Nimic pe de rost
in ochii tai verzi se sinucide lumina
si n-o mai stii pe de rost
doar despre noapte turui intruna
ce tiveste cu ceara crucile din gradina cu linisti
si-ti prezinta lucrurile asa cum trebuie sa fi fost
croncanesc in sufletul tau corbii
intinzandu-ti bastoane si-ochelari pentru orbi
sa deslusesti calea spre Dumnezeul cel gnostic
ascuns de popi in mamute biserici
desfrunzit de cuvinte si cu ceata pe ochi
acesta te va privi linistit
pipaindu-ti obrajii c-un deget de smirna
in timp ce-ti striveste nisipul din lacrimi
ca pe niste seminte ce pocnesc intre ochi
in ochii lui se sinucide lumina
tu nu mai stii nimic despre rugaciune si post
nimic nimic pe de rost
Acum
ai invatat despre sensul unic din seva
despre Moise si pasii lui sovaielnici
prin malul din mari
despre matasea-n care singuratatea-si face cuib
se-nmulteste ca timpul
si-ti trece prin trup milioane de gheare
despre fosnetul ce-ti bate-n ferestre
cu spaime si aripi
despre lanuri treierate de prepelite si dropii
de nestatornicii greieri
ai invatat in propria-ti casa
ca noaptea se tavaleste incepand de la prag
in timp ce pipai cu fervoare
margelele din noul rozar
acum
cu tacerea de mana
pasesti prin tine-a recunoastere
si stii ca urmeaza sa fii tintuit in cuie pe-o cruce
dupa ce-ti vei fi terminat cina
cu suc de pelin si frunze-aurii de cucuta
În pieptul tau
prin orasul cu brate descarnate
alearga semne de exclamare
spanzuratii se ridica-n vazduh
roua spala picioarele ierbii
alte Magdalene isi uda pletele-n ea
pentru-acelasi Isus
in pieptul tau
grabite
taisurile secera cohorte de triluri
Pasarile din umbre
bratara iti aluneca un bocet pe mana
cand vizitezi copilaria cu nenumaratele clinchete
dintre zapezi si recile ploi
simti ghimpii salcamilor
prin frigul ce se strecoara insinuant
din cei cu ceata in vorbe
pasarile din umbre intind multe aripi
peste ochii inchisi ai pamantului
tu hranesti la nesfarsit bezna
il framanti sa-l inmoi
Umbrite de plans
dimineata iti unesti linistea
cu cea a greierilor
adormiti langa crucile grele de muschi
dupa ce le-au buchisit toata noaptea
silabisindu-le
in acest timp
buzele tale murmura ca pe-o rugaciune
aceleasi versuri umbrite de plans
Cand apuci clanta usii
Dumnezeu a incurcat crucile cu liliacul
si-acestea au inflorit peste tot
numai dragostea poate intra-n taina lor
ca vantul in ochi
sa-ti probeze banutii pe pleoape
simti raceala unei efigii necunoscute
indiferenta zeilor
cand apuci clanta usii
si-ntunericul palpita intre coaste
deschizandu-le spre intortocheate poteci
Sub clontul linistii
raul isi piaptana parul pe sub pietre
tinandu-si respiratia
ca un gand tintuit intr-o carte
la fel treci si tu pe sub zile
cand vantul le descifreaza partiturile
cu usurinta
tie-ti suna tot mai necunoscute
in noptile ce cad in bucati peste tine
sub clontul linistii ascutite
Îsi lasa ostatecii
spaimele-nsereaza temple orase paduri
ziua-si arunca navodul din zori peste strigate
gandul tau se subtiaza
se strecoara vioi prin urechile acului
hohotind
iti coase venele una de alta
tese cu maiestrie o plasa
prin care va galgai sangele sufocandu-se
pe pragul usii
ploaia-si lasa ostatecii
sa te-ntampine cu maini estompate de ceata
Nici un rest
priviri ascutite trimise de semeni
sfredelesc precum tipetele din clopote
cand anunta furtuna
ti se lipesc de trup de ganduri
umbra ti se opreste brusc langa ape
ciuleste urechea la picaturile ce cad mai usor
pe drumul tau
alti pasi incearca zgomotul ce-l scoate frica
tiuitul ce-l poarta singuratatea printre surzi
clinchetul din fuga de sine
nici un rest nu-ti arunca istoria
pe tejgheaua ruginita de tabla |
.jpg)
