Suntem in mileniul al treilea al calendarului gregorian si traim la mii de ani dupa ce stramosii omului modern au inceput sa picteze primele forme de animale in pesterile ce erau folosite ca adapost. Se presupune ca societatea umana a prezentului a evoluat si este foarte dezvoltata.
Totusi, este oare atat de avansata societatea pe cat sugereaza tot timpul mass-media? Sunt valorile in care credem cu adevarat cele spre care societatea de azi tinde? Ne indreptam spre triumful individului atat asupra autoritatii, care vrea sa guverneze prin despotism, cat si asupra maselor, care reclama dreptul de a supune minoritatea majoritatii, asa cum definea libertatea ganditorul elvetian Benjamin Constant, sau ne asteapta si traim din ce in ce mai mult valorile inversate din distopiile lui Orwell si Huxley?
Nu a fost nevoie de mai mult decat de o discutie amicala pe subiect ca sa realizez ca propaganda dinainte de 89 era mult mai putin periculoasa decat cea de astazi. Atunci toata lumea o citea, o auzea, insa aproape toti nu credeau in ea cu adevarat, doar prefacandu-se ca sunt de acord cu ea. Acum insa, propaganda, fiind de un tip diferit, afecteaza oamenii altfel, intrandu-le in sange.
Propaganda din lumea comunicatiei ametitor de rapide, dezvoltata atat de puternic, a incetat sa mai fie privita ca un sistem de „adevaruri" prefabricate devenind in ochii majoritatii chiar un substitut al realitatii mult mai comod decat insasi realitatea.
Propaganda ramane intiparita in sufletul oamenilor, circula prin sangele lor, prin artere si se retrage in inima lor prin vene ca intr-un final sa devina automat singurul „adevar" cunoscut lor. Precum o boala sexual transmisibila, propaganda se transmite din parinte in fiu cu usurinta, oamenii ce o vor intiparita in mintea noilor generatii nefiind nevoiti sa mai faca vreun mare efort in plus; parintii deja infectati vor transmite automat, fara stiinta ca o fac, cate putin din mesaj in fiecare moment copiilor.
În situatia de fata cred ca exista, in mare, trei reactii pe care cititorul le poate avea. Exista cazul in care el e de acord cu ideile expuse; in acest caz, persoana fie incearca sa le arate si altor persoane, fie tace privind acest invizibil macel al umanitatii.
De asemenea, exista si posibilitatea ca cititorul sa considere ca propaganda mentionata in aceste randuri exista exclusiv ca rod al imaginatiei scriitorului. În acest caz, voi fi numit paranoic sau lunatic.
Împreuna cu al doilea tip de reactie prevad un al treia tip, asupra caruia am sa ma opresc putin. Exista posibilitatea ca cititorul sa recunoasca existenta fenomenului propagandistic in prezent, dar fie sa nu vada raul pe care il produce, fie sa ignore raul din motive mai mult sau mai putin de inteles.
Cum poate fi propaganda lipsita de conotatii negative cand de fapt presupune actiunea directa, intentionata de a modifica perceptia, de a manipula gandirea si deci si comportamentul oamenilor?
De fapt despre ce fel de propaganda evoluata este vorba in prezent? Ei bine, in loc de propaganda tipic stalinista, dusa in sens unic: „Noi suntem cei buni, iata ce facem noi! Uitati, la ce duce capitalismul, sunt ticalosi!", acum propaganda s-a transformat intr-un intreg sistem complex, o panza de paianjen cladita solid astfel incat victima, insecta sa fie prinsa cu siguranta; oamenii sunt insectele. Totusi spre deosebire de paianjeni, care isi mananca prada, cei ce ne conduc vor sa tina prada in viata dar incurcata in panza suficient de mult cat sa nu ii poata deranja, doar au ajuns sa conduca prin dreptul la legitimitate, nu?
Modul in care masele sunt manipulate a ramas acelasi, niciodata schimbat, inca de pe vremea romanilor. Faimoasa sintagma „paine si circ" este inca aplicata, insa mult mai efectiv, de catre conducatorii moderni pentru a tine poporul distrat si distras de la adevaratele sale probleme. De asemenea conducatorii inca folosesc o alta metoda ancestrala pentru a conduce cu succes: „Divide et impera". Ei raman detasati si sunt cei mai puternici in fata unor mase de oameni adormiti.
Oamenii sunt inecati in divertisment de proasta calitate si stiri violente, o metoda care serveste la distantarea din ce in ce mai mare a oamenilor de cultura si, mai important, de valori reale, gandite, ce si le poate insusi omul in timp.
Televizorul, spre exemplu, devine zeul suprem in mintea multor oameni. Perceptiei umane ii este impusa o transformare: tot ceea ce se intampla in cutie in realitate, in timp ce spatiul real, sufrageria din care oamenii privesc inspre cutia magica devine doar o iluzie; spatiul real capata imaginea de spatiu virtual in care nimic important nu se poate intampla.
Omul isi creeaza valorile artificial, dupa cum se comanda prin diversele mijloace de comunicare de informatie. Sentimentele, principiile si adevarul sunt uitate, facandu-se loc mult mai importantei dorinte excesive de a demonstra ca esti cum trebuie, sau ca esti cineva.
Oamenilor li se spune ca sunt liberi atat de des, incat conceptul este redus pana la urma la statutul de cliseu. În acelasi context se insista atat de mult pe unicitate incat oamenii ajung sa se vada ca fiind total disjuncti de semenii lor.
În fond propaganda stalinista a fost inghitita si inclusa intr-un concept mult mai complex in care dorinta nerealista de a convinge oamenii de corectitudinea unor idei neintelese, a fost inlocuita cu un scop mult mai usor de atins: tinerea oamenilor cat mai distrati si distrasi, inducerea unui sentiment de neputinta, pentru ca apoi acestia sa ajunga sa se considere lipsiti de orice forta si incapabili de a schimba ceva in lume.
Oamenii sunt tinuti departe de descoperirea adevaratelor forte si totalitatii posibilitatilor pe care le au pentru ca odata ce descoperirea este facuta descoperitorii pericliteaza buna functionare a intregului sistem. Cei care totusi descopera sunt adesea marginalizati in societate, ideal fiind sa fie divizati pentru a nu putea forma un grup unit puternic.
Modul de functionare cel mai eficient intr-o lume politieneasca si totalitarista, este cel prin care se pastreaza aparenta unui stat in care libertatile sunt respectate. Cum ar putea oamenii sa fie suparati, sa faca o revolutie atata timp cat ei cred in mod sincer ca sunt liberi? Nu ar putea si nici nu o vor face cat timp aparenta libertate este intretinuta suficient.
Totusi libertatea este o valoare mult trambitata peste tot in lumea de azi, ducandu-se si razboaie fondate pe pretextul de libertate mondiala. Sunt oare insa principiile mult auzite si respectate, sau folosirea lor excesiva le-a transformat in clisee?
Asasinatele oamenilor care au incercat sa schimbe ceva, Huey Long , politician socialist american, Malcom X, activist musulman negru, Martin Luther King, aparator al drepturilor civile, John F. Kennedy, presedinte al Americii, Robert F. Kennedy, senator, si John Lennon par sa ne demonstreze ca cea mai dezvoltata democratie din lume functioneaza pe principiul „Ne deranjezi? Primesti un glonte fie in cap fie indreptat spre oricare alt organ vital."
Distopiile lui Orwell si Huxley pornesc de la ipoteze diametral opuse, in timp ce Orwell prevede in cartea sa „1984" un viitor sumbru in care oamenii vor fi controlati prin durere si frica, Huxley anticipa in „Minunata lume noua" un viitor in care oamenii vor fi controlati prin oferirea de placeri. Totusi, ambele variante duc spre un rezultat similar, impiedicarea omului in gasirea esentei sale umane si insusirea unor valori reale, mai simplu spus, caderea in nonsens, iar lumea de azi ne ofera o combinatie intre distopia Orwelliana si cea a lui Huxley.
Masele se pot educa insa nu simt nevoia sa o faca, carti exista, dar nu sunt citite. Cu ajutorul mass-mediei oamenilor li se graveaza in minte frica, frica de a face ceva ce e vazut prost in societate, frica de a incerca ceva diferit, frica de a fi diferit, de a avea alte pasiuni fata de cele obisnuite.
Un punct cheie in care acest fenomen este usor observabil este in raporturile dintre copii. În randul lor nu este la moda sa citesti, sau, spre exemplu, sa iti placa lucruri simple. Daca nu iti plac device-urile electronice esti un ciudat in lumea copiilor iGeneration in timp ce sa iti doresti sa schimbi ceva in lume este un vis prea indraznet. Copilul ce vede lumea altfel ajunge astfel sa renunte treptat la visurile sale, invins de un sistem propagandistic fara sa stie.
De fapt, in final, oamenii, la fel ca niste roboti, sunt programati sa fie cum sunt doriti: usor manipulabili, turnatori si fara principii.
Candva oamenii ieseau pe strada tipand, cerand libertate, riscandu-si propria viata. Acum insa devin din ce in ce mai indiferenti, exact cum cei ce conduc isi doresc cel mai mult, supusi. Acum doar pentru distractie s-ar putea strange lume in centrul orasului. Probabil pentru idealuri abstracte s-ar strange destui cat pentru un picnic pe iarba din fata Teatrului National.
Fiecare generatie a avut idealurile ei: generatia pasoptista lupta pentru libertati, hippiotii credeau intr-o lume cu adevarat libera, o anarhie organizata, totusi generatia momentului, iGeneration, supranumita si generatia „globala" sau generatia „fast" pare a nu mai avea niciun ideal si niciun scop.
Pe plan filozofic Jean Paul Sartre scria ca existenta precede esenta, ca nu exista o esenta unica, prestabilita, pentru o fiinta constienta, in schimb fiecare isi poate cauta si gasi propria sa esenta.
Sartre impartea lucrurile in urmatoarele doua categorii: fiinta in-sine, despre care nu se poate spune nimic altceva decat ca este, si fiinta pentru-sine, o fiinta a constiintei care isi poate crea o esenta individuala.
În conceptia sartriana fiinta pentru-sine este intr-o mare masura o negare a fiintei in-sine. Prin constiinta, fiinta pentru-sine, poate tinde spre gasirea unei esente cat mai profunde, in timp ce o cana, spre exemplu, o fiinta in-sine, este doar ceea ce este.
Relativismul legat de bine si rau, cel ce neaga posibilitatea ca o esenta sa fie negativa sau pozitiva, ar trebui, din punctul meu de vedere, sa se opreasca la problema ramanerea unui om la un stadiu similar cu cel al fiintei in-sine, desi acesta ar trebui sa fie fiinta pentru-sine.
Ne-am putea intreba daca omul obisnuit al prezentului, manipulat din toate partile, modelat pentru a-si crea un sistem de gandire si o esenta superficiala, una totalmente artificiala si de fapt impusa de mass-media, este fiinta pentru-sine, sau fiinta in-sine.
Daca ar fi ca omul modern sa fie fiinta pentru-sine ar insemna ca acesta, ajutat fiind de propaganda timpului, a ajuns sa isi gaseasca esenta. Problema consta in faptul ca mass-media creeaza omul sablon. Astfel ar rezulta ca toti oamenii au aceeasi esenta, sunt lafel, lucru complet fals.
Asadar, de fapt, omul manipulat ramane fiinta in-sine, doar aparent rational, dar de fapt pierdut de propria sa esenta adevarata si introdus intr-un sablon uman inuman. Astfel sistemul incetul cu incetul creeaza prima involutie de la fiinta pentru-sine la fiinta in-sine, transformand de fapt omul intr-un animal.
Într-o ora de istorie de liceu profesorul i-a intrebat pe cei 30 de elevi ce idealuri au. Majoritatea elevilor nu a stiut ce sa spuna, a ramas blocata, in timp ce altii aveau ca idealuri „sa devina cunoscuti, bogati". Idealurile marete au disparut, au fost atinse oare, sau au ramas si vor ramane pur si simplu uitate? |
.jpg)
