Stefan BASTOVOI

Sophi

(fragment)

 

43

- De ce, Edmundici, asa cum am zis, Alexandr Timofeevici nu s-a tinut de cuvint?
- Îmi pare rau, dar Alexandr Timofeevici e Alexandr Timofeevici. Stiti cum e Alexandr Timofeevici.
- Ma indoiesc ca nu am fost destul de explicit in formulare. Din cite cunosc, Alexandr Timofeevici nu a indeplinit nici una din cerintele mai sus mentionate. Ma tem ca un astfel de om nu mai poate sa ramina la conducere. Intuitia mea a fost neomeneste inselata.
- O, da! Alexandr Timofeevici este o fiara. Înseala toate constiintele.
- Faceti, va rog, o lista cu toate constiintele in cauza si bestia sa dea socoteala in fata intuitiei si, fara nici un fel de siretlicuri! Dumneavoastra, de-acum il stiti pe Alexandr Timofeevici. Aceasta persoana, vreau sa zic pe nume, de Alexandr Timofeevici, cred ca va este cunoscuta.
- Omul acesta n-a indeplinit nici una din sarcinile enumerate mai sus. Ma tem ca va trebui sa convocam consiliul chiar acum, fara tergiversari.
- Eu vroiam sa va zic mai demult, dar stiti cum e Alexandr Timofeevici, n-am indraznit.
- Adevarul iese intotdeauna la suprafata. Tineti minte asta, Edmudici, mai devreme sau mai tirziu adevarul tot va iesi la suprafata.
- Asadar, ce-aveti de zis in legatura cu problema in cauza, Alexandr Timofeevici. Aveti sau nu ceva de zis?
- În legatura cu demiterea dumneavoastra, vreau sa intelegeti din functie ce aveti de zis. Aveti sau nu ceva de zis, Alexandr Timofeevici?
- Noi, cei adunati aici, si nu numai noi, vreau sa zic, toti cei care au depins daca pot sa ma exprim asa adica cei care intr-un mod direct sau mai putin direct cum ar veni, noi oamenii, la urma urmei, adica noi, care, intr-un fel sau altul, vreau sa ma intelegeti corect, Alexandr Timofeevici, am depins intr-o masura sau alta de deciziile luate, hotaririle dumneavoastra, Alexandr Timofeevici, noi, pina la urma niste simpli cetateni sovietici, oameni! Vreau sa intelegeti, Alexandr Timofeevici, am fost, daca pot sa ma exprim asa, crud inselati de persoana dumneavoastra, Alexandr Timofeevici. La inceput corecta si chiar exemplara, nu-i asa tovarasi? Dar mai tirziu, asa cum s-a dovedit, a fi lacoma si hrapareata. Asta nu intelegem noi aici, Alexandr Timofeevici, si am vrea, daca in dumneavoastra mai straluceste vreun dram de demnitate personala si dragoste de adevar si daca in dumneavoastra inca nu e totul pierdut, am vrea sa ne spuneti ca sa intelegem, Alexandr Timofeevici, cum asa, dintr-un om drept si cinstit, asa ca dumneavoastra, cum s-a putut ca un astfel de om sa se transforme intr-un hraparet si un lacom? Daca in dumneavoastra inca mai arde flacara adevarului, daca ea inca nu s-a transformat intr-o cenusa rece si insensibila, atunci spuneti-ne, Alexandr Timofeevici, spuneti-ne.
- Si vreau sa zic, dragi tovarasi, ca nu numai ligheanele care lipsesc au fost duse de Alexandr Timofeevici, dar si citiva saci buni de faina de calitate superioara. Totul s-a intimplat in plina amiaza, asa ca nimeni sa nu-si dea seama ca Alexandr Timofeevici nu duce oficial sacii cu faina de calitate superioara, ci pur si simplu ii fura! Vreau sa va intreb, unde au fost dusi sacii respectivi? Cine a semnat vreun document precum ca a primit sau a eliberat sacii cu faina de la Alexandr Timofeevici? As putea sa va spun eu, daca, desigur, va intereseaza, as putea, desigur c-as putea. Iar sacii acestia, dragii mei tovarasi, au fost dusi la Alexandr Timofeevici in pod! Si cine vrea sa se convinga de asta, ar putea sa mearga sa se uite. Pentru ca sacii, dragii mei tovarasi, se afla in podul lui Alexandr Timofeevici pina in clipa de fata!
- Ce-o sa ne spuneti, dragul nostru Alexandr Timofeevici, in legatura cu aceasta neprevazuta, sincer sa fiu si pentru noi, interventie a tovarasului Vasilii Gavrilovici?
- Desigur, el n-o sa zica nimic, pentru ca cine ca cine, dar eu il cunosc prea bine pe “tovarasul nostru comun” Alexandr Timofeevici Ostorojnii. Ei, dupa cum ii arata si numele, este viclean ca o vulpe! Dar faptul, dragii mei tovarasi, faptul poate fi confirmat si de alti oameni care au vazut cum Alexandr Timofeevici, personal, cu miinile sale, a coborit sacii din masina si ia tras dupa poarta. Palaghia Petrovna ne poate confirma cele spuse. Palaghia Petrovna, va rog, poftiti, poftiti, nu va rusinati, mai aproape Palaghia Petrovna.
- În ziua de joi, la amiaza, eu lucram in gradina. Greblam frunzele prin gradina, de-amu stiti cum se grebleaza frunzele. Si cum greblam eu frunzele ma mai uitam, da, ma rog, prin gard la Alexandr Timofeevici ca, de-amu cred ca stiti, sintem vecini. Cind am auzit ca se aude o masina gruzavaia, m-am uitat sa vad si eu ce-i. Si-atunci l-am vazut pe Alexandr Timofeevici cum o descarcat sacii.
- Si, mai departe, Palaghia Petrovna, a descarcat Alexandr Timofeevici sacii...
- Lasati-o sa continue.
- O dat sacii jos si i-o dus dupa poarta...
- Cu miinile lui...
- Lasati-o, tovarasi, n-o influentati...
- Cu miinile lui i-o dus dupa poarta...
- E?! Ce v-am zis eu?! Dragii mei?!
- Dar sa stiti ca eu nici nu m-am gindit ca sacii din masina erau furati... Ptfiu, Doamne, cine sa creada asa ceva...
- Vasazica, Alexandr Timofeevici, ati dus sacii cu masina acasa?
- Cert este ca a dus sacii cu masina acasa.
- Stimate Alexandr Timofeevici, dumneavoastra ati fost numit sef de gospodarie la tabara pioniereasca si paznic pe jumatate de salariu. Noi am avut incredere in reputatia dumneavoastra de colhoznic fruntas, stimate Alexandr Timofeevici, si v-am numit sef de gospodarie, adica ce inseamna sef de gospodarie? Sa aveti toate cheile la dumneavoastra. Dar, totodata, Alexandr Timofeevici, tot noi v-am numit si paznic al gospodariei. Dar dumneavoastra? Alexandr Timofeevici? Ce-ati facut dumneavoastra? De indata ce ati capatat cheile si incredrea noastra, v-ati folosit de moment si ati furat ligheane si faina din depozit. Cu cheile pe care tot noi vi le-am incredintat! Care vasazica, ce concluzie sa tragem noi decit aceea ca dumneavoastra, Alexandr Timofeevici, v-ati pierdut demnitatea personala si mindria, transformindu-va dintr-un colhoznic de frunte intr-un lacom si intr-un hraparet. Asa ceva nu trebuie sa faca un cetatean sovietic.
- Dar cit de bine, dragii mei Ivan Kirilovici si Nicolai Pavlovici, cit de bine omul acesta, sub masca unui om cinstit, simplu si harnic, a stiut sa-si ascunda pornirile sale de burghez mic si hapsin!
- Trebuie sa recunoastem ca este un adevarat artist. Dar asta, dragii mei, nu poate sa-l elibereze pe Alexandr Timofeevici de pedeapsa ce i se cuvine. Dar cea mai mare pedeapsa inca va urma. Cinstea pierduta, privirile neincrezatoare ale satenilor, faptul ca cei mai buni prieteni il vor ocoli, rusinea, la urma urmei, pe care Alexandr Timofeevici, daca in singele lui mai curge inca amintirea despre Marele Lenin si despre cele douazeci de milioane de morti care s-au jertfit ca noi, dragi tovarasi, sa traim azi in pace, aceasta va fi adevarata pedeapsa pentru Alexandr Timofeevici. Caci noi stim cu totii ca nu exista pe lume o pedeapsa mai strasnica decit constiinta neimpacata. Si colegului nostru, Alexandr Timofeevici Ostorojnii, in care mai toti ne-am pus increderea si sperantele, ar trebui sa i se faca acum chinuitor de dureros pentru acele savirsite. Eu, dragii mei, consider ca nu mai am nimic de spus si ca secretar al organizatiei de partid, trebuie sa va spun ca imi este rusine. Foarte rusine.
În timp ce Ivan Kirilovici rostea aceste cuvinte, in coltul de linga soba din clubul satesc, scaunul scirtii si Nicolai Arsenievici intepeni intr-o pozitie incomoda. Pe tot parcursul discutiei, Nicolai Arsenievici se simti oarecum atins de cuvintele ba alunecoase, ba aspre, pe care le auzea. Nelinistea lui Nicolai Arsenievici consta in faptul ca si el intr-una din nopti a carat acasa o caldare cu cuie pe care a gasit-o linga peretele dinspre drum a cantinei pionieresti. La drept vorbind, nici Nicolai Arsenievici nu stia cine a pus acolo caldarea cu cuie, caci s-ar putea ca ea sa fi fost pur si simplu aruncata acolo de vreun pionier care a fost pus sa faca asta, dar care nu a putut s-o duca prea departe si a abandonat-o linga peretele cantinei. Dar la fel de valabil ar fi putut sa fie si faptul ca cineva s-a dus cu galeata sa bata un cui in fereastra cantinei si dupa ce l-a batut, a uitat galeata acolo. În cazul acesta lucrurile se complica si Nicolai Arsenievici se vazu dintr-o data impins de dorinte contrarii. Prima: sa iasa pe scena unde era si Alexandr Timofeevici si sa ceara in fata tuturor iertare, iar a doua, sa se prinda cu o mina de burta sau de cap si sa se ingalbeneasca putin sau sa transpire, iar in chipul acesta sa se strecoare din club afara. În acelasi timp, in capul lui Nicolai Arsenievici au aparut iepuroaicele cele doua cu tot cu cei douazeci si patru de iepuri suri pe care trebuiau sa-i fete, lemnele taiate din padure, si scara cea mare. Si toate, nu stiu din care cauza, i se pareau lui Nicolai Arsenievici furate. Îsi aminti si sacul cu iarba otravita pe care i l-a strecurat un prieten mai vechi ca sa-i omoare porcul. Neprieten pe care, de indata ce isi aminti intimplarea, incepu sa-l caute cu privirea prin sala, pastrind in acelasi timp o infatisare serioasa.

(va urma)

Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas
© grafica: Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster: Viorel Ciama
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net