Birtas Gavril s-a nascut in 1905 la Baia Mare. Ilegalist, cu numele conspirativ “Eugen”. Meseria sa, inainte de a intra in miscarea comunista, a fost aceea de timplar. A avut o activitate prodigioasa, fiind atras in partid de catre sotia sa, “Biji” Donca, devenita in imprejurari necunoscute agenta NKVD (trimisa, de altfel, la un instructaj la Moscova in 1941). Din ianuarie si pina in martie 1940 este instructor al CC pentru judetul Prahova. Dupa aceasta data, cu ocazia plecarii lui Stefan Foris si a lui Teohari Georgescu in URSS, ajunge in Secretariatul CC, alaturi de Iosif Chisinevschi si Constantin Parvulescu si co-raportor al Raportului de activitate al PCR, elaborat in toamna aceluiasi an si trimis la Comintern.
Foris l-a criticat pentru ca nu a fost “la inaltimea evenimentelor”, ceea ce marcheaza inceputul unor disensiuni de durata intre cei doi, cu atit mai mult cu cit, in 31 octombrie 1967, Birtas afirma ca in acea perioada a raspuns de “toate canalele (de corespondenta cu Moscova – n.n), regiunea, tineretul si tipografia”. Treptat, cind Foris incepe sa isi piarda datorita temperamentului sau coleric din credibilitate, contestarea sa de catre membri din conducere (intre care Grigore Raceanu si Ilona Papp Raceanu) il readuce pe Gavril Birtas intr-o pozitie extrem de importanta, fiind numit la propunerea “tovarasilor din inchisori” si fara stiinta lui Foris in coordonarea legaturii Sectiei Militare a CC cu Moscova. Foris reuseste sa obtina drept represalii chiar excluderea lui Birtas din partidul comunist, afirmind ca arestarea lui Teohari Georgescu in aprilie 1941 si a altor doi membri ai conducerii comuniste i se datoreaza acestuia si divulgind faptul ca Birtas se foloseste de canalul de comunicare pentru a-i transmite scrisori la Moscova sotiei. În 1942 – 1943, atit Birtas, cit si sotia, revenita din URSS, sint nemultumiti si revendica reprimirea in partid. În aceste conditii, Birtas se apropie de grupul comunistilor din inchisoare, adincind prapastia dintre el si conducerea de partid din ilegalitate si acreditind, alaturi de altii, acuzatia de colaborare a lui Foris cu Siguranta.
În 1943, “scoaterea” lui Foris din conducere este aranjata de Chisinevschi, Gheorghiu Dej, Pintilie Gheorghe si Birtas (pentru activitatea acestuia din urma in ilegalitate, vezi Dan Catanus, Ioan Chiper, Cazul Stefan Foris. Lupta pentru putere in PCR de la Gheorghiu Dej la Ceausescu, Ed. Vremea, Bucuresti, 1999, passim – in continuare, Catanus, Chiper, Cazul Foris…). Gavril Birtas era de nationalitate romana (ASRI, fond D, dos.10.985, f.454) si nu maghiara, asa cum incearca sa acrediteze fosti ofiteri ai Securitatii (Neagu Cosma, Contributia…, p.74, care sustine, fara sa citeze vreo sursa, ca prenumele lui Birtas era Gabor si nu Gavril si ca surorile si fratii sai nu cunosteau limba romana). A intrat in MAI in 1946, la scurta vreme fiind numit sef al Sigurantei din Oradea. Fiind caracterizat in aprilie 1948 de Sectia Cadre a Directiei Generale a Sigurantei Statului drept “element devotat, capabil, energic, are spirit de initiativa, mare putere de munca, spirit de observatie dezvoltat, inteligenta vioaie, disciplinat, bun organizator” (vezi documentul citat), este adus la Bucuresti concomitent cu organizarea Directiei Generale a Securitatii Poporului si numit in importanta functie de director al Directiei I-a de informatii interne, printr-un Decret al Marii Adunari Nationale din 28 august 1948.
Între reusitele sale se numara o riguroasa activitate de control si inspectii in cadrul Regiunii Oradea, care a adus de citeva ori mentionarea Securitatii de aici pentru rezultate deosebite, dar si recrutarea unui informator la Nuntiatura Papala din Bucuresti (ASRI, fond D, dos.2541, f.188), ca si propuneri concrete in privinta urmaririi activitatii sioniste din Romania (ASRI, fond D, dos.10089, f.53-54).
I se atribuie executarea ordinului lui Pintilie Gheorghe de a o ucide si pe mama fostului secretar al PCR Stefan Foris (D.Jela, Lexiconul…, p.44), dupa asasinarea acestuia, din ordinul lui Teohari Georgescu (ASRI, Fond P, dos.40009, vol.1, p.230-240, declaratie a lui Teohari Georgescu din mai 1953 si Marius Oprea, Comunistii romani sub controlul sovietic, in volumul Analele Sighet 5, Anul 1947 – caderea cortinei, editat de Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 1997, p.105 – 150). Birtas nu se face insa vinovat de aceasta crima. Mama lui Foris ajunsese sa exaspereze membrii CC-ului, cerind insistent sa-si vada fiul (“Eu am spus s-o bagam undeva, intr-o minastire”, isi amintea in 1967 Constantin Parvulescu – vezi ASRI, fond D, dos.9504, vol.14, f.80). Lucrurile nu s-au petrecut astfel. Batrinei i s-a spus ca fiul ei se afla la Oradea si a primit o masina spre a fi dusa acolo, dar aceasta a fost aruncata in riul Cris, cu pietre de git. Tragica poveste a circulat in folclorul nomenclaturii din Romania (Vladimir Tismaneanu, The Tragicomedy of Romanian Communism, in East European Politics and Societies, vol.3, nr.2, 1989, p.350), fiind atestata chiar de marturia lui Birtas, care arata ca Eidlitz Zoltan, fost secretarul de Cadre de la Bihor (in relatie directa cu Pintilie Gheorghe, care era responsabil pe atunci cu Sectia organizatorica a CC al PCR) “mi-a spus intr-un moment de sinceritate ca a aranjat-o si pe batrina”.
În rest, Birtas, cu tot trecutul sau ilegalist, nu a facut cariera in Securitate. Vorbind despre activitatea sa din trecut, i se destainuia lui Gheorhe Stoica in octombrie 1967: “Nu a iesit nimic. Am stat la Securitate pina in 1952. Cind Teohari a fost scos, primul lucru a fost de a ma scoate si pe mine, pe Dulgheru l-a bagat la puscarie si pe toti tovarasii vechi pusi la Securitate i-a scos” (ASRI, fond D, dos.9604, vol.14, f.114-118). În vremea in care fusese la Securitate in fruntea Directiei I de Informatii Interne, Birtas primise si sarcini cu un caracter mai special, constind in urmarirea unor fruntasi comunisti; dupa cum rememora in aceeasi declaratie, s-a ocupat de filarea lui Maurer. Aceasta a fost printre ultimele sale misiuni ca director in Directia Generala. Scurt timp dupa aceea, Gavril Birtas a fost retrimis in functia de sef al Regionalei de Securitate Oradea, unde a mai ramas citeva luni, inainte de a fi indepartat definitiv din aparatul represiv comunist. Nu avem date privind cariera ulterioara. |
.jpg)
