|
TEOHARI GEORGESCU
La 31 ianuarie 1908 Aneta, sotia bacanului Constantin
Georgescu din Soseaua Chitilei nr.36 dadea nastere lui Teohari, cel de-al
treilea copil din cei sapte citi i-a avut. "Virsta de aur" se incheie
pentru micul Teohari cind incepe prin a-l ajuta pe tata ca baiat de pravalie,
iar dupa ce mai creste putin este trimis in 1923 sa lucreze ca ucenic
tipograf la "Cartea Romaneasca". Avea 15 ani. Placerile copilariei devin
deci din ce in ce mai mici si se transforma prea curind in frustrari.
Nu este de mirare ca, dupa trei ani de ucenicie, ajuns intre timp orfan
de tata, tinarul zetar Teohari intra imediat in sindicatul tipografilor
"Gutenberg" si citeste pe ascuns brosuri de propaganda comunista, intrind
apoi fara ezitari in miscarea comunista: participa la sedinte clandestine,
organizeaza greve, pune manifeste. Fiind in colimatorul Sigurantei, a
fost arestat pentru prima oara in 1933 ca autor al unor manifeste imprastiate
prin zetaria de la "Cartea Romaneasca". A scapat datorita unui tinar si
tenace avocat, Iosif Schraer, alegindu-se cu doua luni de inchisoare si
citeva batai bune. Peste ani, unii tovarasi vor sopti ca acest noroc l-a
datorat mai degraba legaturilor lui, ca informator, cu un inalt comisar
din Siguranta. Pina atunci insa, Teohari Georgescu va continua sa-si croiasca
drum prin incurcatele cotloane ale vietii de partid in ilegalitate, fara
sa stie, deocamdata, ca fiecare camarad ii va deveni un concurent intr-o
cursa in care ura de clasa se schimba incet in sete de putere.
La 23 august 1944, Teohari Georgescu se afla in
penitenciarul Caransebes, alaturi de alti fruntasi comunisti, ispasind
o pedeapsa de 10 ani inchisoare. Fusese arestat in aprilie 1941. Sosit
la Timisoara, Leontin Salajan intervine pentru eliberarea sa la comandantul
inchisorii. Dupa citeva zile de repaus si asteptare intr-o fosta casa
conspirativa a partidului din cartierul Elisabetin, lui Teohari Georgescu
sortii ii surid: este chemat la Bucuresti, unde i se dau, la sugestia
tovarasei Ana Pauker, importante munci de raspundere - in 4 noiembrie
1944 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne.
Nu intimplator: in 1940 fusese instruit la Moscova, sub coordonarea lui
Ghiorghi Dimitrov, de agenti NKVD (poseda cifrul pentru corespondenta
secreta cu Internationala comunista si invatase o tehnica speciala pentru
scrierea de manifeste pe sticla). La Bucuresti tinea legatura direct,
sau prin intermediul lui Pintilie Gheorghe (vezi nota urmatoare) cu generalul
Fedicikin, seful agenturii sovietice din Romania dupa 1944, de la care
primea, odata cu intrarea in biroul ministerial, ordinul de infiltrare
si comunizare a Sigurantei, Jandarmeriei si a Serviciului Special de Informatii.
Reuseste pe deplin in aceasta "misiune", iar la 6 martie 1945 este rasplatit,
devenind ministru de interne in guvernul Groza.
In aprilie 1952 a fost inlaturat de la Ministerul Afacerilor Interne.
Ramas in lupta pentru sefia partidului alaturi de Ana Pauker si Vasile
Luca. fara sa stie ca in urma intrigilor bizantine ale lui Dej, cei doi
erau deja sacrificati de Moscova, Teohari Georgescu a fost si el acuzat
de cea mai grava infractiune comunista: devierea de la linia partidului.
Din camarad, concurent in lupta pentru putere si adversar al lui Dej,
in urma infringerii, muncitorul tipograf care fusese vreme de sase ani
ministru de interne ajunge din nou in inchisoare. Intrind in 18 februarie
1953 intr-o celula a arestului MAI, Teohari Georgescu poarta eticheta
de dusman al clasei muncitoare. In cursul anchetei la Securitate, care
a durat vreme de doi ani si jumatate, lui Teohari Georgescu i s-a reprosat
lipsa de adeziune la cauza partidului, adica tocmai lipsa de "ura de clasa"
care il purtase catre putere., desi temnitele arhipline si cimitirele
dovedeau buna credinta a tovarasului Teohari (pentru activitatea sa la
Ministerul Afacerilor Interne, vezi in prezentul volum scrisoarea pe care
o transmitea in 15 septembrie 1952 conducerii de partid). In timpul anchetelor
la care a fost supus de fostii lui subalterni, pentru a da declaratii
incriminatoare in privinta lui Lucretiu Patrascanu, anchetatorii i-au
adus in arest sotia si cei doi copii, dintre care unul de doar citeva
luni, ceea ce l-a determinat sa cedeze si sa declare tot ceea ce i s-a
cerut.
Teohari Georgescu nu a fost condamnat: spre deosebire de alte sute de
mii de oameni, a trecut cu bine pe sub furcile caudine ale Securitatii.
Dupa eliberarea sa in 1955, a fost trimis la munca de jos: revine la "Cartea
Romanesca" (devenit intre timp Combinatul poligrafic 13 Decembrie) in
functia de corector. Marinimos, tovarasul Dej l-a iertat in cele din urma
si a fost numit director al tipografiei in care intrase in 1923 ca ucenic
zetar: prea mult pentru un simplu tipograf, prea putin pentru cel care
cunoscuse puterea.
In 1963 iese la pensie, cu o pensie de 2400 lei. Moare in anonimat la
31 decembrie 1976. A fost ingropat la Mausoleul Eroilor Comunismului din
Parcul Tineretului, la citiva pasi de sarcofagul cu osemintele lui Dej.
In timpul vietii a facut "cel putin o fapta buna", dupa relatarea Doinei
Jela: in 1945 a primit in audienta o fetita de 9 ani si la cererea ei
i-a eliberat tatal. Fata a continuat sa ii scrie, iar ministrul ii trimitea
regulat bani. La un moment dat, aceasta i-a marturisit dorinta de a intra
in UTM: fapta cea buna a lui Teohari este sfatul dat protejatei sale,
de a nu face acest pas.
|
