Dumnezeu a intrat in cantina
a tras un scaun
si privirea lui s-a oprit
pe ceilalti dumnezei care stateau la masa
farimitindu-si portia de piine in bors
calmi aproape tristi
imbracati in pijamale vargate
si fesuri de copii prosti pe cap.
Totul era atit de firesc:
gesturile
privirea
scirtiitul scaunelor
horpaitul
incit El
deveni deodata lumesc
bucuros si nerabdator
sa-si primeasca odata desertul.