O nepoata a lui Lev Tolstoi locuieste la Sibiu, la intersectia a doua strazi ce poarta nume de scriitori: pe Octavian Goga, colt cu Mihail Sebastian. Marina Robescu are 83 de ani si povesteste mai putin despre Lev Tolstoi (dansa fiind nepoata lui Piotr Tolstoi, var bun cu scriitorul), si mai mult despre tineretea ei, pe cand o iubea Victor Eftimiu. Visa la o cariera muzicala, insa a fost contabila, timp de 29 de ani, la un liceu sibian. E frumoasa si acum, inalta, cu o infatisare nobila... Am ascultat-o povestind intr-o seara, timp de aproape doua ore, la Biblioteca Astra, unde a fost invitata sa isi spuna povestea. În fata celor cateva zeci de curiosi adunati, a inceput cu arborele genealogic, care se pornea din anii 700.
Cum spunea Ion Onuc Nemes, directorul bibliotecii, e bine sa ne intrebam daca „o astfel de genealogie este un titlu de glorie sau o dulce povara”. Sa ascultam franturi din incredibila poveste a unui destin.
Tolstoi, ramura a treia
- Genealogia pe care o am incepe din anul 730. Am gasit-o la mama si la unchiul meu. Ei sunt nascuti Tolstoi. Pe urma am sa va explic si cum de a ajuns sa se numeasca familia Tolstoi, fiindca ei practic provin din Flandra.
În timpul cruciadelor – fiindca n-are rost sa-i insir pe toti – era Henric, care, cand a plecat in cruciade a fost invins la Constantinopol si nu s-a mai intors la castelul lui. Cu sotia si copilul, au ajuns in Rusia, unde au capatat o mosie. Si au avut mai multi copii. Dintre acestia, unul se numea Tolstoi, fiindca era mai gras. Si de la el a pornit familia Tolstoi.
Pe urma, stiti cum se face, daca ai mai multi copii, se fac mai multe ramuri. Mi se pare ca Lev Tolstoi e ramura a treia; ramura aceasta reprezinta de fapt toti stramosii mei. N-are rost sa vi-i insir. Începem de la bunicul meu. Bunicul a fost colonel in Garda calare. Mama a crescut cu marile ducese... Într-un articol care a aparut in America este chiar poza cu marile ducese.
La Odessa aveam mosie si case. Acolo a venit o epidemie de gripa spaniola. Si mama s-a imbolnavit, si bunicul, iar bunicul a murit, la 42 de ani. Cand am fost la Odessa, i-am gasit mormantul, intr-o manastire.
În timp ce erau acolo, mama primise multe scrisori de la marile ducese din Ekaterinsburg. Toate astea le-am avut si m-am gandit ce-o sa se intample cu aceste scrisori. Copiii poate o sa fie interesati, poate nu... Si va spun ca pe vremea lui Ceausescu le-am trecut peste granita si le-am vandut si mi-am luat masina, i-am dat si sorei o parte...
Nascuta la Nisa
- Deci, bunica era in Odessa cu mama si cu unchiul. Iar unchiul a fost rapit cand venea de la scoala. Odessa toata este pe catacombe, fiindca veneau pirati si aduceau marfuri si le bagau direct pe sub case. Spunea unchiul ca in viata lui nu s-a distrat asa de bine ca si cu acei banditi. Se bea, se radea... A fost rascumparat si s-a aflat ca de vina a fost administratorul. Dupa ce unchiul a fost rascumparat, au vrut sa o fure si pe mama. Si bunica a decis sa plece cu pachebotul la Constantinopol. Acolo s-au intalnit cu toate rudele si prietenii, si ei fugiti. Apoi au stat la Malta, apoi la Berlin.
Si acum o sa va spun ceva ce acum nu poate nimeni sa creada. Într-o zi, bunica se trezeste cu un domn, ofiter Alb, care ii aduce toate bijuteriile care erau in seifurile de la banca din Odessa. Acum nimeni nu ar mai face asa ceva.
Mama s-a maritat cu tata, au plecat la Nisa, unde aveam o vila, si acolo m-am nascut eu. Dupa doi ani de casatorie, au divortat. Vara stateam la Nisa, iarna stateam la Paris.
Cand au plecat ei, bunica si unchiul au primit cetatenie romana, prin regina Maria, fiindca aveam multe paduri in Basarabia. Mama avea insa cetatenie engleza, pe care am avut-o si eu pana m-am maritat.
Cum au ajuns la Sibiu
- Aveam aici un unchi, care satea la Sibiu, prieten cu mitropolitul, si se ocupa de averea pe care o aveam aici. Cand a venit mama cu unchiul in vizita, le-a placut foarte mult la Sibiu, insa apoi unchiul s-a facut calugar la muntele Athos. În orice caz, mama l-a cunoscut pe tatal meu vitreg aici, apoi a plecat inapoi la Nisa, iar tata – caci asa il socotesc eu – i-a trimis o scrisoare de cerere in casatorie. Eu aveam 5 ani si ceva... am fost foarte fericita.
Dupa aceea, am plecat si noi in Romania. Aveam 6 ani si am venit in Sibiu. Stateam vizavi de Sinagoga, intr-o casa, la etaj. Eu nu stiam deloc romaneste, dar tata avea ordonanta, iar eu jucam cu el fotbal si asa am invatat.
Am stat asa aici pana in 32, cand tata a fost numit in Ministerul de Razboi si ne-am mutat la Bucuresti. Alaturi de noi locuia dirijorul Ionel Perlea. Sub noi era o cantareata, Maria Blejanu. Eu am prins o dragoste nebuna de opera. Am vrut si eu sa devin o mare cantareata. Împreuna cu doua prietene mergeam la Opera, ca nepoatele lui Perlea. Intram pe la artisti. În ‘40 si in ‘39 au venit niste spectacole fantastice... au fost opera din Paris, din Munchen... am de la toti autografe si poze...
Mie imi placea opera, iar bunica ma punea mereu sa cant pentru musafiri. Si eu cantam, de aceea sa stiti ca nu am si nu am avut niciodata emotii.
Dragostea lui Victor Eftimiu
- S-a intamplat ca in ‘40 tata a fost numit seful Curtii Martiale la Sibiu. Si ne-am mutat cu cateva zile inainte de marele cutremur din noiembrie. Am renuntat la scoala, fiindca se spunea atunci ca fetele sa faca patru clase de liceu, ca e destul. Am stat linistita, mergeam la spectacole, la sport – am facut calarie, tenis si atletism. Era o viata splendida.
Vara insa ma duceam la Calimanesti si acolo veneau si Victor Eftimiu, si rudele lui Emil Marinescu, si mama si sora lui. Ma duceam la tenis, dupa-amiaza se dansa, mai faceam cate o excursie... Acolo l-am cunoscut pe Victor Eftimiu. I-am cazut cu tronc, cum s-ar spune. Ca semn pe care il am, cand a fost el internat in lagarul de detinuti politici m-am trezit cu o scrisoare, era si poza lui, imi spunea sa am grija de mine, o pastrez...
Mie, va spun drept, mi-a placut de Emil Marinescu, cu toate ca era cu 27 de ani mai mare ca mine. Si lui i-a placut de mine, asa ca familia lui vroia sa ma marit cu el. Totul a mers bine, pana a aparut sotul meu.
Am vrut sa dau la Conservator, asa ca a trebuit sa dau bacalaureatul in particular. Am facut intr-un an si zece luni, patru clase si un bacalaureat! Pe urma au inceput bombardamentele, iar dupa 23 august am dat bacalaureatul. În decembrie m-am maritat.
Dar intre timp... m-am dus cu mama la Bucuresti, la un spectacol deosebit. Stateam la hotelul Splendid, vizavi de Ateneu. Ne-a cautat Victor Eftimiu, care ne-a spus sa venim repede, ca este spectacolul „Din jale s-a-ntrupat Electra”. Dura cinci ore, un spectacol fantastic.
A doua zi, a venit sa ma ia la plimbare. „Hai sa mergem la Cartea Romaneasca!” Si mi-a dat o droaie de carti ale lui, cu niste dedicatii fantastice... Am plecat cu ele si dupa aceea a zis „Diseara hai sa mergem putin la plimbare”. Într-un bloc, a ingenuncheat si a spus „Te iubesc!”... Eu l-am convins sa iesim, ma gandeam ca se deschide vreo usa...
„Faust”, cel mai frumos la Sibiu
M-am maritat, am primit de la tata cadou un cal, sotul meu era ofiter de cavalerie. Au venit comunistii... sotul meu si-a dat demisia din armata... În ‘48 s-au gandit sa faca Opera la Sibiu. Cand s-a dat examen, am intrat. Sotul meu a intrat in cor si pe urma a interpretat si doctorul in „Traviata”. Eu, cu „Faust”, asta era specialitatea mea.
Deci opera a avut un mare succes. Va spun drept, am auzit multe opere, si la Odessa, si la Bucuresti. Dar niciodata nu am auzit un „Faust” cantat asa cum s-a cantat aici.
S-a desfiintat opera, toata lumea a regretat, eu m-am dus si am dat examen la Bucuresti si am reusit, dar deja aveam un copil, sotul meu fiu de mosier, parintii mei erau aici, cum sa fi plecat de una singura? Si atunci am renuntat... Am luat parte aici la tot felul de concerte, dar m-am facut contabil sef, dar mai intai am fost secretara la scoala de tractoristi... Din cauza „originilor putrede”, n-am fost buna de secretara. Dar am fost buna contabil sef apoi la Colegiul „Lazar”, unde am ramas 29 de ani!
MODESTIE
„Suna frumos sa te poti lauda cu descendenta lui Lev Tolstoi, insa eu nu am nici un merit. Am avut norocul sa ma nasc in aceasta familie. Si, apoi, toata viata familiei noastre a fost ca in «Razboi si Pace» sau in «Anna Karenina». Am o mare admiratie pentru opera lui Tolstoi, dar sa stiti ca dincolo de corespondenta cu familia si cateva poze primite, nu am pastrat o legatura stransa cu rudele” – Marina Robescu.
Foto: Veronica D. Niculescu |
.jpg)
