Vasile Garnet

Comunisti, anticomunisti si restul poporului - peisaj in miscare

La doar un an de la instalarea la putere, comunistii conservatori, nereformati din Basarabia sunt contestati masiv atat in interiorul tarii, cat si in exterior. Incapabili sa rezolve gravele probleme economice care fac din Republica Moldova cel mai sarac stat din Europa, detasamentul condus de Vladimir Voronin s-a pus - in buna traditie bolsevica - pe diversiuni ideologice legate de limba si istoria populatiei majoritare, diversiuni care au scos in strada zeci de mii de oameni, in special tineri, tensionand pana la cote destul de periculoase relatiile interetnice. Chiar daca, la presiunea strazii, comunistii par deocamdata sa fi dat inapoi, amanand sau anuland ordinele de studiere obligatorie a limbii ruse si de inlocuire a Istoriei Romanilor cu cea a Moldovei, posibilitatea unei explozii sociale ramane destul de mare. Pentru ca, se poate afirma cu certitudine acest lucru, principalul factor destabilizator in Basarabia este chiar partidul comunist insusi. Numai dupa ce s-a instalat la putere prin alegeri libere si democratice, practicand o retorica ce imbina promisiunea desarta cu minciuna cea mai crasa, s-a constatat ca partidul comunistilor este garnitura cea mai incompetenta dintre toate cate s-au perindat la putere in R. Moldova dupa 1989. Presa independenta si de opozitie a inregistrat cu lux de amanunte, pe un ton situat sub semnul stupefactiei, "gandirea primitiva", anacronica, total depasita de istorie a guvernantilor comunisti. Populatia foloseste drept umor negru expresii inaripate din reflectiile economice, politice si culturale ale liderilor comunisti - o "cinste" de care inainte se bucurase poate doar Dumitru Motpan, uitatul lider agrarian, cu revolta lui ca nu avem un "glob al Moldovei". Situatia pare la prima vedere de un comic devastator, daca n-ar fi in esenta ei tragica. Ceea ce te ingrijoreaza in primul rand la guvernantii comunisti este politica lor antinationala declarata, asta insemnand, cu un alt echivalent al expresiei, ca ei ii urasc si ii dispretuiesc pe cei care i-au ales si le-au incredintat intr-un fel destinul. Comunistii se comporta ca un partid de ocupatie, desantat in Basarabia cu o misiune complexa, pe care se grabesc s-o indeplineasca, incalcand orice reguli, sfidand statul de drept si Constitutia, in cele mai "tari" puncte ale sale, anume in libertatile cetatenesti, dobandite si legiferate, dupa 1989, si in Moldova. Felul in care au trecut, fara sfiala, la demolarea sistemului autonomiei locale si impartirii teritorial-administrative constituie doar una din dovezile acestui comportament scandalos. Nici una dintre guvernarile de pana acum in Basarabia n-a orbecait atat de penibil - mereu obligata sa retracteze declaratii, sa anuleze decrete prost intocmite si ordine romanofobe - prin hatisurile legislatiei nationale si europene, cum au facut-o comunistii intr-un an de guvernare. O alta caracteristica a comunistilor basarabeni este antiintelectualismul lor afisat, exhibat cu o lipsa de complexe greu de imaginat pentru epoca pe care o traversam. Esti insultat zilnic, ora de ora, ca intelectual si ca persoana obisnuita sa gandeasca, de felul cum vorbesc si cum incearca, fara succes, sa emita judecati inteligibile guvernantii actuali. Niciodata pana acum puterea n-a fost mai inculta, mai rudimentara, mai vulgara. Presedinta Parlamentului, doamna Eugenia Ostapciuc, prin prestatia sa, exemplifica perfect sintagma (previziunea) leninista, dupa care dictatura proletar-comunista va crea conditii optime ca statul sa fie condus de bucatarese si de mulgatoare de vaci. Din respect pentru cititorii nostri nu reproducem nici una din "perlele" verbale ale doamnei spicherite. Nici primul- ministru Vasile Tarlev nu poate fi citat, pentru ca de un an de zile de cand se pronunta in calitatea sa de sef al executivului, nu cred ca cineva sa fi inteles ce incearca sa ne spuna - atat de naclaita, obscur-intortocheata ii este gandirea si sintaxa frazelor. Presedintele Voronin trece drept un adept consecvent al stilului popular-bolovanos, expresiv si memorabil prin faptul ca ofera un exemplu concludent de frazeologie moldo-ruseasca, cu oarecare raspandire in "norodul moldov'nesc". Aprecieri precum: "Suntem ca niste tachi care umblam dupa marcovka" (o sintagma cu care si-a caracterizat poporul pe care il conduce) si "coruptioneri care viseaza la "kormuska" (pe romaneste - aici, pardon, "ieslea", "treuca" puterii), cu care infiereaza burghezia capatuita, suparata acum - o data cu instaurarea "justitiei si onestitatii comuniste" - ca i s-a taiat din portie, ii poarta semnatura inconfundabila. Voronin a cazut in ultimul timp in patima epistolara (vezi scrisoarea deschisa catre mereu disponibilul de a servi Ion Druta, de asemenea si analiza hermeneutica a operei lui Andrei Pavlovici Lupan, cu ocazia zilei de nastere a poetului-taran-comunist, cu mari merite in instaurarea puterii sovietice in Basarabia), dar este evident pentru oricine ca aceste productii sunt scrise de altcineva, pentru ca nivelul intelectual al lui Voronin se circumscrie universului "kormuskai". Am caracterizat sumar, cu destula bunavointa si intelegere pentru limitele omului, doar "elita" comunista, figurile ei emblematice si de prim-plan. Nu e greu de imaginat ce se intampla in esaloanele de jos ale partidului, acolo unde fojgaiesc "ucenicii", gospodinele, lacatusii si soferii comunisti, acestia din urma scolarizati - in cazurile fericite - la seral sau la fara frecventa. Si ca sa inchei descrierea "obiectului cercetat", mai adaug ca aceasta fauna, care are grave probleme in a se autodefini in termeni coerenti si inteligibili, "rezolva" cu avant, prin ordine guvernamentale si dispozitii de partid, probleme de limba si istorie. Ramai siderat cand il vezi la televizor pe Vasile Tarlev, spunandu-ti, cu o autoritate si o competenta pe care nu i le puteai banui, ca limba in care vorbesti si scrii este alta decat cea romana, iar cetatenii ce nu sunt de acord cu aceasta directiva a sa sunt liberi sa plece din Republica Moldova. In asemenea situatii, marturisesc, simt o frica acuta pentru fiinta umana, ajunsa la niste forme de degradare greu de imaginat. Intrebarea care deriva din aceasta schita de "sociologie a puterii", prezentata mai sus, este urmatoarea: cum arata restul comunitatii basarabene, eventualii anticomunisti, ce pondere si consistenta au acestia, daca am ajuns ca PCRM, asa debil intelectualiceste cum il vedem, sa domine autoritar in Republica Moldova? O intrebare grea, sufocanta, neplacuta, la care nu poti raspunde univoc. Exista cateva straturi relativ usor de identificat ale oamenilor ostili sau cel putin critici fata de actuala guvernare. Mai intai, anticomunistii duri, cei care niciodata nu au facut caz de formule diplomatice pentru a-si caracteriza adversarii politici. Lipsa lor de nuante si stilul contondent, uneori agasant, este inca necesar in actiunile "de asalt" ale redutei comuniste. Ii intalnesti in toate mediile profesionale de la orase, ei insa nu sunt atat de multi, raportati la scara intregii Basarabii, asa cum s-ar parea, atunci cand ii vezi adunati la un loc, in Piata Marii Adunari Nationale. De aceea, atentie la aceasta iluzie optica, atunci cand in baza ei se cer alegeri parlamentare anticipate! Evident, nu acesti "romani verzi" sunt furnizorii de idei si solutii pentru destinul de maine al Basarabiei. Un asemenea rol ar trebui sa si-l asume intelectualii, in randul carora ii plasez si pe politicienii de orientare nationala si democratica. Ultimii, asa cum se vede din 9 ianuarie incoace, de cand au izbucnit manifestatiile de protest la Chisinau, nu constituie nici pe departe o masa omogena. Cativa dintre ei, crestin-democratii, marseaza in piata, infrunta puterea zi de zi, consumandu-si cu fervoare angajamentul unilateral si univoc. Altii, si ei tineri sau de varsta medie, desi impartasesc aceleasi idealuri si ar putea aduce un plus de imaginatie si vigoare intelectuala manifestatiilor de protest, nu sunt lasati sa o faca, pentru ca pozitia din fata, a liderilor-solisti, a fost ocupata, n-au mai ramas locuri libere decat la "galerie". In fine, a treia categorie de oameni politici ne-comunisti, lunecosii si nesaratii, "parintii fondatori" ai independentei moldovenesti, cei care au guvernat in numele democratiei, pentru a ne pasa lejer garniturii revansarde a lui Voronin, nu mai au nas sa se arate in public. In fine, intelectualii nostri umanisti, "scriitorii", cum li se mai spune generic si usor abuziv, nu mai sunt ce-au fost: au obosit, au si imbatranit cu un deceniu, si-au irosit energia in constructii utopice si adeziuni politice prost plasate, care nu le-au adus nici posturi, nici satisfactii sufletesti. Din aceasta categorie, care este si cea mai patetica, de anticomunisti, mai mult sau mai putin camuflati, s-au recrutat noile/vechile cozi de topor ale regimului Voronin. Nu este o noutate ca demisia morala la noi, un ritual degradant fara indoiala, s-a banalizat, il consemnam, dar nu-l marginalizam, nu-l descalificam printr-un tir concentrat, relevant, de presa. De aceea avem o promiscuitate vinovata, pentru ca n-am ales graul de neghina, cum ar fi trebuit. Daca intalnim printre intelectuali o asemenea devalmasie, ce sa vorbim de deruta si de confuzia din sanul poporului! Ar mai trebui consemnata o categorie mai putin numeroasa, dar care si-a facut prezenta si in Basarabia: oameni noi, majoritatea tineri, adapostiti prin birourile diverselor firme private, ONG-uri sau reprezentante internationale, unde-si consuma in liniste granturile, fara vreo vizibilitate publica. "Neutri si apolitici", ei sunt tehnocratii flegmatici, profitorii t?cuti ai noilor oportunitati de parvenire sociala. Desi comunismul nu are cum sa le priasca, comoditatea lor anglofona (stiu bine si ruseste, dar vorbesc o romana aproximativa) este bizara si ineficienta, precum bicicleta prin dunele de nisip. In fine, poporul, marea majoritate de cetateni, masa de la tara, "tacuta si bucuros-anonima", prezinta o comunitate situata in plin paradox. Nestiind pe ce lume se afla, complet exteriori in raport cu interesul lor, basarabenii de rand nu realizeaza sensul unor notiuni gen cenzura, dictatura, restauratie s.a., vehiculate de protestatarii de la Chisinau. Mai mult, greva jurnalistilor de la Televiziunea de Stat impotriva cenzurii instaurate de comunisti i-a suparat pe satenii nostri, pentru ca s-au intrerupt concertele de muzica populara. Oamenii acestia, poporul cum sunt generic numiti, nu sunt decat un obiect de referinta, la care apeleaza, cu egala indreptatire, puterea si opozitia. Conationalii nostri de la tara alcatuiesc o specie foarte originala, antropologic vorbind. Comunistii ii considera "moldoveni", le invoca optiunea pro-comunista de la ultimele alegeri, cu care incearca sa se legitimeze, si dorinta lor fierbinte de a imbratisa limba rusa. Politicienii democrati vorbesc despre ei ca despre "majoritatea romaneasca" a Basarabiei, unionista in devenire sau adepta constienta a integrarii europene. In aceste conditii, ecuatia politica de la noi este foarte simpla: vor avea puterea acele forte politice care vor reusi sa confere acestei mase incolore si inodore - electoratul majoritar - propria culoare politica. Asta doar la prima vedere. De fapt, in Moldova se intampla un fenomen unic in Europa, anume o extrem de inceata tranzitie a mentalitatilor. In toate tarile foste comuniste s-au produs alternante la putere, vechea nomenclatura pro-sovietica a fost inlocuita de partidele de centru-dreapta, dislocate la randul lor de stanga moderata, care a continuat cursul pro-occidental al guvernarii precedente. Numai in Basarabia, in ultimul deceniu s-a votat cu "rosii", recte cu descendentii vechii nomenclaturi sovietice, unii dintre ei, drapati intr-o retorica fals-europeana. Moldovenii refuza sa se trezeasca, chiar si dupa ce si-au vazut copiii fugiti in lume, la munca grea si dezonoranta, ei voteaza impotriva propriilor copii... Cam asa arata, cu simplificarile de rigoare, peisajul uman actual din Basarabia. Protestele de strada din ultimul timp i-au facut pe unii - mai optimisti - sa afirme ca avem un peisaj in schimbare. Altii, mai rezervati, sustin ca e abia sesizabila o miscare de suprafata, care nu strica "desenul din covor", nu tulbura adancimea apelor statute. Un scriitor german, prieten al meu, rezident la Berlin, imi marturisea la telefon ca urmareste cu mult interes "dinamica evenimentelor din Basarabia", si ca citeste aproape zilnic in presa germana articole despre protestele opozitiei de la Chisinau. "E un adevarat boom in mass-media de la noi, imi spunea Volker. Intr-o luna au aparut atatea texte despre Republica Moldova, cum n-am mai citit de cand v-ati declarat independenta!". Cred ca ar trebui sa ne miscam totusi mai repede, pentru a mentine tonusul presei straine.