Interviu inedit cu Marta Petreu

Mihai Vakulovski: Doamna Marta Petreu, pina nu demult erati unul din putinii poeti optzecisti care inca nu-si scosese o antologie. Ce inseamna pentru un poet antologia de autor? Cum ati hotarit sa editati - la Apostrof - Apocalipsa dupa Marta - antologia dvs. - si de ce?

Marta Petreu: Da, am pacatuit, mi-am facut o antologie de autor dupa pofta inimii mele. S-a intimplat asa: sotul meu a adus acasa un album Barlach. Rasfoindu-l, am dat de imaginea femeii cu fata acoperita si miinile goale. Da, cea pe care am pus-o pe coperta. ai mi-am spus ca merge grozav cu poemele mele religioase, cu poemele mele de cersetor la poarta transcendentului. Asa ca mi-am facut antologia de dragul acestei imagini care ma cuprinde. A fost o intimplare fericita. Colegii mei apostrofici mi-au lucrat cartea: Ana mi-a cules-o, Claudiu mi-a corectat-o, Adi mi-a machetat-o, dl Horváth a supravegheat tipografia, directorul tipografiei, dl Manole, mi-a dat o hirtie speciala... Era sa clacam la coperta: se pare ca e cel mai greu sa tiparesti negru cu negru, imaginea ieoea mizerabil... Am intirziat aparitia cartii citeva luni, tot refacind filmele. Eram bolnava atunci, iar esecul copertii mi-a creat o nevroza rea, credeam c-o sa mor si n-o sa-mi mai vad volumul. Acum o vad tot timpul, pentru ca, oricit se straduieste Jozsef, colegul meu care se ocupa cu difuzarea, nu reuseote s-o vinda... Da. Iata, stimate tinere domn, din ce mi-a iesit antologia: dintr-o intimplare si din gentiletea colegilor. I-am pomenit pe fiecare anume, cu numele, pentru ca daca aceasta carte a mea va supravietui 100 de ani de singuratate in moarte, sa supravietuiasca cu ei cu tot, iar eu sa nu fiu singura...

M.V.: Cum ati inceput sa scrieti poezie? Va amintiti anturajul, locul, sentimentul acelui moment/eveniment?

M.P.: Oho! de cind ma stiu am vrut sa devin scriitor. Am inceput sa mizgalesc hirtia prin clasa a doua sau a treia. Faceam poezele. Foarte proaste.

M.V.: Va amintiti ce ati simtit cind ati vazut cartea dvs. de debut?

M.P.: Nu. Imi amintesc numai ce am simtit vazindu-mi spaltul. Era o dimineata umeda de februarie. Am facut corectura, citind ce aveam in minte, nu ce era pe hirtie. De aceea cartea a iesit cu multe erori de tipar, care mi se datoreaza in intregime.

M.V.: Cum a fost primita de critica Aduceti verbele, cartea de debut, si a actionat asta cumva asupra dumneavoastra?

M.P.: In 16 martie 1981, era o joi, pe vremea aceea Romania literara aparea joia: era dupa-amiaza. Am luat revista si am inceput s-o rasfoiesc dinspre sfirsit spre inceput, asa rasfoiesc totdeauna revistele. ai la un moment dat am ajuns la cronica lui Nicolae Manolescu, si-am recunoscut coperta volumului meu. Prima cronica la prima mea carte. Am ametit. Da, au fost pe urma alte cronici, bune si mai putin bune, dar nimic n-a egalat socul primei. Bucuria aceea. Am fost norocoasa. Cei ce debuteaza azi nu mai au sansa pe care am avut-o eu, pe care au avut-o toti optzecistii. Institutia critica s-a dezorganizat azi. Pacat.

M.V.: Ati debutat la Bucuresti, unde mai apoi veti publica aproape toate cartile de poezie, exceptie facind Loc psihic, a treia carte si - iata - Apocalipsa dupa Marta. (E o tactica, un plan bibliografic sau...)

M.P.: Bucurestiul a fost, pur si simplu, mai generos, mai deschis cu mine. Nu din cauza atmosferei politice, ci pur si simplu pentru ca in acei ani Clujul era un oras inghetat cultural. Foarte provincial. Foarte plin de prejudecati.

M.V.: Despre perioada de la Echinox. Profesori, colegi, lecturi, amintiri...

M.P.: Echinox-ul a fost un fel de minune. Era privit cu ostilitate: de universitate si de universitarii care erau in afara lui; de lumea literara locala; de partid. Am invatat enorm la Echinox: era o atmosfera de libertate, de fronda. Trupa de echinoxisti pe care am prins-o eu - Teposu, Grosan, Hurezeanu, Silvia Balea etc. - era extraordinara. Ca poet, insa, datorez mai mult Tribunei si lui D.R. Popescu, care ma publica sistematic, punindu-mi astfel numele in circulatie, decit Echinox-ului. La Echinox altii erau poetii favoriti...

M.V.: Cind ati aflat de "Cenaclul de Luni" si cum ati facut cunostinta cu membrii lui?

M.P.: Devreme. Din Echinox, unde Ion Pop ii publica sistematic. La un moment dat s-a facut un "cenaclu de luni" pentru noi, cei din Cluj, care am citit acolo. Erau de fata Doinas, Dana Dumitriu. Am citit si eu. Doinas mi-a comparat poemele cu ale lui Celan. Stateam linga Buduca si l-am intrebat cine e Celan. Nu stia nici el. Am aflat pe urma. Pe optzecisti ii stiam de te miri unde, veneau ei la Cluj, ne intilneam la Sighisoara, la festivalul de acolo... Eram multi si reuseam, cu complicitatea unor critici consacrati, sa cream o anume presiune asupra mecanismelor blocate, prin decizii politice, ale lumii literare.

M.V.: De mai mult timp conduceti revista si editura Apostrof. Vi s-a intimplat sa primiti la redactie texte exceptionale cu nume inca necunoscute? Cum vedeti/vi se pare literatura scrisa de tinerii ultimilor ani? Ce (sau pe cine) ati evidentia?

M.P.: Exceptionala a fost Iudith Meszaros. Floarea Tutuianu. In rest, primesc de toate: de la texte bune la textele grafomanilor. Ca peste tot...

M.V.: Despre influente sau preferinte. ai cum s-a intimplat ca L. Blaga, de care va leaga atit de multe (filosofia, catedra, poezia si - in sfirsit - Clujul), sa nu va influenteze in nici un fel poezia?

M.P.: Pentru numele lui Dumnezeu, nu ma pune in aceeasi ecuatie cu Blaga. Blaga a fost un mare poet si-un mare filosof (si un slab profesor). Eu sint un soldatel care azi e, miine, nu se stie. Imi fac si eu de lucru pe-aicea, o vreme. Dar, o sa fii surprins, Blaga, pe care l-am citit foarte devreme - primisem Poemele luminii ca premiu, pe clasa a VII-a -, m-a invatat libertatea de-a scrie cum simti, respectind numai ritmul... Liceana, ani de zile am purtat peste tot, prin toate gazdele unde locuiam, volumele cele doua din BPT, citite si rascitite...

M.V.: Despre antologia generatiei '80 de Al. Musina. Rolul, locul si importanta ei.

M.P.: Atunci mi-a placut, cu citeva obiectii. Acum cred ca a fost prematura. Ar trebui refacuta, multi poeti au crescut prin carti publicate ulterior...

M.V.: Ce ziceti de canonul "topul" national (din centru) si de canoanele locale, in cazul dat - cel (cele) clujean(-jene). De unde credeti ca apar atitea (si asemenea) diferente?

M.P.: Pe cel national, nu-l cunosc. In cel local, sint exclusa din start.

M.V.: Poezia dvs. degaja o puternica iluzie de biografic, chiar daca uneori e o biografie simbolica, alteori generalizata si intens artistizata, o biografie a faptelor, dar si a starilor. Ce rol a avut pentru poezia Martei Petreu biografia Martei Petreu?

M.P.: De izvor.

M.V.: Ati spus ca premierea cartilor dvs. (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul Salonului de Carte Oradea si Cluj, Premiul revistei Poesis, Premiul "G. Cosbuc" al revistei Contemporanul, Premiul "Nichita Stanescu", Premiul Uniunii Scritorilor pentru poezie) s-a datorat prietenilor dvs. Ce rol are prietenia (a) in si pentru literatura si (b) pentru dvs. personal?

M.P.: Pai da. Daca n-ar exista prietenii care ne citesc, cine ne-ar mai citi - si premia! - pe lumea asta? Am citiva prieteni, nu multi. Ma sprijin de ei sa ramin in viata. Imi pasa de reactia lor cind eu scriu ceva. Imi pasa de ceea ce scriu ei. Dar premiul de debut nu mi-a fost dat pe prietenie, nu cunosteam nici un scriitor la vremea aceea. ai nici premiul pentru Cartea miniei, cred.

M.V.: Poeziile dvs. sint la genul feminin si abordeaza cu multa indrazneala relatia dintre barbat si femeie. "Prietenii mei, Barbatii", "Creierul tau frumos" sau "nu ma atinge" sint niste sintagme care spun foarte mult. Credeti ca un barbat se impune mai mult in literatura decit o femeie? Sau cum se lamureste ca exista incomparabil mai multi scriitori celebri de genul masculin?

M.P.: Da, exista mai multi scriitori "de genul masculin". Dar situatia incepe sa tina de trecut... O sa vina ele, feministele, si-o sa faca ordine si-n literatura romana... atii cum se explica faptul ca exista mai multi barbati celebri? Prin femeile necelebre care le-au pregatit ceaiul, le-au cirpit ciorapii, le-au crescut copiii... Glumesc numai pe jumatate. Dar barbatii sint intr-adevar prietenii mei. Fara ei, lumea ar fi de cenusa.

M.V.: Cu toate ca - in poezie - sinteti o voce feminina "cu garda deschisa" (Gh. Craciun), ceea ce se intimpla foarte rar in literatura, cel putin pina acum, in poezia erotica scoateti in evidenta o altfel de dragoste decit s-ar astepta criticii literari, care - nu-i asa? - sint barbati. O dragoste prin intelectul, creierul masculin, o atractie cerebrala. N. Manolescu v-a propus la o emisiune de-a sa ("Profesiunea mea cultura") sa cititi Falanga, un poem desavirsit. Care e relatia dvs. cu un poem pe care-l scrieti, cu unul deja scris si cu un poem de-al dvs. pe care trebuie sau vreti sa-l cititi? Care e dessebirea dintre un poem pe care l-ati citi(t) intr-o emisiune televizata si altul din aceeaoi carte pe care n-ati vrea sa-l cititi?

M.P.: Multumesc, si eu cred ca Falanga e o arta poetica deplina. In privinta a ceea ce as vrea sa citesc... O, demult, demult, cind scriam un poem, ardeam de nerabdare sa-l citesc cuiva cu voce tare. Mi se parea normal si sa-l citesc in public: la cenacluri, la radio, la televizor... Am observat insa ca lectura propriilor mele poeme imi face rau. Ma face sa regresez spre fondul latent, adesea traumatic, din care le-am nascut. Tremur citindu-mi-le. Tremur si mi-e rau. Asa ca, mai nou, nu mai accept sa citesc nici un poem, nicaieri. Pur si simplu. Sint toxice.

M.V.: Cred ca nu sint singurul curios de unde vine sau cum a aparut acel "Oho!" omniprezent in poezia dvs. si nemaiintilnit la alti scriitori?

M.P.: Il am si cind vorbesc. Bine ca am ceva original, nu-i asa?

M.V.: Foarte interesanta este relatia eului dvs. poetic cu Dumnezeu, care se inrautateste in Dimineata tinerelor doamne, se raceste si mai mult in Poeme nerusinate, ca in Cartea miniei El si eul sa devina dusmani si ca sa ia o cu totul alta directie in Apocalipsa dupa Marta. Nu cred ca v-as fi intrebat de religie daca aceasta tema n-ar fi fost atit de importanta in poezia dvs.

M.P.: E Dumnezeul tatalui meu. Mi l-a dat mie. Am spus asta, am scris asta in poemele mele, dar asta-i avantajul de-a scrie poezie: scrii adevarul si nimeni nu te crede, toti gindesc ca "poetizezi".

M.V.: Citind cartile dvs. iti vin in minte termeni ca poezia traita, poezia antica, poezia vitala, poezia existentiala, poezia disperata, poezia intima. Ce afirmatie a criticii literare despre poezia dvs. v-a parut (-) cu totul aiurea; (-) v-a amuzat; (-) v-a enervat; (-) v-a plictisit etc.

M.P.: Oho, tinarul meu interlocutor, n-am chef sa recitesc cronici vechi. Iti marturisesc o veche tristete, vindecata: la prima mea carte, mi-as fi dorit ca Negoitescu sa scrie despre ea. N-a scris. Peste ani, mi-am dat seama ca cel mai bun critic de poezie nu e Negoitescu, care o ia adesea razna, ci Manolescu. Iar prima cronica la prima mea carte a scris-o Manolescu. Un dar pentru o viata, nu-i asat De amuzat, m-a amuzat clasarea mea printre textualisti si printre postmodernisti, apoi printre feministe. Cutiutele astea nu mi se potrivesc nicicum...

M.V.: In Ziua miniei eul poetic trage moartea de coada, o zadara. Cind va ginditi la moarte (alta tema importanta in poezia dvs.), "moartea" e ceva personal, va priveste pe dvs. sau, sa zicem, o tema filosofica.

M.P.: Am trait, asa cum se cuvine, intr-o intimitate adinca cu ea. De pe la 8-9 ani. De pe vremea cind tatal meu ne citea Apocalipsa, iar eu intelegeam ce inseamna ca "Oamenii isi vor cauta moartea si n-o vor afla, vor dori sa moara, si moartea va fugi de ei". Ea, moartea, e norocul nostru. Al meu.

M.V.: Cel mai des procedeu utilizat in poezia dvs. - comparatia. Cu ce ati compara (I) poezia dvs. si (II) cu cine v-ati compara ca poeta?

M.P.: Nu stiu. Nu stiu.

M.V.: In numarul Saul Steinberg al Apostrof-ului scrieti despre expozitia cu "lucrurile" scriitorului din East 57 Street. Aveti obiecte la care tineti mai mult si - daca da - ce va leaga de ele? Ce n-ar trebui sa lipseasca dintr-o expozitie Marta Petreu si ce n-ati dori sa apara acolo?

M.P.: Un volum Rilke pe care l-am furat din casa unui prieten, Biblia, masina de scris Consul pe care mi-a dat-o Pierre, o fotografie cu Pierre, o bomboniera albastra de sticla a mamei mele (ma fascina in copilarie), fotografia matusii mele Marta (de la ea am numele), cele doua volume Blaga primite premiu pe clasa a VII-a, o nuca de cocos primita de la sotul meu, fotografiile surorii si fratelui meu, carnetul de sofer, o tava de ceramica alba cu flori liliachii de la mama mea, un polover negru de lina, un CD cu Imperialul lui Beethoven, altul cu Patetica lui Ceaikovski, un DEX, o agenda, Catulli Carmina de Carl Orff, un dictionar botanic cu planse colorate, o bricheta, o scrumiera, un pachet de tigari, o ceasca de cafea galbena ca papadia plina cu cafea, ochelarii. Nici o rochie, nici o haina. Nici o bijuterie. Nici o mobila.

M.V.: Acum: ati putea incepe viata oarecum de la inceput, in sens ca sa va lipsiti de absolut toate obiectele dvs., ati putea sa lasati totul si sa va mutati intr-un apartament gol din _______ de unde vreti dvs., doar din Romania - nu. ... ce oras (?) ati alege daca ar trebui sa alegeti...

M.P.: Tinarul meu domn, am facut o data asta, m-am mutat intr-un apartament perfect gol. Cine stie ce aduce viitorul, poate... Poate ma mut la tara. Am gasit un sat perfect: Rimetea, sub Trascau. Case albe. Piateta centrala. Biserica de secol XII. Muntii - deasupra. Romania, judetul Alba. Doua ore de Cluj, cu masina. Din pacate, mult prea scump pentru posibilitatile mele.

M.V.: Cu ce scriitor, cu cine ati vrea - acum - sa va intilniti?

M.P.: Cu Kafka. Cu Bisy Casares. Cu Tolstoi. Cu Cioran. Cu Negoitescu. Cu Bulgakov. Cu Schopenhauer. Cu Pascal. Cu Aristotel. Cu Seneca. Cu Caragiale.

M.V.: Imi dau seama ca nu v-am intrebat nimic despre copilarie. Credeti ca inceputurile sint fatale, v-a marcat ceva de care n-ati mai putut scapa?

M.P.: Da, da, da. Tatal meu cumplit. Mama. Noroiul de pe ulita, vara, dupa ploaie - era caldut, il simt si-acum pe talpi. Iarba care incoltea. Felul cum rasareau florile. Florile. Omizile care-mi faceau scirba. Mirosul gradinii de zarzavat. Soarecii. Pisicile. Aveam una, Tiva, neagra cu pete albe. Mieii carora le faceam canacei de lina. Bivolii de care imi era frica. Straturile pe care le pliveam. Mirosul de porumb copt. Culoarea noptilor de toamna si mirosul cinepii topite in riu. Era tot timpul ceva de facut. Florile de finata. Animalele care trebuiau hranite. Un ciine, Grivei, mort de batrinete. Varuitul de primavara. Rochia noua de Pasti. Dupa-amiezele de duminica, cu lungi dureri de cap. Frigul. Frumoase erau numai verile, lungi, calde, prafoase, cu fructe dulci cazind in iarba, cu mirosul de rezeda si regina noptii. In rest, o tristete, o posomorala, o jale. (Bucuresti - Cluj)