A. Vklvsk - autor TARA

Alexandru VAKULOVSKI

B O N G

(roman), Ed. Polirom (colectia Ego. Proza), 2007

(BONG poate fi comandat pe internet)

BONG este ultima parte a trilogiei LETOPIZDET, din care mai fac parte romanele PIZDET si CACTUSI ALBI PENTRU IUBITA MEA

5. Congestie nazala

Lasa-ma-n pula mea, ce vrei, blea ? N-auzi, blea ?

Tataie doarme cu fata in jos. Un coleg de camera incearca disperat sa-l trezeasca. Îl scutura repede, apoi se da inapoi. Hai, betivule, ca ai examen !

O… futu-ti… Îmi bag pula-n examene si-n tot…Gata, lasa-ma, nu ma enerva.

Colegul de camera pune casul in priza, isi face un ceai si mesteca cu zgomot in ceasca. Începe sa cinte :

Kto sagaiet drujno v read ?
Pionerskii blea otread !
Smeliie umeliie
Vsegda kak tut kaput
Pioneri leninti
Leninti ibut !

Tataie deschide ochii. Cit ii ceasu’ ? ªapte… Vezi ca intirzii la examen, iar o sa belesti pula, trezirea ! Hai, scoala si du-te. Nu fi raspizdeai, burjui concenii ! Mars in rind cu clasa muncitoare ! Lupta cea crunta, dar dreapta te asteapta !

Tataie se ridica, isi aprinde o tigara, ia ceaiul colegului si vrea sa bea. Blea… Ce n-ai spus, pizdiucule, ca-i fierbinte ? Mi-am ars suca limba… Ai niste foi albe ? Da-le-ncoa’, blea, ca parca vad ca padrujile iar n-o sa-mi dea…

Ia foile si le baga intr-o mapa. Ei, hai, davai, blea. Ne vedem mai incolo…

Suxcece !
Mersi…
Hui sasi…1
Ai noroc ca n-am timp sa te pizdesc. Davai.

Ajunge linga baia comuna si mirosul greu il loveste in cap. Se clatina. Boraste direct peste gunoi. Se sterge cu o coala ministeriala. Iese din camin, incearca sa mearga cit poate mai repede. Creierul i se plimba prin craniu ca o bila la loteria nationala. Mai bine ma duceam la o piva, examen, blea…

Ajunge pe Doja. Oamenii somnorosi trec pe linga el. Cite-un pensionar miscindu-se cu trei metri pe minut ramine mult in raza vizuala. Un tip merge clatinindu-se si vorbind ceva pe linga schelele bisericii. Tataie ride. Nu-s singur, blea. Sint si mai obositi ca mine.

E Nick. Se impiedica si cade. Adoarme inainte de aterizare. Ramine neclintit. Citiva oameni se apropie de el. Domnule, sinteti viu ? Vi-e rau ?

Nici un raspuns. Îl clatina. Chemam o ambulanta ? Nick deschide ochii. Nu, nu, care ambulanta ? Lasati ca e bine, multumesc. E foarte bine. Închide ochii.

Tataie ajunge la fuckulta. Iar a intirziat. Deschide usa. Buna ziua, imi cer scuze, da’ am scapat troleu’… Hai, asaza-te, ce sa-ti mai fac… Uite, astea-s subiectele. Ai o ora.

Tataie priveste furnicutele de pe hirtia primita. Ba se aduna intr-un musuroi, ba se imprastie pe toata foaia. Îl ia un somn imposibil, casca. Apoi incepe sa-si simta stomacul. Îl ustura ochii si creierul e instabil in cutiuta sa.

Ce ai ? il intreaba profa. Colegele chicotesc. Nu-I nimic de ris, mi-e rau, ma doare capu’, ca toata noaptea am invatat. Face o scurta pauza, apoi : Doamna profesoara, mi-aduceti, va rog, un stacan de apa ?

6. Asfalt

Stau pe acoperis si bag iarba. Alaturi e si o sticla de vodca. Totul e atit de frumos. Padurea de la marginea orasului, vintul ce-mi mingiie capul ras. Cerul e rosu, imediat va aparea si soarele. Oamenii au sI inceput sa iasa din case. Ciinii lor latra de la balcoane, le pare rau sa piarda asa zi inchisi.

Unii de-abia acum ies din baruri. Sint veseli, cinta bucati patriotice. Ajunge pina la mine ceva cu ªtefan cel Mare si Sfint. Foarte frumos, zaibisi.

Mai trag un git de vodca. Uite ca apare si soarele. Îmi aprind tigara de la el. Un fum – soarele e iesit pe jumatate –, doua fumuri – e pe trei sferturi afara –, trei fumuri – vine si mi se asaza alaturi. Îi dau si lui un fum. Ma duc mai departe, zice. Bine, du-te. Soarele sare de pe acoperis pe cer. Îmi face cu mina. Servus, servus !

Îl vad pe Fane iesind dintr-un bar. Are doua sticle de vodca. E foarte vesel. Poate ca ar trebui sa cobor sI eu. Ma asez chiar pe muchie, la margine. Sint la mare. Valurile imi mingiie talpile, nisipul e fierbinte. O meduza imi stringe picioarele. Simt ca nu o sa ma mai pot desprinde de aici. Ma imping inainte, poate cu miinile am sa reusesc sa ma misc. Înot mult, imi simt muschii obositi, ma intorc pe spate, cite-un val trece peste mine. Valurile spala tot, ma las sa ma duca departe. Cit mai departe de mine, cit mai departe de mal. Vine si ciinele meu alaturi, e bucuros, dar obosit. Mi se asaza cu labutele pe piept, ma zgirie si vrea sa ne intoarcem la mal.

Nu ma pot desprinde de pamint. Picioarele mi s-au incleiat, ochii ma scufunda si mai tare. Ce patrie frumoasa am ! Ce mindru-s de asta ! De undeva de jos se aude imnul Romaniei. Oamenii stau drepti, cu mina la inima. Cinta. Inima imi bate : albastru-galben-rosu, albastru-galben-rosu, albastru-galben-rosu.

Jumate din est, chiar in clipa asta, urca in autobuze, se baga sub vagoane, in cisterne. Estul se muta la vest. Ne vedem acolo. În spate ramin doar casele pustii si batrinii. Ce frumoase sint cimitirele patriei mele. Au atit de multa iarba !

Asfaltul e prea moale. Totul curge la vale, sint plin de sudoare.

Ma ridic in picioare. Totul e la picioarele mele. Ceva greu ma trage in jos. Fumez restul tigarii. Termin si vodca. Arunc sticla. Se invirteste prin aer, da din aripi, apoi brusc, scurt, se scufunda in asfalt.

Nick cinta la cealalta parte a cladirii. Privesc in jos. Oamenii, ca niste gindaci obositi, se plimba haotic. Nick cinta o serenada grunge cu o sticla de gin in mina. Cei care trec pe linga el isi fac cruce. Parca ar trece pe linga o biserica.

Îmi deschid slitul si ma pis. E singura mea legatura cu pamintul.

(va urma)