George GADEI

Un popa pe zi

Motto: Oare e bine daca primesti in apartamentul tau intre orele 13-14 un popa fara barba, cu dascalul sau?

Este ora 13.45, suntem fix in momentul in care constientizam ca tocmai ni s-a sfintit spatiul. Un parinte in preajma sarbatorilor isi face intotdeauna aparitia. Aproape intotdeauna. Noi stam intr-un bloc de nebuni, in tranzit spre altceva. In timp ce vizionam cu Aliosa, se aude soneria. Ma duc, deschid si ce vad in fata ochilor? In fata ochilor mei. Un popa cu dascalul sau. Un tip, o specie cu o varsta undeva in jurul varstei de 30-40 de ani cu o icoana in maini acoperindu-i burtica, imbracat in popa, l-am primit, i-am deschis usile sa se plimbe prin casa si m-am intors la Aliosa, spunandu-i sa pregateasca banii. Agitatie. Dar asta e... M-am gandit ca-i bine sa lasi popa prin casa pentru ca e un apartament populat de stafii, de fantome. Intr-un final ne-am intalnit cu totii centrati in mijlocul sufrageriei, fix sub candelabru. Eu i-am pupat icoana la recomandarea lui in timp ce ma uitam dupa aghiazma care lipsea, mi-am facut cruce si m-am gandit, in timp ce il conduceam spre iesire ca nu i-ar strica niste aghiazma... eram chiar putin suparat in sinea mea. Ma gandeam ca mirosul de aghiazma, dusurile de aghiazma combinate cu mirosul de iarba ne-ar teleporta undeva in Arabia, la prietenii nostri, insurgenti. Am cautat un CD cu Travka si i l-am intins, el, foarte mirat, ortodox, fara barba, „ortodox fara barba!” ce gluma, o-ho-ho!!! ne-a urat succes cu muzica in timp ce a luat banii de la Alexei... a intors CD-ul si a citit: „A, Travka, Vreau sa-ti simt Praga!”, „Vreau sa simt Praga” am zis noi in duet, putin speriati din cauza luminii, or poate din cauza oglinzii. Ne-au spus „la multi ani”, eu le-am spus „sanatate” si am inchis usa.

Ganduri pasnice.

Acum este ora 14.06 si nu stim cu adevarat daca era popa ori ba, ce este important este ca i-am dat un CD in cap.  

Cu cine crezi ca stai de vorba? Cu un colectionar de fluturi? Cu un  sahist? cu un colectionar de timbre? Arat eu a pescar? Da, stiu. Pe scara evolutiva sunteti la stadiul de peste. Dar noi nu suntem pescari. Noi suntem staruri rock. Tu nu crezi ca noi suntem staruri rock. Da, suntem staruri rock. Sunt un star rock autohton, cant cu Travka. Bine, atitudinea asta e de fapt un fel de autoironie - trasatura oamenilor superiori. Si,de fapt, daca stau sa ma gandesc bine, chiar sunt un star rock autohton care in loc de Paris vrea sa simta Praga, dar alege (pe ultima suta de metri pana la Anul Nou 2008) ca moment de refacere si recuperare Barladul. In stanga mea este Mizdan, cu el vom porni atractia serii... timp de doua luni el isi va lasa barba sa creasca. Si parul din cap. Dupa asta, noi, membrii trupei, impreuna cu un voluntar dintre voi, spectatorii, vom incepe experimentul. Pentru inceput avem nevoie de o foarfeca. Cu ea vom decupa chipul lui Mizdan si-i vom da forma de bila, de ghiulea, de abajur, ii atasam in jurul gatului si un guler in forma de palnie, asta pentru a-i da prezenta si stare de spirit, pana aici nu ar fi o problema, insa ajutati-ma sa descopar cam ce tip de pantof i-ar trebui la o coafura ca asta. O sa ajungem si la ceilalti putin mai tarziu. Ce pot sa va spun sigur este ca facem parte din prima categorie de staruri rock. Exista categoria 1: staruri rock. Exista categoria 2 in care urmeaza sa trecem peste 10 ani: super staruri rock. Si categoria 3 in care ajungi cand ajungi: legenda rock, dar de mentionat si de memorat, in viata. Ca sa fii farmacista trebuie sa stii sa descifrezi scrisul de medic. Uitati-va la Mizdan. Ganditi-va ce pantofi i-ar trebui.
In rest, urmeaza intrebarile voastre mediocre si stupide: „de ce „Vreau sa simt Praga”?, ce inseamna Travka?, spuneti-ne o intamplare hazlie din turneul vostru?, sunteti din Basarabia?, nu, o parte din Moldova de aici si o parte din Moldova de dincolo, cum e acolo?, stie lumea de voi?, ce planuri de viitor aveti? Am un palton al meu. Nu-l port. Dar stiu ca e acolo. E cam vechi, de asta trebuie tratat cu respect. Y mi-a spus ca: „e urat paltonul ala!”, mi-a insultat paltonul pentru ca practic mi-a insultat siguranta certitudinii ca paltonul meu e cel mai tare palton, e un palton de muzeu, e un palton rezistent, unul... de fapt nu l-am imbracat niciodata pentru ca eram intr-adevar eram teribil imbracat in el. Vorba aia: „daca vrei sa traiesti mult trebuie sa fii chinez in alimentatie”. Si mama imi spunea acum doua saptamani de paltonul meu pe care nu l-am purtat niciodata pentru ca intotdeauna ma opream in lift perplex in fata oglinzii. Am avut doua tentative de evadare cu paltonul pe mine. Esuate.
Nu suntem noi niste raspunsuri? Suntem raspunsul intrebarilor voastre. Noi suntem raspunsul. Voi sunteti intrebarea, de la voi vine intrebarea. O sa spuneti acum: „sunt simpatici, putin ciudati, la cat se drogheaza, la cat fut, si la cat beau, si uite-i cum canta, o sa ajunga ca Iris si Cargo”. Eu va spun doar, va dau raspunsul. Sunt un star rock autohton, nivelul 1 (cititi mai sus). Pe Alexei il trimitem la Tokio, pe Misa il facem Pinocchio, nu, asta din urma a fost pentru rima, il facem si pe el Dallai-Lama, ori Alexandru Macedon, ori Churchill, pe Mizdan il vedem osciland intre Abraham Lincoln si Bob Marley, pentru asta ii aducem si o pereche de pantaloni evazati, eu voi fi Napoleon in excursie la Moscova. Dar Cristi? El este pentru noi ritmul, muzica, masura, va fi un fel de Sfantul Petru cu cheile paradisului in maini, un fel de angajatul lui Poseidon pe timp de furtuna, ori un marinar tinut ca pedeapsa trei schimburi in varful catargului, baiatul cu steagurile, cel care anunta ziua frumoasa, cel care anunta ziua buna, furtuna, piratii, sirenele... Ce imagine!!!! Imaginati-va ce pereche de pantofi i-ar trebui lui!