|
Marta Petreu - Antologie de poezie
1. Vol. Aduceti verbele (1981)
Teze despre zilele faste
In vecinatatea durerii teroarea are bot de lapte
Iti fac confesiuni
(mici capricii lichefiate ca un creier mort):
toate invelisurile-s utile
miopia mea matinala rochia apretata
ca o zi copilariei
Da
stau in mine ma locuiesc cu oarecare indiferenta
cu stima cu afectiune
(noi nu atingem problemele puterii)
fara evenimente fara presimtiri aceste zile in care
imi pipai identitatea
ca pe-un barbat strain ce-mi doarme in brate
* * *
In acest spatiu imaginatia se descompune ca o zidarie
Din ce punct noi sintem
doar ambalaj exotic al amintirii?
Cu putina febra asamblez certitudinile:
noi am avut toate zilele saptaminii
(carnea Martei - lacuita rosu)
senzualitatea se manifesta ca frica - desfigureaza
(aminteste-ti mereu aminteste-ti
in oglinda Marta pune imaginea sa despre sine)
Timp fara dragoste:
un dumnezeu hipofoliculinic vegheaza biografia
Imi aprind o tigara
(gestul nu va ramine in memorie
deci nu exista nu-mi apartine)
pun multe intrebari
ca pentru un microfon crescut in podul palmei:
din ce punct noi sintem doar ambalaj exotic al amintirii?
(dreptul la Verb la Solemn)
Recapitulez colectia particulara de fapte
prejudecati stiute confunda ierarhia cu inocenta
priveste doamna - citeva sperante
ca o gramada de viermisori ne ling spinarea
mingiierea ta atenta ca un mulaj pe riduri
Sa ne perpelim de placere pipaind obiectele -
catifelate (ca luna noastra de miere)
De prea multa fericire ne pocnesc maxilarele
oh! Rujul tau e demn
ca o panglica neagra la butoniera
* * *
Masuram in fiecare zis scaderea in greutate
scaderea in inaltime
fata mea mai mica
cutia craniana mai inchisa ca niciodata
Oho! Nu se cade prin lacrimi prin materie
Nimic nu poate tulbura echilibrul
precum aceste cuvinte in care
ne marturisim scaderea
aceste cuvinte care ne lipesc de amintire
(fluturele fluturele dumnezeiescul scarabeu
in ace cu gamalie)
aceste cuvinte ne disloca blind blind
(orice nebunie se instaureaza incet
si cu atit mai tiranic)
* * *
Pe muchia unui neuron mai stam ca pe o plita incinsa
purtam podoabele in dinti - evenimente admise
Mila. Curara. Splendoarea noastra
Cum mi-as mesteca limba
din celalalt sa musc cu-ngaduinta
* * *
Primul eveniment e un vis
L-am pomenit unui barbat si el l-a visat
Da
Confectionam amintiri pentru altcineva
cum pe-un adolescent l-am deprins cu tandretea
pentru viitoarea-i femeie
Daca am cuvinte pot infia amintiri
(Laudanum Sydenheim - suprimam durerea
nu si cauza ei)
Daca am cuvinte pot infia amintiri
Luciditatea ca un tap in rut: excita atrage
Imi intorc creierul pe dos: meningele -
vagoane de vite, incapatoare
* * *
Previziuni despre anul viitor despre dragoste
zilele se aseamana intre ele prin gravitate
Sub placenta de verbe
sa incerci- cit orgoliu! - sa-ti ajungi tie insuti
sa suprimi originea mortii nu simptomul
Eu imi ajung mie insami prin spaima
prin urdoarea asta trandafirie
Oho! Pe-un picior cangrenos umbla liber gindacii
amputat
cind sint semne de roua
doare in creier
* * *
Supravietuirea prin simboluri
prin deprinderi dozate bine gindite:
febra la cinci pasta de ras biberonul
Ventuza asta pusa pe-obiecte
imblinzind justificind dinafara
Simboluri niciodata ratate: de pe-acum
ne jucam de-a senilii mergem tepeni
Inauntru. Inauntru e bruta lucida flaminda
Inauntru e creierul tinar
pofticios - vulpe vesnic gravida
Caderile noptii
Cum sa scriu poeme tandre, ma intreb,
cum sa scriu?
In caderile noptii vorba mea tencuieste barbatii
amintirea-i un intrus in propria carne
Margini noi se inventa in lume
Strajuit de ridul memoriei
cum sa scriu, ma intreb, cum sa scriu?
Ieri prin gind imi treceau
miei salbatici
2. Vol. Dimineata tinerelor doamne (1983)
Artemis
Tandretea propriilor mele victime: n-o mai suport
Prezent al euforiiilor chimice sentimente sumare
ore ostentative - deci aproape perfecte:
in budoare a macelari (pentru palmares doar) barbatii
Tandretea propriilor mele victime: n-o mai suport
Barbatii iubitii
fructe si plante continind principii amare
(Si Marta - insurubata in sine
ca-ntr-un experiment riguros al comuniunii)
Da. Barbatii. Incubatoare de lux. Animale de curte
interioara
Tandretea propriilor mele victime: n-o mai suport
Prezent al euforiilor chimice. Sentimente sumare.
Endorfine. Trupuri geometrice. Silogisme perfecte.
Ostentative
Regulamentul de iarna
Sfinta prudenta de noiembrie!fac exercitii de igiena mentala
confesiuni de adult inrait
Si iata cum se poate supravietui iarna:
iti verifici amintirile si ciorapii de lina
dormi cu fata la perete pentru ca moartea sa-ti ierte botul
iat ziua in vitrinele centrrale scoti triluri inalte
Ce femeie tinara rau prevestitoare sint
Imi testez memoria: marea criza isterica debuteaza brusc
prin stupoare
pe coardele vocale cresc polipi colorati deditei acrisori
hidrele lungi
(ce femeie inca tinara: mama mi-a prezis
o nebunie precoce
acum boceste-n pumni cind stinge varul -
atita albeata poate inlocui ninsoarea
tu tine-te de sortul meu pina vor da ghioceii)
Iata cum se poate supravietui iarna:
stau cu gura plina de cianura si petale roscate
Tu imi corectezi scrisorile tai virgule tai euforiile de prisos
Vom scoate limba la moarte - spun
cind tu - cuprins de-o fericire demna gramaticala
valsezi tinind in miini
capul meu vorbitor
Cind vor da ghioceii vom scoate limba la moarte:
mina diavolului mi se odihneste pe rana
Biografie robot
Din interior contemplu
doar materia: la sapte ani schimbata
subtire fragezita ca primavara pielea sopirlei
Spun: prin cuvinte
repetabil fi-va inceputul
Virsta de portelan barbati visatori
fosti iubiti camarazi imperfecti ma invata:
hotaritoare sint pentru fericire doar citeva momente -
primul contact cu apa calvitia
alfabetul schimbarea dintilor identitatea
potentiala cu viata de rutina
acomodarea selectiva la entropie
presa cintarul partenera secreta si periodic
intr-o pajiste de menta
drept demnitate personala - Melancolia
3. Vol. Loc psihic (1991)
Colaps
Am rivnit acesta experienta perfecta:
sa ma adapostesc in propriul creier
ca-ntr-un uter matern
Si sa tac dracului
Oho! Am exact dimensiunea propriului corp -
jubilam
Emisferele celebrale sint cel mai senzual cuplu:
o juisare intr-o eterna aroma de menta
Atita identitate (cit intr-un cerc vicios)
ma va duce departe!
Lepra Scufita Rosie Inchizitia - tot atitea duiosii
pentru a-mi petrece virsta adulta
Sa ma adapostesc in propriul creier
ca-ntr-un uter matern:
de bucurie
ma rog pentru antropofagii ramasi afara
Loc psihic II
Sint aici. Aceste texte aceste cuvinte sacre carnasiere
aceasta membrana verbala
(cititi cu atentie va somez cititi de doua ori!):
cortina meninge terapie cu socuri electrice
cuvertura camasa de forta
cearceaf himen placenta
Laud aceasta membrana verbala osmotica
Eu va dau eu ma dezbrac eu hulesc
Oho! patetismul meu refulat de bacanta:
eu va dau in cunostinta de cauza
Orice arta poetica se scrie cu cerneala
(garantez calma in public)
in realitate
cu acesti neuroni muritori
Bezna si pulberi
Aceste texte aceste cuvinte ciugulite din carti si din strada
Doar aceata membrana ultima
(oho! Pretioasa ca himenul
fragila ca un balon de sapun)
ma mai separa
de locul psihic in care m-ati impins ca spre izvoarele Nilului
de locul psihic din care incerc - precaut
dureros - sa-mi extrag:
miinile labele creierul cordul
Ce-i acolo? bezna si pulbere
Ce ramine? O arta poetica aceasta bezna aceasta pulbere
acesti neuroni pocnitori
4. Vol. Poeme nerusinate (1993)
Ademenirea
Stau intre pumn si destinatia lui - spun
Dar tu intra in poemele mele. Dormi. Scrie. Respira.
Stapineste pamintul. Stapineste-ti femeile tale. Culca-te sub
ochii mei
cu oricare dintre ele
Eu ma asez - reflex mereu zi de zi -
intre pumn si destinatia lui
Recunosc: e locul meu spaima mea. Aici le concep
aici le port aici le nasc pe ele poemele:
din violenta le smulg
Nu te iubesc. Nu. Cu miinile virite pina la coate
in buzunare
fluier
iti fluier in fata: nu te iubesc
tu carnasierule ispita cauza ultima a nesomnului
Cu miinile in buzunare hulesc
te hulesc
Mint ca nu am nevoie de tine
Nu dorm - deci nu te visez
Pur si implu ma plimb prin lume cu imaginea ta
ca o schija fierbinte
infipta in mine
pur si simplu te tutuiesc fara rusine
te mototolesc te infring vreau din gura mea sa te scuip
te-ntrerup te huiduiesc
ca evreii pe Dumnezeul cel asteptat si-ntrupat
ca evreii la Pasti pe Mesia
Dar vino in poemele mele:
esti unicornul pe care vreau sa-l pecetluiesc intr-un vers
ca-ntre gratii cu sapte zavoare
Te poftesc oho te poftesc. Si stiu legea
(memoria mea mi-o repeta raspicat):
nu te ating nu te ating nu te ating
Locul meu e pentru totdeauna fixat: intre pumn
si destinatia lui. Aici
in rana mea intra si tu:
iubeste-ti femeile culca-te cu oricare din ele mie imi esti
interzis
(insa poarta-ma-n nari in vaz in auz
poarta-ma
ca pe o remuscare acuta ca pe-o vinovatie implinita
acolo la tine in creier)
Poruncesc: intra-n poem tolaneste-te-n el:
in spatiile albe dintre versuri dintre negatii
iti permit sa-ti faci loc - deci respira
Simfonia a sasea. Dupa Ceaikovski
Ea avea o inima foarte batrina
brazdata de cicatrici mari albicioase
Oh. Razboaiele imperiale frica puterea
trufia de fata tinara tavalita la groapa
spaima aceasta de femeie (fa un pas inainte! mimeaza curajul!)
ea avea cordul sfirtecat de nebagare de seama
sub bocancii lor de cazarma
Seara
ea isi inventaria semnele vechi ranile noi
isi culca inima ca pe un instrument muzical
in propria sa cutie toracica
si-i cinta: uita dormi uita dormi
inspre zori isi aprindea o tigara
fiindca
ea nu mai stia ce sa-si doreasca ce-i permis sa viseze sa aleaga
sa vrea:
ea nu-si mai dorea dorintele proprii
ci pe acelea ale barbatului foarte singur
pe care-l insingurase si pe care-l durea
ea stia ca s-a ratacit
si n-avea habar cum sa faca sa n-o mai ia razna
cum sa faca sa nu-i mai greseasca
Ca o scoarta de singer brazdata de cicatrici
inima ei batea greu
pierdea ritmul
se poticnea
rivnea timpul cind n-o sa mai bata
secunda minutul cel lung cind inconfundabila gheara o va
patrunde
secunda minutul cel lung cind inconfundabila gheara o va
patrunde
cu patrunde-un barbat in trupul indelung framintat al unei
virgine
Ea avea o inima foarte batrina traise spaimele
dragostea noaptea dorul razboaiele fara speranta nesiguranta
placerea singuratatea ploaia bataliile fara rost ale lumii
rusinea zapada mila dorinta
scirba nostalgiile arsita ura
Ea experimentase pe indelete cenusa
ea vazuse cum mor citiva oameni pe care-i iubea
ea vazuse cum mor citiva oameni pe care-i iubea
deci avea inima inghetata de groaza a unui calau
deci avea inima inghetata de groaza ea unei printese in pustie
la treizeci si cinci de ani ea avea inima unui catel vesel
alaptat cu doze mari de stricnina
5. Vol. Cartea miniei (1997)
Cintarea Cintarilor
Apoi creierul meu mi-a obligat trupul sa nu mai viseze
Retez capul oricarei iluzii oricarei fantasme
cum taia tata iarba cu coasa
Apoi am devenit un mecanic cognitiv
pur trufas imbatabil
Trupul meu e pentru mine un biect de metal
rece dur cenusiu
cu care fac ce poftesc: il lustruiesc il scuip il insult
il tavalesc prin zapezi prin moloz prin gunoiul zilei de ieri
daca am chef il dau de podele il fierb in cazanul cu smoala
Prietenii mei de-o viata - barbatii: o menajerie de sticla
orice barbat in carne si oase e-un obiect delicat
un exponat de muzeu
caruia mental ii atirn de git o tablita: nu atinge! e viu!
Oho. A fost o poveste de ani. Un macel un pogrom
tacut si metodic
a fost trufia de a-mi fi mie insami suficienta
a fost un macel desfasurat la subsol
da
la mine in creier
Acum e liniste. Troia a ars. Au ars deopotriva
troienii Marta si-aheii
Acum e tirziu. Trupul meu de metal
taie aerul strada asfaltul oceanul otelul
transforma
ziua cenusii in ziua miniei
Oho! Minia de sine. Minia din urma
Da. Tai ca o spada ca o gilotina bine reglata
capul iubirii capul fantasmei capul napircii
capul tau de barbat ce nu ma viseaza
Capul tau de barbat ce nu ma striga pe nume
Falanga
Barbatii mei- de-o ora sau de ani
viii si mortii la gramada -
barbatii mei da trupuri mirositoare asudate
sub care am scincit (din voluptate sau din politete)
Da. Unii imi placeau
iar altii - unul-doi - deoarece-i iubeam m-am programat sa-mi
placa
Da. M-am culcat cu ei pe apucate
Barbatii numarati ai mei
inchisi in mine ca-ntr-o eprubeta
s-au strins acum aici: sint o falanga
Mai bine zis: i-am strins aicea eu
i-am instruit i-am numarat metodic
sa nu-ndrazneasca vreunul sa-mi chiuleasca
Sint stinjeniti cum ar purta aripe
caci poarta arme-atribute:
falosi stringaci duc lancea si scutul greu macedonean
Ei te privesc atent cum te iubesc
cum musc gigas din carnea ta de fiara
priveste-i si tu calm: le apartii: la judecata din urma
sinteti incolonati ai mei cu totii
falnica mea falanga de barbati falanga mea macedoneana
Si-asculta-i. Te cheama in cor soptit sa mergi cu ei
sa-ti iei in paza arma ta si scutul
Si numarul de ordine-n falanga
Oho. Eu m-am iubit cu ei. Si-unii din ei putini
mi-au daruit placerea
Da. Mi-au trecut prin carne si prin minte
Nevatamati ii port pe toti in mine
ii tin in creier ca-ntr-un sarcofag
ii numar ca margelele pe ata
ii aranjez pe virste si manii ii pedepsesc i-absolv a noua oara
Priveste-i. Te cheama
te-ademenesc pe tine barbatul tinar animalul fraged
vor sa te scuipe sa te consoleze vor sa ma vinda tie pe degeaba
vor - binevoitori - sa te previna vor sa-ti sopteasca la ureche
ce-ai sa patesti culcindu-te cu mine
Ei. Barbatii mei. Eu le-am gustat saliva
Priveste-i. Nu e nevoie insa sa ma vinda
Iti spun cu voluptate ce-o sa vina: sexul tau fierbinte
singele tau saliva ta ori sperma
si - daca-mi plingi pe pintece ca altii - lacrimile tale
picurind rotunde
le metamorfozez da toate astea
in cerneala
Oho. Iubitul meu. Cerneala cu care scriu nerusinat poeme
Iubitul meu. Tu. Odiseu de-o vara
Da. Scriu poeme fara de rusine
calcind desculta pajistea de cioburi
cum as calca-n picioare carnea voastra
senina
calc desculta prin mlastina cu sabii
de parca m-ati purta-n triumf pe scuturi
Voi. Mercenari semeti platiti cu versuri
soldati ai mei. Trufasa mea falanga
Da. Imi calc sub talpi destinul
Deasupra noastra - cer inalt de vara
Iar eu: nu mint spunind ca scriu cu singe
si neuroni ce se-ard la mine-n creier ca niste biete becuri
prapadite
supuse
unui voltaj insuportabil
Da. Scriu cu singe. Cu singe al meu. Si cu cerneala
ce curge lent - in loc de sperma - din trupurile voastre
noduroase
soldati ai mei pe care-i duc Dincolo
Ziua miniei
Deschide-ti Doamne ochii si ma priveste-n ochi
destupa-ti narile - respira
Desfunda-ti Doamne urechile de ceara
si-asculta: iti vorbesc. Iti poruncesc. Iti urlu
Iti bat cu pumnii in timpane
Deschide-ti Doamne gura ofilita
fa un efort: si scuipa in tarina
framinta lut
si modeleaza Stapine intre falange
a doua oara lumea
Oho. Fa Doamne o lume ce accepta sa existe
Iar de nu poti s-o faci
deschide
deschide Doamne gura ta natinga
si-ntunecata ca izvorul beznei
deschide Doamne gura ta - si-nghite
pe roaba ta
asa precum balena l-a pus la adapost cindva pe Iona
Da. Gura ta batrina si stirba si gingava
gura ce-articulase Verbul
Deschide-ti Doamne gura ta ce pute
Macar in felul asta-mi vei raspunde:
deschide gura ta si ma blestema
6. Virsta de fier (inedite in vol. Falanga, 2001)
Dupa cadere
Apropie-te
inveleste-ma in privirea ta ca-ntr-o placenta albastra
cuprinde-ma strins
asa cum teaca adaposteste sabia
Eu iti dau tircoale eu te adulmec
ca pe un cimp proaspat cosit
Da. Te recunosc: esti barbat
deci amintirea mea de dinaintea caderii
Da. Esti pur si simplu originea
coastele tale arcuite sint matricea frumoasa calda
sint spatiul meu natal
Oho! inca inainte de a fi fost facuta
ti-am ascultat izvorul singelui susurul singuratatii
eu am trait mirarea cu care cutreierai gradina
Le recunosc mi le-amintesc
imi amintesc bezna de catifea a carnii tale
Te-adulmec acum
si-mi amintesc unitatea
Da. Te cunosc
esti intr-adevar originea
esti carnea din care am fost extrasa
smulsa modelata
si aruncata in aceasta padure inzepezita
sa-ti fiu parte sa-ti tin tovarasie
Esti chiar originea din care am fost extrasa
cind tu dormeai somnul cel greu divin
Esti barbat
fii deci adapostul meu
fii mierea neagra a dorintei
fii buruiana cea rea si laptoasa a dragostei
si implinirea
acum
dupa cadere
Rugaciunea de dimineata
Eu am mizat pe poeme. Am mizat
pe carti savante destepte
am mizat pe zeci de alte prostii din hirtie. Zadarnic
Eu am vrut sa am un copil. Si nici un barbat
nu si-a lasat vie saminta rod sa creasca in mine
Am mizat pe iubire. Nici un barbat
nu m-a vrut pe mine femeie
(poate sora mama femeie de casa
poate iarba de mare poate cirpa de praf)
Am mizat pe citeva lucruri calde ale vietii. Degeaba
Totdeauna degeaba
Acum mizez pe nimic. Nu-mi mai pasa
In solzii mei de peste stau ca o spada de otel
Libera sint: nu am suflet. Nici o speranta
Nimicul creste. Creste nisipul
Creste lumina. Pielea mea s-a facut transparenta
ca apa. Vad prin carne oasele mele subtiri
mladioase ca lemnul de singer. Imi vad scheletul
Vad mineralele pure. Calciu. Fosfor
Fier si magneziu. Argintul din glesne
Peste un secol
voi fi un nor de atomi. Liberi de suflet
Liberi de sens
Domine. Tata. Vreau
niciodata sa nu mai am trup. Niciodata
suflare de viata
Nu trup de om. Nu destin de femeie. Nimic
Doar nimic.
Un nimic ce nu-si aminteste. Fara durere
Domine. Un nimic in nimicul caderii
Viatamoartea
Oho! Eu m-am culcat
in astenuturi straine pe pamint pe zapada. Am preacurvit
A fost bine. Da
A fost bine - imi spun
caci scrie in Carte ca fiecare femeie iubita sa fie
de trei ori in trei zile
Si-atunci m-am culcat pe-apucate
cu barbatii aceia inalti mirosind a barbat
le-am lins sarea pe buze le-am lins sarea din singe
le-am dat lacrimi drept apa
Oho! I-am ales. I-am iubit. I-am gustat
I-am gustat asa cum numai moartea
de doua-trei ori intr-o viata
ne ia urma ne incearca ne linge ne gusta
Oho! Limita. Elementele pure
I-am avut nu la picioare ci-n mine
asa cum numai curva ta Doamne
ne are
barbati si femei laolalta deoadata
pe limba intre masele in gura
Asa cum numai celalalta curva a ta Doamne
ne are
in uterul ei
si ne-arunca de-a valma barbati si femei
la pasune afara in lume
Coborirea ingerilor
Nu exista iubire. Slava tie: nu mai exista. Exista
numai gura asta spurcata a mea care spune
cuvinte: bucurie tandrete dragoste dimineata
sens lumina iarba placere
Dar pe lume exista numai cruzime
si ploaia asta de singe
hemoragia asta intunecata a ta
Oho! degeaba ploua cu singe: noua nu ne mai pasa
in zadar ne faci semne
nu exista iubire Domine nu
Noi sintem pe de-a-ntregul ai tai
Oho! Ai tai umblam prin stratul negru de singe
ca prin iarba de toamna cu bruma
Sintem ai tai Domine. Cad din cer
ca niste fulgi care latra
ciinii tai. Ninge cu javre
Urla la stele boturi flaminde de ciine
Da. Sintem ai tai. Tata. Hulim in numele tau:
faca-se deci voia ta de calau
Eu sint Marta. In genunchi ma asez. Intind grumazul. Amin
|
