Nick FAGADAR

30

1.

     am uitat o parte din greata din mine.

     am uitat dandu-ma la o parte

     din calea aceluiasi gand

     un sarpe de lemn stins in fiecare parte

     a patului meu de zacut

     o simpla neintelegere ai spune

     despre cum ai cazut si ti-ai zdrelit

     ultima suflare genunchiul stramt

     care taia covorul zburator

     rug amestecat cu sange

     sange amestecat cu vreme moarta.

     plimba-ti mortile in alta parte

     imi tot vine sa-mi zic

     esti o molima pentru tine

     taci orbeste frica si-nfrica

     orbirea din ea.

     ai sa te iei de mana

     si ai sa faci ce stii prea bine

     ca ai uitat sa vrei.

     2.

     tu esti atat de bine stramb

     incat nu ai nici o-ndoiala

     ca dincolo de tine mai e ceva

     decat pamant. rasturnat de ai fi

     tot nu ai sti decat in jos

     sa rascolesti o rana

     adusa cocosat dintr-alta rana

     rostogolit de-ai fi n-ai crede

     ca se poate sa te lovesti de spate

     cazand in sus te-ai frange

     te-ai atinge

     si poate rupt in doua ai refuza temeinic

     sa cazi in cer cand ploua

     sa-ti cresti un umar drept spinare

     si-o mana-n cerc sa-ti cresti

     cu ghiare

     doar cat s-ajungi la ochi

     sa-i scoti si sa-i ingropi

     la loc.

      3.

     am cazut de pe hartie in palma ta

     ciobit rezemat de linia mortii

     insingurat de orice continut

     iarta-mi fiecare por cu alinari

     si sange

     hai. sugereaza o cadere

     cu invitatii albe

     incurba o secunda din lumea ta

     doar cat sa ma auzi lovind

     cate-un organ de altul

     cand incercam sa cant

     lovind plamani de coaste si

     inima lovind

     cu dintii si cu vina

     nu am decat o nota sa tip

     si imi aud ecoul in linia cu moarte

     din palma ta cu mine          

     rascruce-ma odata

     cat sa ma-nghit de viu

     sa ma dispar din toate

     din toate sa ma-ngrop. neviu. 
 
 

     4.

     se intuneca cu margini rupte

     norocul meu se joaca pe trotuar

     te-am obosit in gand in ploaie

     tu n-ai ramas el n-a plecat

     facusem mijloc intre doua usi

     inchise cu smerenii mute

     norocul meu se leagana pe sine

     tu n-ai venit el a ramas

     cu fiecare dinte acru

     te-a desfacut cu limbi oculte

     pe jos a insemnat o apa

     in ea o piatra

     norocul lui sub ea sa cada

     tu n-ai venit eu n-am ramas. 
 
 

     5.

     cerul meu indigo viseaza cu mine

     suntem bucati din noi la fereastra

     tu ne privesti prin ochi vitrine

     noi ne lasam priviti visand

     la tine. 
 

     6.

     apele mele nu au pesti

     sunt fara fund si tac zdrobite

     intunecand distante

     si inundand orbite

     apele mele sunt fara corabii

     incep cat sa devina nemarginite

     iisus calcand in moarte

     ispite obosite.

     nimic din ape stiu ca ma indoi cuminte

     sunt ale mele toate le-am deranjat culoarea

     trecand intins de fuga prosper in disperare

     cand am avut pamant sub sale

     m-am instrambat cu jale

     potop mi-am anuntat in cale

     nebun intins cu dumnezeu pe mare. 

     7.

     ai atatea usi incat ma intreb la ce rost peretii

     invita-ma inca o data sa ma retrag impiedicat si stramb

     intr-o natura moarta cu un pahar de vin si un fluture greu

     pasii mei moi vor cadea ca un pastel pe marginea ta

     cu degetul aratator vei inunda o pauza si-o gara

     se va desprinde fluturand ca o asteptare

     cuvintele se vor legana in departare

     si timbrul se va ingalbeni pe o scrisoare

     ascunsa rand pe rand in alte buzunare.

     e frumos cand razi iar eu plang.