„As merge la o bere cu Brad Pitt, pe care l-as ruga sa-mi zica bancuri”,

interviu cu FARA ZAHAR, realizat de Anca PEPELEA

FARA ZAHAR are un nou album – „Neamul lui Penes Curcanul”, dar si o carte – „Voi n-ati intrebat, Fara Zahar va raspunde. Cu 40 de caricaturi de Jup”. Nu cu aceasta ocazie Anca Pepelea are un dialog cu cei doi fondatori ai trupei – Bobi si Bobo.

- Pentru cine cinta FARA ZAHAR?
Bobo: Teoretic, la inceput au fost studentii. Pe urma, dupa lansarea primului album, am aflat cu stupoare ca ne asculta la fel de bine si bunicii si nepoteii lor, si hip-hop-eri, rock-eri, manelisti (asta nu-i bine, da` e adevarat), profesori, muncitori betivi, preoti, ingineri… Deci, practic, acum sunt oamenii care au simtul umorului, indiferent din ce grupare sociala fac parte. E o plaja foarte larga.
Bobi: Oameni cu miini, picioare, cu par pe cap si pe altundeva, oameni cu bucurii si cu probleme, romani si tigani. Important e sa se simta bine alaturi de noi.

- Este vreo melodie de-a voastra care a deranjat pe cineva din anturajul vostru?
Bobo: Nu. Bunicul meu, Dumnezeul sa-l ierte, n-a inteles prea bine la inceput de ce in piesa “D`la sate” personajul principal ii da foc bunicului pentru actele pe casa. Dar pina la urma m-a iertat…
Bobi: Da, un prieten al meu se pregatea sa faca nebunii cu o colega de serviciu si chiar atunci i-a sunat telefonul. Era nevasta-sa, iar tonul de apel era Lav Stori al nostru.

- Care ar fi cea mai mare provocare dintre a scrie un cintec la comanda, cu cuvinte impuse, a dansa tango si a vizita o manastire?
Bobo: Nici una in mod special. Cu dansul n-am absolut nici o legatura, deci as avea oarece retineri. As putea sa dansez tango, dar nu la modul serios. Pe celelalte doua le-am facut deja. “Ups, am infundat din nou closetul” a fost o peisa “comandata”, intr-un fel. De fapt, casa de productie de atunci a suferit sa mai facem o parodie dupa Eminim, pe linga Sandu. Si am hotarit sa facem dupa “Cleaning out my closet”. Iar cuvinte impuse folosim mereu, primul pas. Mai intii am facut o lista de cuvinte care trebuiau neaparat sa apara in cintec si de-abia dupa aia am trecut la scris versuri. Si Lav Stori a fost tot sugestia casei de productie, care ne-a propus sa facem o piesa despre cupluri mondene. “Iri” a fost un cuvint impus. Ha-ha.
Bobi: Cred ca tangoul m-ar omori.

- Daca ati face un concert umanitar, pentru ce cauza v-ati implica?
Bobo: Am o tendinta catre cauze in care victimele n-au avut de ales. Boli pe care nu le poti preveni, cum ar fi cancerul, accidente, violenta in familie. Copiii, iarasi, mi se par foarte importanti, indiferent de suferinta lor. Dar si natura. Mai ales acum, in ultimii ani. E pretty big shit. Deci, teoretic, majoritatea. Dar cea mai importanta cauza la momentul de fata in Romania, desi nu e umanitara, mi se pare educatia. Pentru asta as cinta oricind. Pentru scoli, fonduri pentru profesori, materiale didactice. Asta e primul lucru pentru care as milita in Romania de azi.
Bobi: Pentru cauza pentru care am fi contactati sa cintam, nu?

- Cu ce vedete internationale v-ar placea sa va intilniti si de ce?
Bobo: Cu multi… Cu Eric Clapton in primul rind. Sa-i arat ca stiu sa cint “Signe” la chitara si el sa-mi spuna ca nu fac bine un acord. Si sa-mi dea lectii. Apoi m-as da in rollercoaster cu Michael Jackson, dupa care as merge la o bere cu Brad Pitt, pe care l-as ruga sa-mi zica bancuri. Si tot asa… Iar la sfirsit as tine mortis sa merg pe platou la o filmare de Lucian Pintilie… la furat de meserie.
Bobi: Cu Captain Planet, sa-l rog sa-mi faca ordine in dressing.

- V-ati gindit sa faceti si stand-up?
Bobo: Ni s-a propus, dar eu, personal, n-am curaj. Nu cred ca m-as pricepe sa fac asta. Bine, pina nu-ncerc n-am de unde sa stiu sigur, dar deocamdata n-am de gind.
Bobi: Fiecare face ce stie mai bine si ce este pregatit sa faca. As vrea sa fac si o operatie de apendicita, dar daca nu stiu… cum zicea Creanga: “daca e popa, sa cinte”.

- Ce alte lucruri incep cu “fara” in principiile voastre, in viata voastra?
Bobo: Spaga, violenta, droguri, ipocrizie, snobism, greseli.
Bobi: Tutun, soacra, ardei iute pe aripioare.

- Cind e vorba de o intilnire, cit de punctuali sunteti?
Bobo: Cred in sfertul academic. Asa am invatat la scoala. De fapt, tot timpul plec in asa fel incit sa ajung la fix si de obicei intirzii pina-n zece minute, pentru ca socoteala de acasa nu-i aceeasi cu cea din tirg.
Bobi: Nelocuind in Bucuresti, distantele sunt mult mai usor de parcurs, iar eu ajung de obicei inainte de ora H.

- Ce lucru ati uitat cel mai des?

Bobo: Lucruri pe care spune sotia mea ca trebuie sa le fac. De fapt, nu sunt sigur daca le uit sau nu-s foarte atent cind mi le spune.
Bobi: Cel mai des uit sa-mi platesc asigurarea de viata, lucru care o face pe sotia mea foarte atenta cu mine, pina cind o platesc la zi.

Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas
© grafica: Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster: Viorel Ciama
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net