Alexandru VAKULOVSKI

Letopizdet. CACTUSI ALBI PENTRU IUBITA MEA

 

foto: m. vklvsk

20. Cu ingerii

Baston in bucatarie, vorbind in fata unui reportofon. Vorbeste, ia chitara, canta. Intra Drama pe fereastra. Ce faceti?

Îmi aprind o tigara, imi fac o cafea. Baston vorbeste mai departe, parca nici nu ar observa ca am intrat si eu in camera. Lacrimile mari i se scurg pe obraji, cad pe reportofon. Bei o cafea?, il intreb. Bine, zice.

Ce tot faci acolo? il intreaba Drama. Vorbesc cu ingerii. Care ingeri? Îngeri, gata. Drama iese pe fereastra. Mai zice ceva in timp ce iese. Da, da, ii raspund. Apoi: ce-a zis?

Baston imi zice ca daca vreau, odata imi va desena toti peretii din casa. Va face o fresca cat toata casa. Desigur ca vreau, si acum vreau, dar asta nu se va mai intampla niciodata. Peretii vor ramane asa in continuare, iar mainile lui Baston nu vor tine nici pensula, nici chitara. Cand a vrut odata sa intre la Arte, trebuia sa improvizeze pe loc un desen. El s-a dus la intrerupator si a facut acolo un tablou. Desigur ca toti l-au crezut nebun.

Yo, hai sa-ti fac o caseta, zice Baston si ia chitara. Îi aduc reportofonul, il pun pe scaun. Baston se lasa pe spate, incepe sa cante. În mijlocul unei piese frigiderul incepe sa hodorogeasca. Frigiderul a inceput sa toarca ca o pisica, zice Baston si canta mai departe. Suntem deja in bucatarie.

Baston isi aprinde cate-o tigara, trage doua fumuri si o lasa in scrumiera. Asa se va arde pana la capat, asa ca le fumez eu mai departe. Unde-i tigara?, intreaba el mai tarziu. S-a ars. Îi aprind alta. Fumul face incet un cerc prin bucatarie, apoi iese pe fereastra.

O parte a casei e inspre civilizatie, peste vreo zece metri e agitatia centrului orasului. Noul magazin al lui Zeleonai, prietenul lui Pi, care va fi explodat de Micu, cel putin asa se va zvoni. Apoi, intr-o zi vor fi impuscati cu totii. Zeleonai, parintele mafiei din Chisinau, vecinul meu.

În partea cealalta a casei, unde e bucataria, e gradina. În fundul ei creste copacelul de canepa. Nu a fost sadit de nimeni, asa a vrut el sa apara acolo. Acum are deja vreun metru jumate si o tulpina groasa. Dupa el e zidul.

Caseta asta e cantecul de adio al lui Baston. Nu-l voi mai vedea niciodata cu chitara. Îl voi vedea cu cutitul, cu pistolul indreptat spre cap, cu o sfoara indelung cantarita in mana. Apoi in haine de calugar.

Oare ce i-au spus ingerii? Îngerii probabil l-au futut pana la urma, caci desi se zice ca nu au sex, ingerul lui Baston era o femeie - uite cum se duce poezia dracului! - si avea pizda.

Poate ca de aici vin reinterpretarile ortodoxiei lui Baston. Cam acolo ajungi, de la realitate de cacat la ingeri cu pizda.  

Ma voi mai intalni cu Baston peste vreun an. Dupa o plimbare aiurea va cumpara un colac. Ne vom aseza pe bordura unui trotuar si el va rupe colacul cald, din care ieseau aburi. Îmi va intinde o bucata. Nu vreau, ii voi raspunde printre dintii cusuti cu sarma.

(va urma)

Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas
© grafica: Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster: Viorel Ciama
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net