Portar, paznic de noapte, liftier. Exclus ospatar (am tentatia sa torn ciorba-n cap parvenitilor). Banuiesc ca macar de “personal auxiliar” ar fi nevoie in redactii, edituri sau alte institutii fundamentale. Sau sunt toate locurile ocupate? Astept propuneri (tocmai am ratat un post de librar, va dati seama ce sanse mai am…)
Urasc sa recunosc, dar nu mai pot sa muncesc la negru pentru niste proiecte. Atentie, a nu se confunda munca la negru cu banii negri (ar fi cateva piste de indicat, ma abtin). As avea multe de zis unor precupeti editoriali si catorva fomisti ai noilor generatii, dar nu ajuta la nimic. E si chestie de educatie, dar si de igiena mentala. Încep sa vad ca pur si simplu in Romania nu poti trai cinstit. Nu ai cu cine si nu ai de ce. Sunt realmente scarbit. Risti sa mori de foame cu proiecte din care prin alte parti poti trai decent toata viata. Nu ma mai mir ca mama a muncit 42 de ani in spital (cadru medical) si are o pensie mai mica decat analfabetul care pazeste scolile. MI se pare inimaginabil ca societatea sa nu detina parghiile de identificare/activare a oamenilor care chiar stiu/vor/pot sa faca ceva pentru comunitate. Am suficienta energie, destule idei si, intamplator nu sunt idiot, tin sa fac ceva si nu pot. Sunt confuz.
Dezamagirea e cu atat mai mare cu cat fosti amici, ajunsi prin redactii si intrati in sistemul oficial, nu numai ca te ignora, dar se mai si feresc sa te caute. Mi se pare cel putin lipsit de fair play sa nu poti intelege ca un lucru e facut cel mai bine de catre oamenii care stiu sa-l faca. Daca incepi ceva, te trezesti peste noapte ca “a fost ideea” nu stiu cui. Vrei sa dezvolti un sistem competitiv, trebuie sa faci singur tot tacamul, pentru ca a lucra in echipa suna a reclama la bere. Nu, domnilor, fiecare trebuie sa-si vada nu doar interesul (care e comun, apropo), ci si priceperea. Gandesc ca un bibliotecar, caci asta sunt. Pot fi fotograf, dar de ce sa nu las asta pe seama unuia care chiar stie fotografie? Pot tehnoredacta o revista, dar e altceva s-o faca unul dintre cei mai buni pe partea asta. De ce sa nu-si faca fiecare bucatica? Dar in Romania trebuie sa nu lasi loc altuia, sa te recomande cineva, sa-ti astepti randul. Randul la ce? O generatie intreaga a fost pacalita cu politici editoriale mai mult decat dubioase, dar totul e ok. Viata merge inainte, berea curge, premiile vin. În loc sa spuna lucrurilor pe nume, tinerii autori, caci despre ei este vorba, se complac in “strategia” existenta. Taci, ca sa ai loc la masa, taci, ca sa fii bagat in seama. În loc sa recunoasca onest ca au fost furati pe fata (si nu ma joc deloc cu amaratele astea de cuvinte), sunt delicati si admit ca “merge si asa”.
Va-ntrebati de ce managementul literar e cum e. De ce nu va intrebati cine sunt specialistii acestuia? Vreti sa stiti de ce cartile dintre 1994-2003 se gasesc cum se gasesc. Faceti, va rog, domnilor specialisti o analiza, luati la puricat niste treburi si veti ajunge la fapte demne de miticii fotbalului. Pentru ca blaturi au fost si mai sunt pe acest teren.
Da, sunt foarte dezamagit si deceptionat. Dezamagit ca nu pot realmente sa fac dracului ce mi-am propus si deceptionat ca nu am de ce s-o fac. Daca le spui oamenilor ca publicul se face, nu se ia gata, ai probleme. Dar asta cred. Momentan literatura romana este o literatura pentru biblioteca unui public viitor. Cel de-acum este in formare/crestere. Spre marea nesansa a unora, care trebuie sa astepte oameni priceputi nu doar sa o vanda. Chiar daca marketingul e principala problema a oricarei reviste/edituri, acesta nu e totul. Îmi pare foarte rau sa observ, dar nu exista revista literara capabila sa se autofinanteze. Fara “sponsori”, ca si fara “pile”, in lumea literara nu ai ce face. Abia din momentul autofinantarii putem vorbi de o normalitate si o recunoastere a “marcii” si de un public format.
(Mi-am dat si eu cu parerea, ca tot n-am ce face).
Ca sa vedeti…
Am declansat fara sa vreau un adevarat scandal pe club literar, postand urmatorul comentariu “scarbos” la un text al lui SGB:
“fain. sa-nteleg ca de-acum vin banii pentru nr 4? din “culise” mi se sufla ca e cam gata. Asta ca sa schimbam putin traditia/asteptarile. Ti-am vazut BMW-ul in poza. N-arata rau deloc.”
Din graba, uit sa ma semnez si reiese ca l-a trimis Oana, de pe al carei cont scriam
Reactia unui clubist tras de mai multe ori de chica pentru mizeriile pe care le debiteaza:
“you have to beg
pe scurt: oana, fomista mica”
Moderatorul, concluzionand si el ca “se dau limbi” (la greu) si avem de-a face cu ceva “artisto-manelisto-lumea a treia”, sterge respectivele comentarii, ceea ce duce la discutii “principiale”.
Îmi vine sa-mi dau palme. Era chiar asa de greu sa se-nteleaga “tinta” mesajului? Explicit. SGB e managerul revistei “pana mea”. Daca si-a cumparat masina… poate sa si finanteze numarul pe care-l pregatim… Dar, e ciudat, mesajul i se adresa, nu inteleg de ce trebuia sa capete zgomot de fond.
Asa se-ntampla cand mai multi experti isi dau cu parerea (care, fatalmente, coincide) despre lucruri despre care n-au habar. Chiar daca ele vin din lumea a treia, a patra, a oricata…Scarbos, nu-i asa?
Poate ca n-o fi fost “claritate”, dar s-ajungi sa vezi limbi si manele…hm, sa fim seriosi! |
.jpg)
