Draga Mihai,
Îti trimit cateva fragmente din “blogul” lui Mircea Eliade. Ideea mi-a venit citind Insula lui Grosan si scriind o carte monografica despre Mircea Eliade, m-am gandit sa le combin si uite ce a iesit. Chiar daca sunt niste simple franturi, miettes ca sa-i fur termenul lui Ionescu, textul are poezia lui. Sper sa fie demne de un blog scris de Mircea Eliade. Am ales fragmentele la intamplare, din operele cu incarcatura literara. Rezultatul arata cam asa:
Voi lucra in fiecare dupa amiaza. (Romanul adolescentului miop)
Castanii erau umezi dupa ploaie, bulevardele reci si deasupra mea, toamna. (Gaudeamus).
Daca as scrie pentru altii m-as desfata zugravind ceea ce nu simt nevoia pentru mine. (Isabel si apele diavolului).
Totusi, n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. (Maitreyi).
Aceasta nu inseamna insa ca autorul caietului de fata dispretuieste filozofia. Înseamna numai ca regulile si codul ei n-au fost tinute in seama scriind astfel de solilocvii. (Solilocvii).
Scrii simplu si profund.(Oceanografie)
...Si totusi daca ea ar fi priceput ceva catusi de putin, din ceea ce sunt eu. (Întoarcerea din rai)
Ferestrele se deschideau in gradina cu havuz si palmieri pitici. (Lumina ce se stinge)
Alchimia era numai una din numeroasele tehnici prin care chinezii - si mai ales taoistii - cautau nemurirea (Alchimia asiatica).
Si totusi o tigare ar fi facut minuni, acum. (Huliganii).
Voi urma iar cursuri, ma voi lasa iar in voia lecturilor, voi cumpara iar carti. (Santier. Roman indirect)
A fost cu prilejul unui asemenea grup venit pentru darsan, cand am vazut pentru prima oara cobra neagra. (India)
Plutim cu aceeasi singura repeziciune de transoceanic. (Biblioteca maharajahului)
Ceea ce l-a mirat intai a fost parfumul puternic de violete. (Domnisoara Christina)
Simtise, cum se apropiase de grup, ca il uitasera pe el, ca toti acesti oameni vorbisera fara sa tina seama de ideile lui, de acele observatii inteligente, pe care le facuse el cand se afla pe iarba, numai el si cei doi musafiri. (Sarpele)
Se insera si platanii din curtile mari boieresti, incepeau sa se plece peste trotuare, adunand o umbra noua, tainica, de noapte. (Întilnire)
Fata il asculta supusa. (Aventura)
Alegeam case in care am fi voit sa traim, urmaream cum dispar platanii pe o anumita strada, regasindu-i tocmai la celalalt capat al cartierului, urmaream cum se stinge verdele aspru si, zi de zi, navalesc nuantele galbenului si portocaliului, pana la rosu aprins. (Nunta in cer)
Convins ca „sacrificiul e legea expresiei" si ca „a sacrifica este a trai" — Eugenio d'Ors isi arde in fiecare noapte de Anul Nou o pagina proaspat scrisa. (Fragmentarium)
De altfel, chiar din descrierea lui Eminescu, insula lui Euthanasius ne apare miraculoasa. (Insula lui Euthanasius)
Si cu cat inaintam in noapte, parca timpul si locul unde ma aflam s-ar fi risipit intr-o turbure ceata, atat imi era de coplesita intreaga fiinta, descifrand, pagina cu pagina, insemnarile doctorului Zerlendi. (Secretul doctorului Honigberger)
Patrunzand in padure i-am pierdut urma dupa cateva minute. (Nopti la Serampore)
Evident, in opera lui Goethe „simpatia” intre creator si demon are un talc bine precizat. (Mitul reintegrarii)
Setea aceasta de spiritualitate nu are, in conceptia lui Salazar, nimic exceptional. (Salazar si revolutia din Portugalia).
Cel dintai pe care il va aduce soarta e sortit sa moara. (Comentarii la legenda Mesterului Manole)
- Dumneata esti Farama, directorul scolii Mantuleasa, l-a intrebat. (Pe strada Mantuleasa)
Sa iesi din timp ar insemna pentru dumneata reintoarcerea la carul cu fan al copilariei sau la camera interzisa de la etajul II... (Noaptea de sanziene)
Orbirea care-l ameninta pe Papini fusese primul semnal. ( Tinerete fara detinerete)
Am ramas in pat mai tarziu ca de obicei. (19 trandafiri)
Nu cred ca am apucat sa le scriu pe toate. (Memorii)
Cat de imperfecta si de fragmentara mi se pare opera mea publicata. (Jurnal portughez).
Eu, cand „vad” un roman in liniile lui mari (mai precis cand vad inceputul si personajul principal) ma si apuc sa-l scriu. (Jurnal, 1941-1969)
Am plecat din tara la treizeci si trei de ani. (Jurnal, 1970-1985)
Draga Marin Sorescu,
Îti multumesc pentru telefonul pe care mi l-ai dat, mai ales pentru ca sa ma incurajezi, sa ma convingi ca lucrurile nu sunt atata de catastrofale cum mi se par mie. (Corespondenta. Asia-America-Europa, R-Z).
Etc. |
.jpg)
