|
perjovschi dan
Mama ce tema! perjo care se enerveaza nefacind nimic
ps. o sa scriu
Al. Cistelecan
Faptul ca societatea romaneasca, in toate domeniile, isi selecteaza liderii
dintre badarani.
Cornel Moraru
Harmalaia din politica si din presa
Dina Piscu
Draga Tiuk, sunt o persoana f. nervoasa, in ciuda aparentelor. Cei care
au sesizat fenomenul, incearca (din prietenie, zic ei) sa ma determine
sa folosesc semnul = intre: 1. Ce va enerveaza? si 2. Ce va amuza?, prin
urmare pot oferi urmatorul Raspuns: - vorbitul in gol + scrisul in zadar=
Totul ( fara ghilimele) !
Cu drag, Dina
Ovidiu Pecican
Cum traiesc in tara in care ministrii vor sa devina primari, si nu premieri
ori presedinti, ce m-ar putea enerva in afara de totul? Cel mai enervant
sunt eu in toata afacerea asta numita viata. Asadar ma enerveaza suierul
respiratiei mele seara, care ma impiedica sa atipesc si mirosul transpiratiei
mele - fie si curate - care imi aminteste ca sunt o fiinta biologica.
Apoi am o speranta rebarbativa, pe care nu o mai suport fiindca actioneaza
rebel, in pofida oricaror evidente. Cind nu mai e nimic de sperat, nici
de la mine, nici de la ceilalti, ce naiba tot sper si iar sper? Him? Cam
asta ma enerveaza. Altminteri, creatia lui Dumnezeu e incredibil de reusita!
Ovidiu PECICAN, plastograf de sine insusi
Marta Petreu
Lipsa de bani la Apostrof. Ciinii vagabonzi. Vasele de spalat. Cartile
urite. Oamenii cu pretentii. Sa mi se spuna "doamna Marta". Netrebnicia.
Minciuna. Frigul. Sa se intrerupa apa calda. Textele proaste pe care trebuie
sa le corectez indelung. Sa ramin fara tigari. Durerile de stomac, ca
pe orice ulceros. Sa raspund la anchete, cind am in cap cu totul alte
lucruri.
Si multe altele.
Romulus Bucur
pe scurt: nesimtirea (de toate felurile). (Mai) pe lung: vezi atasamentul
(sper ca nu conteaza ca nesimtire ca o sa apara si ca editorial intr-un
ziar).
Peisaj urban
Coji de seminte pe jos: in tren, in tramvai, pe strada, in cinematografe.
Si: pachete goale de tigari, sticle de plastic, diverse ambalaje, bilete
de tramvai, cioburi, scuipati. Nu scrie nicaieri ca nu ar fi voie. Si
daca scrie, nimeni nu citeste. Si daca citeste, nimanui nu-i pasa. Mai
ales ca sint oameni platiti anume sa le stringa (si de ce sa le stringa,
isi zic acestia, la citi bani primesc?) Mai rar (niciodata?) coji de seminte
pe jos acasa la cei pe care, eventual, i-ai intreba "Si la tine acasa
faci asa?" Pentru ca exista o foarte accentuata perceptie a spatiului
privat (fata de una nula a celui public). Si una la fel de nula a interferentei
acestuia din urma cu cel privat (al celuilalt): convoaiele de masini ce
trec claxonind de mama focului cu ocazia cite unei nunti. Si nimeni nu
reclama, pentru ca stie ca nimeni nu-si va da osteneala sa faca nimic.
("Lasa-i pe oameni sa se bucure" - de parca despre asta ar fi vorba. Sau
"Avem atitea chestii serioase pe cap si tu vii cu prostii de astea!")
Ori tot masini, de asta data parcate pe trotuar (de multe ori in dusmanie,
oblic sau de-a curmezisul), astfel incit sa fii obligat sa circuli pe
carosabil, la cheremul celor care il confunda cu o pista de formula 1.
Iar daca incerci sa te strecori printre masina si zid si ii atingi oglinda,
atunci te poti astepta la orice reactie agresiva a proprietarului. Si
din nou nimeni nu va face nimic - primarul unui mare oras a renuntat la
masura (pe care legea i-o permitea) de a ridica masinile parcate astfel,
pentru ca mobilul ii era inundat de apelurile prietenilor care il rugau
sa intervina pentru a-i scoate din necaz…Toate acestea sint fapte. Perceptibile
la nivel empiric. Nu stiu ce relevanta statistica au (si nici nu cred
ca a cercetat cineva). Care, rezulta cu destula claritate si din rudimentele
de interpretare pe care le-am dat, tradeaza o mentalitate. Aceea a personajelor
unei povestiri de Marin Preda, oripilate la gindul ca orasenii, in loc
sa-si faca nevoile pe sant, ca tot omul, fac treaba asta, culmea ororii!,
in casa. Cam asa si cu raportarea noastra la Europa si Uniunea Europeana.
Dan Lungu
Eu sunt un tip calm. Foarte calm. Nu ma enerveaza nimic. Absolut nimic.
De ce m-as enerva? Da chiar nimic. V-o jur! Nimic, nimic, nimic!! Ce,
nu ma credeti? Imi repet mereu ca trebuie sa fiu calm, foarte calm...Nu
ma enerveaza nimic..., cu exceptia unui sigur lucru. Numai sa nu ma intrebi,
fir-ar al naibii!, de ce ma enervez!
Liviu Ioan Stoiciu
Totul, toti si toate ma enerveaza pe lumea asta, de fapt, daca stau bine
si ma gandesc (dar nu stau bine). Mai ales ma calca pe nervi Liviu Ioan
Stoiciu, sa fiu sincer pana la capat - nu l-am suportat niciodata cu adevarat,
l-am tolerat o viata de om, dar de aici inainte (pe 19 februarie 2002
a implinit 52 de ani), gata, la cosul de gunoi al fictiunii cu el, nu
e un personaj real, pe cine crede ca pacaleste? Ajunge cu atata autarhie
post-literara...
Ciprian Siulea
Ce ma enerveaza? Prea multe, probabil. Chiar ma gindeam de curind la subtilitatea
expresiei "a te supara ca vacarul pe sat", si la subtilitatea situatiei
in sine, adica te enervezi ca un dobitoc, numai c-asa vrei tu si impotriva
tuturor, fara sa te bage cineva in seama. Bineinteles, asta nu inseamna
ca n-ai dreptate, eu, cel putin, de obicei am dar, vorba actorilor americani,
who gives a shit? Oricum intr-o buna zi o sa-mi dau seama ca am adunat
prea multe insusiri si ca am facut prea multe chestii, altfel poate bune
in sine, dar sufocante prin aglutinarea lor in trecut. Ceea ce, intr-un
fel, e mult mai stupid decit moartea. Mai poetic spus, ceva de genul "am
rasfoit toate cartile si, dac-o sa m-apuc sa si scriu vreuna, psihicul
mi se va narui de tristete cu mult inaintea carnii". Dar, ca sa-l scutesc
pe Cioran de alte zvircoliri suplimentare, o sa spun mai exact ca, daca
ma enerveaza cineva peste masura, acestia sint nonconformistii cabotini
din cultura. Obisnuiti sa mestece la infinit bucatile de ideologie scuipate
pe ziduri de altii, lipsiti de idei sau macar dorinte originale, la fel
de mecanici ca iepurasul de tabla cu cheita pe care l-am retinut ca efigie
a tristei copilarii comuniste, frondeurii cu sistema si genialoizii tocilari
joaca roluri de revolutionari sau macar inovatori si duc lupte crincene
cu moristile de maculatura pe care le inventeaza ei insisi si cu establishment-ul,
cel putin atita timp cit inca n-au reusit sa-l infiltreze. Cei mai buni
dintre ei isi dau drept revolta&geniu temperamentul sangvin sau, cei cu
adevarat buni, coleric, in timp ce aia mai saraci cu psihicul se multumesc
sa puna in opera o slinoasa stiinta de a cultiva aprecieri si recunoasteri
si o perseverenta demna de o lucratoare la Avicola angajata sa selecteze
puii proaspat eclozati in functie de sex timp de opt ore pe zi, deceniu
dupa deceniu. Pina cind, la un moment dat, fara sa se stie de ce si cum,
vine moartea. Ma enerveaza ingrozitor inadecvarea continuta in nonconformismul
cabotin nu pentru ca e minciuna, o legatura ilicita si blamabila intre
doua continuturi ce nu se lovesc, ci fiindca acest mod de a contextualiza
"noul", "creatia", "valoarea" (locuri comune care, oricit de uzate, ramin
inconturnabile) le seaca de orice potentialitate si reflecta dorinta de
moarte a celui care e nu doar incapabil sa se sinucida, dar care si matreata
si-o scutura numai cu regrete sfisietoare. Gata. Daca mai vreti si alte
opinii pe teme culturale, mai intrebati-ma dar, ca sa fie mai simplu de
raspuns, lasati-o pe asta cu "ce va enerveaza?" si intrebati-ma direct
daca nu cumva am impresia ca totul e de cacat, efervescenta culturala,
fronda avangardista remestecata pe diverse pasuni, intelectuali polivalenti,
reviste literare nonconformiste, idei preasubtile, autoincintare mistica
de tip dec. 89, valuri tinere care fac spume batrine etc., etc.
Denisa Piscu
Poem in proza (si in tren) despre ce nu ma enerveaza
Cine roade biscuiti trece prin fata jupuitelor fabrici de ciment sau sticla
sau hartie igienica de la care matusile sau vecinii nostri ne aduceau
ciment sau sticla sau hartie (foarte) igienica. , dulapiorul era plin
si abecedarul in picioare, am vazut astazi un aurolac alfabet, statea
lungit pe bordura fantanii (de la Universitate)si citea o carte groasa
de basme. Bineinteles ca un burghez rosu la fata si gras a venit la el
si l-a acuzat de ipocrizie. "Ce, credeti ca sunt prost sa stau toata ziua
acici, cu ochii in carte si sa ma prefac ca citesc?!" a zis pustiul. Acesta
deja nu mai e un fapt poetic... Sunt acum in tren si e atat de placut
sa stai cu coatele albastre (miros a Lenor) pe rama jegoasa a geamului
si sa privesti afara in intuneric. Imi place la nebunie sa merg cu trenul!
Fac baloane de guma si ma simt fericita . Vecinul meu de calatorie fluiera
discret. Ce bine ca fluiera, si eu fluier adesea (pe holurile caminului),
niciodata nimeni nu m-a felicitat pentru asta si nici nu mi-a reprosat-o.
Azi Mihai Vakulovski (tiuk)mi-a trimis intrebarea noii anchete: "Ce va
enerveaza?"("mai mult?", nu stiu daca era si "mai mult"). Iata, Mihai,
iti scriu chiar acum raspunsul: nimic nu ma enerveaza; uneori nimic nu
ma enerveaza! Mai inainte, da, m-am enervat cumplit cand am ajuns in gara
cu doua minute inainte de plecarea trenului, bilete nu se mai dadeau deja
dar trenul nu plecase. Am fost nevoita sa iau loc pentru acceleratul de
peste o ora, in timp ce trenul pentru care fugisem era inca in gara. Am
vrut sa vorbesc cu controlorul, mi-a spus sa ma urc in tren, da, dar in
trenul urmator, altfel va trebui sa platesc "diferente". I-am explicat
ca e absurd, pretul e acelasi, distanta aceeasi, pana si eu eram neschimbata,
ajungeam doar cu o ora mai repede acasa, sunt obosita, e tarziu, parintii
ma asteapta.Mi-a zis ca nu, dadea din genele lungi si a zis ca sa iau
trenul urmator. S-a urcat in treren si a plecat. Nu m-am enervat nici
atunci, m-am suparat. As fi vrut sa-i spun vorbe cumplite, sa ma razbun
cumva, as fi vrut s-i spun: "raule, rautaciosule, rauleanule!" dar el
a plecat oricum inaintea mea acasa. Am si plans de furie putin, dar apoi
m-am dus la Mac Donalds, am baut un ceai cald, am citit o carte de poezie
si m-am calmat. Cateodata nu ma enerveaza nimic. Privesc beculetele de
pe geam si simt aerul tare de munte, fabricile jegoase de sticla sau ciment
imi plac pentru ca sunt ale mele. Cateodata si noaptea peisajul e frumos.
8 ianuarie 2002, Bucuresti-Brasov Acceleratul 1641, 21,50-23,48
Dorina Bohantov
Ma enerveaza sa nu-mi pot exercita meseria asa cum vreau sau sa pierd
bursele in strainatate ori job-urile interesante pur si simplu pentru
ca altii au mai multe "stelute" decat mine. Ma enerveaza ca in Basarabia
guverneaza o clasa de indobitociti si multi tineri sunt zapaciti. Ma enerveaza
ca in Romania e atata inertie si ca sunt multe reticente in ceea ce priveste
promovarea unei cariere tinere. Indiferent cata experienta le-ai pune
pe tava, tot nemultumiti sunt stabii. Ma enerveaza, zau, ca ma e-ner-vea-za.
Si-apoi ma enerveaza cand oamenii merg in masina ca stridiile in conserva,
iar, Maria-Sa, Masina mai onoreaza si toate stop-urile. Ma enerveaza cand
se strica tastatura la calculator si cresti o litera cat altii 2-3, cand
la walkman se aude muzica doar intr-o casca sau descoperi ca s-a stricat
fonul cand tu tocmai te grabesti sa-ti tragi style-ul si sa pleci tarziu
in noapte... Ma enerveaza sa-mi fac nefericit omul drag. Mai mult decat
daca m-ar parasi. Sincer, m-ar enerva si n-as suporta.
Chaleureusement,
Dodo (Dorina Bohantov). Atentie! Nu Dido.
Cuc Codruta
Ma enerveaza prostia, nedreptatea, lenea, nesimtirea, vinzatorii neatenti
care-si fac clientii sa astepte, barbatii care fac mitocanii pe strada
sau in orice alt loc (bunul simt e acelasi peste tot sau nu e deloc):scuipa,
spun obscenitati, sint vulgari, cersetorii si felul in care ii toleram
cu totii, ipocrizia, minciuna, multe.
Dar cu toate astea nu sint un om nervos.
Mihai Ignat
Deocamdata sint calm.
Stefan Manasia
Pentru inceput, intrebarile de tipul "ce va enerveaza". Prea ofensiv-ironice,
"destepte". Tezist-ludice. In trend-ul (imposibil americanism) literaturii
actuale: vii, cu plagile exhibate ca la cersetori, colerice, tipate. Ma
(mai) "enerveaza": Sacourile. Cozondracii. Ghetele de lac. Verigheta.
Ghiulul. Burtile & burtosii. Placa dentara & zimbetul Colgate. Albumele
de arta cu preturi exorbitante. Femeile sofisticate. Glasul ridicat, susotelile,
sfaturile, sforaitul. Ultimul album Oasis. Fanii Leonard Cohen. Fanii
U2. Fanii (acesti chinezi literari) lui Thomas Mann si Hermann Hesse.
Revistele literare narcisiste. Revistele literare "deschise". Prietenii
care ma intreaba "ce mai scrii". Prietenii care nu ma intreaba "ce mai
scriu". Indiferentii. Stop!
Florin Iaru
Lipsa de profesionalism si (adica) corectitudinea politica.
Irina Cojocaru
La intrebarea asta s-a mai raspuns. E reconfortant. Cenu-iplace lui Nicolae
Manolescu. Ce nu-i place lui Zefirelli am citit intr-o revista in limba
lui. Mi piace - non mi piace. Ai grija ce alegi. Si cine intreaba ce te
enerveaza trebuie sa tina putin la tine. Sa vrea sa schimbe ceva. Sau
sa te enerveze si mai tare. Enervarea presupune nervi. Corecteaza-ma daca
gresesc. Presupune cafea tigari, cretini sefi, o mie, ce o mie, un milion
de motive pe care le respiri zilnic si un unghi al existentei tale de
individ important din care nu vezi decit spume, nedreptati, conspiratii,
antipatii, fumuri, minciuni, chestii nenaturale si revoltatoare. La limita
rabdarii. Irascibilul din tine si siciitul si sarcasticul, furiosul si
balbiitul si incoerentul nu se mai poate abtine. Enervarea trece tangential
pe linga violenta. Fizica sau verbala. Uita-te peste Si cu violoncelul
ce facem? sa intri mai (adinc) in subiect. Pe noi toate astea ne distreaza,
nu? Ne aprindem greu si numai din cauza ca, acolo inauntru, in esenta,
sintem prea optimisti. Si nimic nu ne prea poate scoate din calmul care
ne invaluie. Gata cu teoria, e vorba de noi si de lucrurile pe linga care
trecem. Si trebuia sa ajungi aici ca sa citesti asta… uite antonimul meu
pentru enervare: armonie (le votre?). Enervarea mea e un mic haos. Disfunctie
de comunicare ar zice specialistul. In comunicare sociala, politica, organizationala,
interpersonala bla bla. Gata! Armonie, feng shui, iar in decor sa intre
cei pe care-i suporti atit de aproape. Pretextul meu preferat: "In seara
asta stau prost cu nervii. Da, prost, Ramii cu mine." Si restul: esti
raaaaau!!! / Micile tale descoperiri… / Nu ma enerva! / Nu Ma E-Ner-Va!
/ Taaaaaci! Cafea, nervi, stomac, sex, vineri, plingi putin, asa mami!
Odata am spart ceva, tin minte doar cioburile, am aruncat cu apa minerala.
Tu ai "stricat" niste oua si mi-ai tras o palma (in scene diferite). A
fost fain. Nu stiu cum, asa, teatral. Odata m-am incruntat iar tu mi-ai
facut o fotografie. Esti scumpa, zici.
Grigore Cantaru
Ce ma enerveaza (ne enerveaza)? Ce sa ma enerveze, ma Nila? Nimic nu ma
enerveaza (ar fi zis Moromete). Cum eu insa sint intelectual, m-am inciudat
doar (dar rau de tot!), ca nu puteam patrunde la Tiuk!, Nr.1 ca sa-l citesc
si sa spun si eu ce ma enerveaza pentru Tiuk!, Nr.2. Si a trebuit sa-l
chem in ajutor pe fiu-meu, dandu-i astfel prilejul sa confirme ca-i mai
destept decat tat-su... Apoi:citind iaca-asa un text semnat, pare-se,
nu-tin-minte-de-cine, unul altmintrelea foarte simpatic din punct de vedere
intelectualicesc, dau peste expresia "pizda masii",... dar eu sint un
baiat care am cutreierat paduri si ma culcam ades linga izvor si mi s-o
facu dintr-odata rusine... Unde mai pui ca-n vremea asta se afla alaturi
de mine - cu ochii pe monitor - si, cum va spuneam, fi-meu. Carele, desi
are mustata - n-are majoratul! Va inchipuiti starea mea de spirit? Fireste
ca m-am enervat... Incolo e bine. Traiesc (vorba vine) intr-un fel de
stat (sa piara ONU-ul!) care-si mobilizeaza, iata, toate parghiile impotriva
libertatii individului. O face, desigur, si gratie lehametei cu care moldovanasii
nostri ("buni la inima", "cuminti" si "harnici" etc) au aruncat hirtiutile
respective in urnele din februarie trecut. Dar o mai face si prin intermediul
unor indivizi cu un pospai de carte, dar complexati rau de tot si rai.
Rai - pentru ca au constiinta ratarii lor definitive si spera sa se mai
"afirme" cumva servind, deghizati, o linie absolut antiumana. Scriu si
ei la reviste, dar n-am sa dau nume. Conteaza, cum se spune, "fenomenul".
Iar fenomenul e foaaarte... enervant. Daca n-o fi unul de-a dreptul mizerabil.
Incolo - e bine. Atita doar ca hotarul Europei, darimat peste zi, e refacut
cu rivna noaptea de-a lungul Prutului, jertfele acestui scop "sublim"
fiind, de data asta, toate anele si toti manolii ramasi in Basarabia ca
prostii ca ss chiteasca locuri de manastiri. Pa dracu! Eu deduc (cum zic
gruzinii), ca intr-o zona pingarita cu metafore ca "gura de rai" sau (si
mai si!) "Republica Moldova", manastirile-s nitel imposibile... Incolo-e
bine. E anotimpul cind incep a fata oile si caprele si se monteaza spectacole
politice de fericit poporul. Si poporul e fericit! Numai ca fericirea
asta a lui imi cam da frisoane. E una care semnaleaza ca aservirea si
(re)imbecilizarea lui au cam reusit. Ies sa protesteze copiii... Cheama
in situatiunea data boborul sa se adape din produsele tale "subtiri"!
Noi muncim!, - va zice. Numai romanii gindesc! Sint destul de maricel
ca sa nu-i dau dreptate deplina, dar pe de alta parte - Vox populi-vox
Dei, nu? Incolo - e bine. Atita doar...
George Ardeleanu
Prostia benefica
Ionut Chiva
- ca Patapievici
- primavara
- ca nu m-am facut fotbalist
- la scoala, grupa mea
- ca apar carti misto exact cind vroiam si eu sa scot
- Iulian
- calculatoarele
- una blonda de la MCM
- cateaua mea ca mi-a facut, la prima nastere, sapte pui (aproape de max.
posibil)
- oamenii destepti si scriitorii
- tata, mama & Co.
- ca e mai misto sa faci cada decit dus, dar cind faci cada se aduna jegul
- ma enerveaza ca atunci cind te intreaba cineva ce te enerveaza incepi
sa uiti ce te enerveaza.
Chiva
P.S. - oamenii care maninca caracatite
Constantin Arcu
La intrebarea ta iti raspund scurt: ingratitudinea. Eu sunt nascut in
zodia pestilor si indivizii acestia tin prietenia la loc de cinste. Cred
ca se intelege ce vreau sa spun.
H. R. Patapievici
Eu nu raspund la intrebarea asta.
Stefan Bastovoi
M-am gandit, intr-adevar, daca este ceva pe lume care sa ma enerveze,
dar n-am gasit nimic.
Cu toate acestea, ma enervez uneori.
|
