? Altfel nu-si putea explica Nicolai Arsenievici adunarea de ieri si mustrarea lui Alexandr Timofeevici. Nicolai Arsenievici dadu peste cap paharul de vin si-si continua gindul. “Daca Palaghia ar sta mai putin prin gradina, oamenii ar trai mai linistiti”. Turna din ulcior vin in pahar si-l lasa pe masa fara sa-l atinga. “Daca Palaghia ar grebla mai putin, oamenii ar trai mult mai bine”. Cu siguranta oamenii ar trai mai linistiti daca nu ar fi Palaghia. Asta o stia toata lumea. Dar cine a adus-o pe lume pe Palaghia? Stim cine a adus-o pe lume pe Palaghia. Baba Natalia. Pe cind Nicolai Arsenievici se gindea care dintre ele doua ar fi fost mai bine sa nu se nasca si daca in genere are baba Natalia vreo vina in toata povestea cu Alexandr Timofeevici, prin usa deschisa intra in veranda o gaina si pasi croncanind spre mijlocul acesteia. Dupa ce o lasa sa se apropie mai bine, lasind-o sa creada ca nici n-o observa, Nicolai Arsenievici isi scoase sapca si lovi cu ea pasarea strigind “Pelaghia Petrovna!” Pasarea sari speriata prin veranda si dupa ce zbura pe masa si rasturna totul se mai lovi de viteva ori de geam pe urma nimeri in cele din urma usa si o zbughi cotcodacind afara. Dar asta nu inainte de a fi lasat in mijlocul verandei un gainat, fapt care l-a determinat pe Nicolai Arsenievici sa iasa dupa ea si sa strige in urma ei , Pelaghia! Pelaghia! Îsi ridica de jos sapca si cu ciuda dadu paharaul de vin peste cap.
Nelinistea lui Nicolai Arsenievici era cu totul neinteleasa. Pentru ca nimeni si niciodata nu s-a gindit sa-i prinda pe cei care fura. Iar demiterea lui Alexandr Timofeevici, nu avea nimic in comun cu prinsul sau neprinsul celor care fura. Ea era legata de o cu totul alta pricina si nicidecum cu ceea ce-l nelinistea atit de mult pe Nicolai Arsenievici. Asa ca nelinistea lui Nicolai Arsenievici era cu totul zadarnica.
(va urma) |
.jpg)
