|
Scena 1.
PATROANA CAFENELEI DIN SAT, batrana, asezata pe un scaun, privind spre
public, incremenita ca intr-o poza alb-negru din anii '30. In spatele
ei, in penumbra, TANARA FEMEIE, in rochie neagra, decoltata, fara maneci.
PATROANA CAFENELEI: Era vecinul moasei din sat. I-am zis: "Ai baut cam
mult". "Nu-i adevarat", mi-a zis. "Ba da, du-te si te culca", i-am zis.
"Iar eu iti spun ca are o aripa in locul bratului drept", mi-a zis. Mai
era cu noi un tip mort de beat care i-a spus: "Ai baut prea mult, ca si
mine de altfel, he he he… ". "Nu-i adevarat", a zis. Si a mai cerut de
baut, iar eu i-am dat sa bea. "Ba da. Ai baut prea mult", i-am zis. Iar
tipul, betivul, i-a zis "Du-te te culca, he he he…". "Iar eu va spun ca
are o aripa in loc de mana" a zis el. Era acolo si unul ranit in razboi,
care a spus: "Cat despre mine, as fi fericit sa-mi creasca o aripa in
locul… " si ne-a aratat maneca goala lipita de mantaua militara. "Si in
locul carei maini i-a crescut aripa?". "In locul mainii stangi", a spus
el. "Dar adineaori ziceai ca in locul mainii drepte", a zis atunci betivul.
"Asa am zis? Atunci asa trebuie sa fie" a zis el, vecinul moasei din sat.
"Esti nebun" i-am zis. "Eu as fi fericit sa-mi creasca o aripa in locul
manecii stangi ", a zis cel ranit in razboi. "Nu intelegi ca e vorba de
dreapta? Acum e dreapta, adineaori era stanga, iar acum e dreapta " a
zis betivul. "Am spus stanga? Cand am spus eu stanga?" a zis nebunul,
vecinul moasei din sat. "Stanga ai spus" a zis betivul. "Nu-i adevarat"
a zis nebunul, vecinul moasei din sat. "Ba da. Si ai baut cam mult", i-am
zis. "Jur ca avea o aripa in locul bratului drept", a zis el, nebunul.
"Cu pene?", a intrebat betivul. "Da, o aripioara cu pene. Sfarsitul lumii
e aproape", a zis el, vecinul moasei din sat. "Si, a incercat cumva sa-si
ia zborul?", a intrebat atunci betivul.
(pauza lunga)
PATROANA CAFENELEI (intorcandu-se spre TANARA FEMEIE): Hai, acum vreau
sa vad daca ai spus adevarul. (TANARA FEMEIE incepe sa-si descheie nasturii
de la rochie. Intuneric.)
Scena 2.
(ZIARISTUL, batran, asezat pe un scaun, incremenit ca intr-o fotografie
de epoca, cu privirea in gol. In jurul lui, imprastiate pe jos, cateva
ziare locale din anii '30. In penumbra, TANARA FEMEIE bate la o masina
de scris textul dictat de ZIARIST)
ZIARISTUL: Blestemul… (pauza) Se pare ca blestemul… care planeaza asupra
orasului nostru… a lovit inca o data. (pauza) Un copil de miner… s-a nascut
cu o grava… malformatie. (pauza) Din surse sigure am aflat … ca noul nascut
are un fel de… aripa in locul uneia dintre… maini. (pauza lunga) Inca
o dovada ca atmosfera nesanatoasa si conditiile ingrozitoare de viata…
in care traieste clasa muncitoare… afecteaza in mod grav natalitatea…
in acest tinut. (pauza) Copiii nostri se nasc cu malformatii pentru ca
parintii lor muncesc… intre 12 si 16 ore pe zi… pentru ca in aceste conditii…
igiena e un lucru imposibil, pentru ca mamele lor isi poarta copiii in
pantece cu spaima, stiind ca pentru ei nu exista nici un viitor… (pauza)
Copilul despre care va vorbesc… e fiul unui tata care si-a petrecut jumatate
din viata in maruntaiele pamantului si al unei mame care nu mai spera
in vreo lumina aprinsa la orizont. El a venit pe lume jumatate om, jumatate
pasare… in consecinta nici om… nici… pasare… Si asta e de doua ori trist…
Pentru ca el nu va putea niciodata… sa munceasca… si cu atat mai putin…
sa zboare.
(Isi sterge o lacrima cu mana in care tine tigara neaprinsa. Se intoarce
spre TANARA FEMEIE.)
ZIARISTUL: (in lacrimi) Mi-am udat tigara…
(Brusc amuzat de situatie, pufneste in ras)
Scena 3.
(BARBATUL si FEMEIA, asezati, cu privirea in gol. Nu se privesc niciodata
in timp ce vorbesc.)
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Am zis nu, Domnule Truchet, asta nu poate ramane asa.
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Si el a zis : Va spun, nu se mai poate face nimic.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Si eu am zis: Nu, domnule Truchet, trebuie sa se faca ceva.
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: A zis: Cum, cand e clar ca lumina zilei ca e o aripa adevarata
si ca ea face parte din corpul lui.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Si eu am zis: Nu, domnule Truchet, trebuie sa se faca ceva.
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Si el a zis: Aripa iese din propriul lui corp. Intelegeti ca
nu pot sa i-o tai, caci ar fi ca si cum i-as amputa un brat.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Si eu am zis: Asta ar fi poate mai bine pentru el mai tarziu…
in sfarsit, hmm! Nu stiu ce sa mai zic.
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: El a zis: Nu avem dreptul sa facem asa ceva daca nu e vorba
de un organ bolnav care ar putea sa-i infecteze tot organismul, pentru
ca, da, in acest caz problema s-ar pune altfel, dar copilul vostru pare
sa fie foarte sanatos.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Si eu i-am zis: Credeti?
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Si el a zis: Cred ca e un copil foarte normal.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Si eu i-am zis: Nevasta mea spune ca ii e frica sa nu fie… cum
ii zice… un mongoloid…
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Nevasta dumitale greseste.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Si eu am zis: Dar domnule Truchet, eu sunt foarte nefericit,
foarte, foarte, foarte nefericit
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Si el a zis: Si dumneata gresesti.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Si eu i-am zis: De altfel si copilul va fi nefericit toata viata
lui.
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Si el a zis: Domnule Laforet, natura are legile ei cunoscute
de noi toti, insa si misterele ei. Copilul acesta a venit pe lume mai
mult pe o cale misterioasa decat pe una naturala, dar…
FEMEIA: Dar?
BARBATUL: … dar avem datoria sa-l acceptam asa cum e.
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: Eu …
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Si el a zis: In ceea ce ma priveste, daca doriti un sfat…
FEMEIA: Si tu?
BARBATUL: … usor de zis toata lumea a aflat acum oameni necunoscuti ma
opresc pe strada au venit trei calugarite in pelerinaj sa vada copilul
intr-o noapte trei leprosi mi-au batut in poarta pentru ca in nu stiu
ce carte sfanta sta scris ca intr-o buna zi un om inaripat va vindeca
lepra apoi niste vizionari au venit sa-l duca cu ei la Ierusalim spuneau
ca a sunat ora ultimei cruciade… ce voi face eu daca lucrurile vor merge
mai departe?
FEMEIA: Si el?
BARBATUL: Atunci el a zis ca va trebui probabil sa parasim orasul…
Scena 4.
(Intra TANARA FEMEIE. Moasa tricoteaza intr-un fotoliu rulant. Poate ca
scena se petrece intr-un azil de batrani.)
TANARA FEMEIE: V-am adus cirese.
MOASA: Stiti, eu sunt cea care l-a anuntat pe preot.
TANARA FEMEIE: Da…
MOASA: Pentru ca mi s-a facut frica… (spre public, ca si cum s-ar adresa
preotului). Mi-e frica, parinte… (spre TANARA FEMEIE) Si el mi-a spus:
De ce ti-e frica, fiica mea? (spre public) Pentru ca am vazut ceva care
m-a tulburat si nu pot sa uit. (spre TANARA FEMEIE) Si el m-a intrebat:
Ce-ai vazut? (spre public): Un copil, un copil neobisnuit … (acelasi joc,
ea se adreseaza alternativ TINEREI FEMEI si publicului): Si el mi-a zis:
Al cui e copilul?... E copilul doamnei si domnului Laforet … Si el m-a-ntrebat:
A nascut doamna Laforet?... Da, a nascut duminica seara. Si el mi-a zis:
Spune, fiica mea, spune mai departe … Stiti, parinte, sunt moasa de mai
bine de 30 de ani, am asistat la mii de nasteri, am vazut mii de copii
iesind din pantecele mamelor lor, tot felul de prunci, normali si anormali,
vii si morti, nascuti la termen dar si inainte de vreme, baieti si fete,
albi si negri, frumosi si urati, in sfarsit am vazut tot ce se putea vedea,
parinte, insa copilul doamnei Laforet nu seamana cu nici unul din ei…
Si el mi-a zis: De ce nu e el ca toti ceilalti? (aproape plangand) Pentru
ca are o aripa… Da, parinte, o aripa, o aripa in locul mainii drepte…
Si el a zis: Esti sigura, Clementine? (foarte marcata) Da, parinte, sunt
sigura, are o aripa in locul mainii drepte… Si el a zis: Cu ce seamana
aripa lui? Era o aripa ca toate aripile. Si el a zis: O aripa de pasare?
… Drept sa spun nu stiu, parinte, pentru ca atunci cand am atins aripa
si am simtit penele umede am lesinat, o, Doamne, mi-e atat de rusine,
atat de rusine… Am lesinat pur si simplu cu copilul in brate… l-am vazut
iesind, mai intai capul, avea ochii deschisi… Iar eu n-am mai vazut pana
acum un copil iesind cu ochii deschisi din pantecul maica-sii, avea ochii
albastri si am avut impresia ca ma priveste cu repros, parinte, da, asta
m-a izbit imediat, si am avut impresia ca privirea lui era trista si plina
de reprosuri. Am continuat sa-l trag si am vazut mai intai bratul drept,
care era normal, iar apoi am tras din nou si a aparut bratul stang si
atunci l-am atins si am simtit ca e o aripa. Am lesinat. (Tresarind) Unde
sunteti?
TANARA FEMEIE: Aici
MOASA: Ce spuneam?
TANARA FEMEIE: Ca dumneavoastra sunteti cea care l-a anuntat pe preot.
MOASA: Ah, da. (spre public) Mi-e frica, parinte. Si el mi-a zis: De ce
ti-e frica, fiica mea? (din nou spre public) Pentru ca am vazut ceva care
m-a tulburat si nu pot sa uit. Iar el, el mi-a zis: Ce-ai vazut? Si-atunci
i-am zis… Unde sunteti?
TANARA FEMEIE: Aici.
MOASA: Ce spuneam?
(Intuneric. Cantec de pasarele.)
Scena 5.
(Noapte intunecoasa. COCOSATUL si ORBUL. ORBUL se lasa condus de COCOSAT.
Inainteaza in intuneric. Dupa un timp se vor impiedica de LEPROS.)
ORBUL: Unde suntem?
COCOSATUL: Suntem aproape.
ORBUL: Esti sigur?
COCOSATUL: Taci… Hai.
(pauza)
ORBUL: Unde suntem?
COCOSATUL: Suntem aproape.
ORBUL: Stai !
COCOSATUL: Ce-i?
ORBUL: Aud niste voci.
COCOSATUL: Ti se pare. Hai, vino ! Misca-te !
ORBUL: Stai !
COCOSATUL: Ce-i?
ORBUL: Un caine ! Aud un caine latrand.
COCOSATUL: N-au caine.
ORBUL: Si daca totusi si-au luat un caine?
COCOSATUL: Nu, n-au nici un caine. Vino !
(pauza)
ORBUL: Ce facem?
COCOSATUL: Pssst !
ORBUL: La ce te uiti?
COCOSATUL: La casa ma uit, desteptule. Ma uit sa vad daca e cineva.
ORBUL: Si? E cineva?
COCOSATUL: Nu. Nu-i nimeni.
ORBUL: Atunci misca-te! Ce mai astepti?
COCOSATUL: Psst !
ORBUL: Ce-i?
COCOSATUL: Au disparut iepurii.
ORBUL: Cum?
COCOSATUL: Iepurii. Ultima oara aveau o cusca cu iepuri.
ORBUL: Parca erau in curte, nu?
COCOSATUL: Nu, in curte aveau gaini. Iepurii erau in gradina.
ORBUL: Da' poate ca am intrat prin curte.
COCOSATUL: Sa stii ca eu nu sunt orb.
ORBUL: Asculta, du-te si vezi daca mai sunt gainile in curte.
COCOSATUL: De ce?
ORBUL: Nu stiu.
COCOSATUL: Stai, nu misca (Pauza. COCOSATUL pleaca si vine din nou.)
COCOSATUL: Fir-ar sa fie.
ORBUL: Ce-i?
COCOSATU: Au disparut si gainile.
ORBUL: Nu se poate.
COCOSATUL: Ba se poate.
ORBUL: Esti sigur?
COCOSATUL: Sigur ca sunt sigur.
ORBUL: Fir-ar sa fie, ce-o fi asta?
COCOSATUL: Nu stiu. Or fi fugit.
ORBUL: Crezi?
COCOSATUL: Nu stiu.
ORBUL: Si magarul? Aveau un magar in grajd. Du-te si vezi daca mai e magarul
acolo.
LEPROSUL: (Iesind din intuneric) A disparut si magarul.
ORBUL: Fir-as… Cine-i?
COCOSATUL: Habar n-am. Cine esti ma?
LEPROSUL: Nu ma atinge. Sunt lepros.
COCOSATUL: Aha !
ORBUL: Ce zice? Ce vrea?
COCOSATUL: E lepros.
ORBUL: Si ce faci aici, ma?
LEPROSUL: Am ajuns azi dimineata. Dar casa era deja pustie.
COCOSATUL: Au fugit.
LEPROSUL: Stiu si eu…
ORBUL: Poate ca totusi n-au…
COCOSATUL: Si acum ce facem?
ORBUL: Si daca am intra inauntru putin? Daca e pustie, putem intra putin.
COCOSATUL: Stiu si eu….
LEPROSUL: Si eu as vrea sa intram putin. Poate ca o sa gasim macar leaganul.
(Intuneric. Zgomotul unui rocking-chair care se leagana)
Scena 6.
COMISARUL, batran, intr-un rocking-chair. Poate ca scena se petrece in
curtea unui azil de batrani. COMISARUL poarta ochelari de vedere. O cuvertura
ii acopera picioarele.
TANARA FEMEIE: V-am adus cirese.
COMISARUL: Multumesc. Puteti sa le puneti pe masa.
TANARA FEMEIE: Cum va mai simtiti?
COMISARUL: Rau.
TANARA FEMEIE: Stiu ca a trecut pe aici sa va vada.
COMISARUL: Cine?
TANARA FEMEIE: El.
COMISARUL: V-am spus doar ca acest om nu exista.
TANARA FEMEIE: Ba da, exista.
COMISARUL: De unde stiti ca exista?
TANARA FEMEIE: Pur si simplu stiu…
COMISARUL: In orice caz, nu trece niciodata sa ma vada.
TANARA FEMEIE: in 1943 l-ati arestat. Pe vremea aceea lucrati pentru serviciile
secrete de la Vichy. Departamentul pentru Propaganda v-a insarcinat sa-l
gasiti, iar dvs. l-ati arestat in cele din urma si tot dvs. l-ati lasat
sa plece. Nu spuneti nimic?
COMISARUL: Nu. Asta e o poveste veche…
TANARA FEMEIE: Spuneti-i ca trebuie sa-i vorbesc, ca trebuie neaparat
sa-l vad. Data viitoare cand va trece pe aici spuneti-i ca are nevoie
de mine. (pauza) Nu spuneti nimic?
COMISARUL: Nu.
TANARA FEMEIE: Bine. Atunci pe curand.
(Pauza. Ea nu pleaca.)
COMISARUL: Spuneti-mi, de fapt de ce il cautati?
TANARA FEMEIE: Vreti sa vedeti de ce il caut?
COMISARUL: Da.
(Cu spatele la public, isi descheie nasturii de la palton, apoi de la
rochie si ii arata sanul stang).
Scena7.
(BARBATUL si FEMEIA, asezati pe scaune, cu fata spre public, ca intr-o
poza de epoca, privind in gol)
FEMEIA: Michel…
BARBATUL: Da?
FEMEIA: Dormi?
BARBATUL: Da.
FEMEIA: La ce te gandesti?
BARBATUL: La nimic.
FEMEIA: Astazi am fost la piata. Ma asculti?
BARBATUL: Da.
FEMEIA: Toata lumea se uita dupa mine ca dupa urs. Ma asculti?
BARBATUL: Da.
FEMEIA: Si nu zici nimic?
BARBATUL: Nu.
FEMEIA: Am trecut pe la macelar. Stii ce m-a intrebat?
BARBATUL: Nu.
FEMEIA: M-a intrebat daca nu vreau aripi de pasare. Ma asculti? BARBATUL:
Da.
FEMEIA: Si nu zici nimic?
BARBATUL: Ce sa zic?
FEMEIA: Aripi de pasare! Tocmai voia sa-mi transeze halca de carne de
vita pe care o alesesem cand m-a intrebat asa, din senin: Dar aripi de
pasare nu doriti? Am niste aripi de pasare prima-ntaia. (pauza) Ei, vezi?
BARBATUL: Nu.
FEMEIA: De ce m-a intrebat daca nu vreau aripi de pasare?
BARBATUL: Pentru ca avea in stoc.
FEMEIA: Nu m-a intrebat niciodata pana acum daca vreau sa cumpar aripi
de pasare… Michel…
BARBATUL: Da.
FEMEIA: Ma asculti?
(Intuneric. Susoteli.)
Scena 8.
Cinci sau sase personaje intra in fuga formand un grup compact. Incep
o conversatie secreta din care nu auzim nici un cuvant. Se misca ca intr-un
film mut. Totusi, lumina ne descopera intr-un colt umbrele unei pasari
si a unui copil cu aripa in loc de mana. Ei vor vorbi incet.
Nota: Aceasta scena poate fi realizata si cu ajutorul marionetelor.
Pasarea vine in zbor si se aseaza pe marginea ferestrei.
Vocea PASARII: Buna seara.
Vocea COPILULUI: Buna seara.
PASAREA: Cum te cheama?
COPILUL: Julien. Da' pe tine?
PASAREA: Eu sunt o pasare, iar pasarile nu au nume
COPILUL: De ce?
PASAREA: Habar n-am.
COPILUL: Pari cam obosita.
PASAREA: Da, sunt putin obosita.
COPILUL: De unde vii?
PASAREA: De foarte departe.
COPILUL: si unde te duci?
PASAREA: Foarte departe.
COPILUL: Hai, intra. Vino sa te odihnesti putin la caldura.
PASAREA: Da…Dar n-o sa stau mult. si te rog trage perdelele.
COPILUL: De ce?
PASAREA: Pentru ca … Nu stiu daca am dreptul sa-ti vorbesc.
COPILUL: Imi plac penele tale.
PASAREA: Si mie imi plac penele tale.
COPILUL: Ale mele sunt urate.
PASAREA: Nu-i adevarat.
COPILUL: Ba da. Vrei sa mananci ceva?
PASAREA: Da.
COPILUL: Am niste firmituri de paine. Si mai am sirop de coacaze, lapte,
miere, salam uscat …
PASAREA: Niste salam uscat …
COPILUL: Nu vrei sa mergem la bucatarie?
PASAREA: Nu, te astept aici.
COPILUL: (Pauza. Copilul pleaca si se intoarce.) Uite, ti le-am taiat
in bucati mici.
PASAREA: Pentru mine sunt prea mari.
COPILUL: Asa-i mai bine?
PASAREA: Trebuie sa-mi tai fiecare bucatica in opt. (mancand) Mama, ce-mi
place salamul uscat.
COPILUL: Mai vrei?
PASAREA: Nu, trebuie sa plec . Cred ca mama ta s-a trezit.
COPILUL: Da, dar ea nu urca niciodata la mine.
PASAREA: In orice caz e timpul sa plec. Am de trecut marea in zbor.
COPILUL: O sa te intorci?
PASAREA: Sigur.
COPILUL: Ce bine ca ai venit la mine !
PASAREA: Stii, noi te iubim tare mult.
COPILUL: Cum reusesti sa zbori?
PASAREA: Lovesc aerul cu aripile.
COPILUL: Uite, am incercat si eu, dar nu merge deloc. Aripa mea nu e buna
de nimic.
PASAREA: Ca sa poti zbura iti trebuie doua.
COPILUL: Iar eu n-am decat una…
PASAREA: Stiu.
COPILUL: O singura aripa nu ajuta la nimic…
PASAREA: Asa se pare.
COPILUL: Poti sa ramai peste noapte daca vrei. N-o sa te gaseasca nimeni
aici.
PASAREA: Crezi? Nu, totusi… sunt grabita… trebuie sa duc un mesaj.
COPILUL: Ce fel de mesaj?
PASAREA: Un mesaj secret.
COPILUL: Aha!
PASAREA: O sa-ti spun despre ce e vorba, desi nici eu nu prea inteleg.
COPILUL: Ah !
PASAREA: Stii, eu am invatat mesajul pe de rost si o sa-l duc asa.
COPILUL: Inteleg…
PASAREA: Apropie-te sa ti-l soptesc la ureche. (Pauza. Batai de aripi
si de inima.) Ei? Ai inteles ceva?
COPILUL: Nu.
PASAREA: Crezi ca e important?
COPILUL: Nu-mi dau seama.
PASAREA: Eu nici atat. Bine, acum promite-mi ca nu zici la nimeni.
COPILUL: Promit.
PASAREA: Uite, trebuie sa plec. Ma asteapta o mare mare de trecut…
COPILUL: As vrea atat de mult sa vin cu tine…
PASAREA: Esti sigur?
COPILUL: Sigur.
PASAREA: Atunci hai sa mergem !
COPILUL: Dar eu nu stiu sa zbor !
PASAREA: Nu-i nimic. Eu o sa-ti arat calea, iar tu o sa mergi pe jos in
urma mea.
Scena 9.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP, BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA, TANARA FEMEIE.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP (TINEREI FEMEI): Si doar ii spuneam… Mereu
ii spuneam: Elisabeth, in casa asta mai e cineva… Ea: Nu, esti nebun,
nu-i adevarat… Iar eu: Elisabeth, asculta-ma, nu suntem singuri in casa
asta, intelegi? Incearca sa asculti putin, sunt zgomote, mormaieli, pasi,
chestii care trosnesc, tot ce vrei, sunt cel putin inca doi plamani care
respira aici… Ea: Nu, nu-i adevarat, esti nebun, iar eu ii tot spuneam:
Nu suntem singuri, nici nu e de mirare de altfel, la urma urmelor, casa
e asa de mare, iar noi suntem asa de surzi amandoi…
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Eu nu-s surda.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Bine, sa zicem ca doar eu sunt surd… Insa
tin sa stii ca sunt surd pentru ca nu aud anumite sunete puternice… Insa
aud foarte bine sunetele facute pe furis… (TINEREI FEMEI) Si de aia ii
zic mereu: Elisabeth, in casa asta mai locuieste cineva, traieste cu noi,
se joaca in pivnita, scotoceste prin hambar, ne citeste cartile din biblioteca…
Noaptea se plimba prin gradina si intra in casa cu picioarele ude, lasa
apa pe jos…
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: N-a furat niciodata mancare!
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: N-am zis asta.
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Ba da, voiai sa spui ca ne fura mancarea.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Ba nu, nu-i adevarat, nu voiam sa spun ca
ne fura mancarea.
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA (TINEREI FEMEI): Ba da, a vrut sa spuna ca
ne fura mancarea.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP (TINEREI FEMEI): Niciodata n-am vrut sa zic
asa ceva.
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Hai, las-o balta!
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Bine, nu mai zic nimic.
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Da' dvs. de ce-l cautati, domnisoara?
(Intuneric. Muzica din anii '30)
Scena 10.
Interiorul unui mic cabaret foarte intim, cu un bar. In spatele tejghelei
sta PATROANA CABARETULUI. Muzica de adineaori vine de la un vechi fonograf
asezat pe tejghea.
TANARA FEMEIE priveste fotografiile vechi agatate pe pereti. Sunt fotografiile
tuturor personajelor pe care le-am vazut incremenite in scaunele lor pana
acum si ale personajelor care vor mai aparea.
PATROANA CABARETULUI: Ce doriti dvs. la urma urmei?
TANARA FEMEIE: Vreau sa invat sa dansez…
PATROANA CABARETULUI: Scoala de dans s-a inchis demult.
TANARA FEMEIE: As fi vrut ca el sa ma invete sa dansez.
PATROANA CABARETULUI: Nu mai da lectii de dans de 30 de ani.
TANARA FEMEIE: Il asteptati, nu-i asa? Il asteptati tot timpul.
PATROANA CABARETULUI: Daca il astept tot timpul?... Da, probabil ca da
…
TANARA FEMEIE: Ieri am vazut un domn batran care se plimba prin parc cu
un caine. Mergeau incet, unul langa altul, ca doi prieteni. I-am urmarit
un timp. BATRANUL avea o pelerina lunga, care-i ascundea bratele… Atunci
am crezut ca … poate… dar nu era el. L-am vazut cum a ridicat cu mana
dreapta o bucata de lemn… A aruncat-o cativa metri mai incolo… Dar cainele
nu avea nici un chef sa o aduca inapoi… Si-a ridicat doar capul spre el
si la privit un moment, amuzat si dezamagit in acelasi timp, ca si cum
i-ar fi fost rusine de stapanul sau…
PATROANA CABARETULUI: Domnisoara, dvs. de ce il cautati?
TANARA FEMEIE: Pentru ca nu stie ca exist.
PATROANA CABARETULUI: Si daca ar sti, ar schimba asta ceva in viata lui?
TANARA FEMEIE: Ar schimba totul.
Scena 11.
Intoarcere in trecut la o perchezitie care a avut loc in 1943 in casa
BATRANULUI FOARTE FOARTE MIOP si a BATRANEI FOARTE FOARTE MIOAPE. Ce doi
sunt asezati unul langa celalalt in fotolii, incercand sa afiseze o mina
inocenta. COMISARUL (la varsta maturitatii) agata pe o sfoara mai multe
camasi. Fiecare camasa are maneca dreapta taiata de la umar. Camasile
au diferite marimi, ca si cum ele ar fi apartinut unui copil care a crescut.
Prima ar putea fi a unui copil de 10 ani, a doua, a treia, a patra etc…
marcheaza varstele de pana la 16 ani.
COMISARUL: (aratand o camasa) Si asta? Asta ce-i?
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Ce anume?
COMISARUL: Asta vreau si eu sa aflu.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Eu nu vad nimic.
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Nu vedeti ca suntem complet miopi, aproape
orbi?
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Absolut. Orbi de-a binelea.
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Si in plus, sotul meu e surd.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Ce-ai zis?
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Am zis ca esti surd.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Cum?
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Am zis ca esti surd, ticalos batran !
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP (COMISARULUI): Ce-a zis?
COMISARUL: Haideti domnule Falabregues…Lasati-o moarta! Nu incercati sa
ma luati de fraier. Spuneti-mi ce ar trebui sa inteleg din chestia asta
cu camasile?
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Dar nu incearca nimeni sa va ia de fraier.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP (BATRANEI): Inceteaza sa ma mai iei de fraier.
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Nu pe tine incercam sa te iau de fraier.
Domnul COMISAR zice ca-l iau de fraier.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Asa-i ea, domnule comisar, nu asculta de
nimeni.
COMISARUL: Sa revenim la oile noastre. Aveti 30 de camasi in dulap si
toate 30 au maneca dreapta taiata. Ia uite, trei paltoane cu maneca dreapta
taiata. Pulovere cu maneca taiata, opt sau noua… un teanc de camasi de
corp fara o maneca … o duzina de pijamale fara maneca dreapta… Haideti,
nu ma faceti sa-mi pierd timpul degeaba. Unde-i baiatul?
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Domnule Comisar, va repet, am fost luptator
decorat pe campul de batalie. Generalul Petain in persoana mi-a inmanat
decoratia. Nu locuieste nimeni in aceasta casa.
COMISARUL: Hai, tataie, lasa vrajeala!
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Nu locuieste nimeni cu noi. (BATRANULUI)
Arata-i d-lui Comisar decoratiile tale.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Serios, d-le Comisar, ceea ce cautati dvs.
nu exista. Acest om nu exista.
COMISARUL: Avem nevoie de omul asta, tataie, intelegi? Si-o sa-l gasim
noi pana la urma. Omul asta e nascut pentru a deveni simbolul noii Frante…
al Frantei purificate… si-o sa-l gasim. Maresalul are nevoie de baiatul
asta, intelegi? Trebuie sa-l gasim si sa-l ducem la Vichy. Baiatul asta
s-ar putea sa fie o noua Ioana D'Arc a natiunii, iar Maresalul il vrea
… Bagati-va bine in cap: daca ne ascundeti ceva riscati pedeapsa capitala.
Patria e in pericol si… (gaseste un teanc de carti) Ia te uita… Jules
Verne... Andersen… Alba ca Zapada si cei 7 pitici… Ce dracu cauta Alba
ca Zapada aici? Si de ce ati cumparat voi in ultimii ani atatea carti
pentru copii?
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Ca sa le citim.
COMISARUL: Zau? Pai adineaori ziceati ca sunteti aproape orbi!
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP: Le citim cu lupa.
COMISARUL: Ia scoateti lupa. Vreau sa vad lupa.
BATRANUL FOARTE FOARTE MIOP (BATRANEI): Unde-i lupa aia?
BATRANA FOARTE FOARTE MIOAPA: Chiar asa, unde-i lupa aia?
COMISARUL: Ia te uita, carti despre viata pasarilor… De ce v-ar interesa
pe voi viata pasarilor?
(Intuneric. Muzica din anii '40.)
(continuare in numarul urmator)
|
