"Eu sunt dictator, nu scriitor",
interviu cu Andrei GHEORGHE,
realizat de Alexandru VAKULOVSKI

- Spui ca faci televiziune pentru bani si radio de placere. Pentru ce scrii?

- Nu prea cred in gesturile cu unica explicatie. “Copilul a devenit terorist pentru ca a vazut Natural Born Killers” sau “eu sunt betiv pentru ca m-au batut parintii”. Dar sunt doua motivatii mai vizibile, mai de prima mana: prima si cea mai previzibila este utilizarea acestui tip de comunicare pentru a-mi intari brandul. Cu alte cuvinte, o simpla motivatie de marketing. In al doilea rind cred ca ar fi nelinistea-nevoia de a scrie, nelinistea-nevoia de a ma exprima/exhiba si nelinistea-nevoia de a face nefacute. In concluzie, un animal mancator de marketing caruia ii bate inima tare in piept.

- Esti cel mai mare scriitor roman?

- Probabil ca da. In Romania in general s-a scris mult si prost sau putin si prost, iar romanii nu reusesc sa-mi tresara in minte atunci cand spun “literatura”; nu cred ca avem oameni care pot sa stea langa Tolstoi. Asta daca vorbim de cei batrani, cei uriasi si clasici; iar daca vorbim de tineri, nu am senzatia vreunui destin literar implinit decat poate cel al lui Cartarescu, care incepe sa se contureze. Vorbesc strict constatativ, fara simpatie sau antipatie: ca sa fiu mai clar, recunosc ca nu l-am citit pe Cartarescu. Sau, mai bine zis, am citit “De ce iubim femeile” si m-am intrebat daca sunt mai bun decat cel care astazi e privit ca cel mai bun. Raspunsul e da: scriu mai bine. Si cand fac aceasta afirmatie atat de supusa subiectivitatii, cand te provoc atat de tare incat mintea ta refuza sa se controleze, te rog doar sa te dai un pas in spate si sa citesti frazele si propozitiile.

- CD-ul e o extensie a cartii pentru a le da oamenilor cu ce i-ai obisnuit?

- Da, Gheorghe e in primul rand vocea; in plus, e mai comod sa asculti si textele se si preteaza, ca sunt scurte. Ca punk-ul: doua-trei minute de energie. N-as vrea sa fiu eu cel care compune “Child in time” si care se si lauda cu asta dupa aceea, dar promit ca, daca o sa am timp, o sa remixez CD-ul si la anu’ o sa va prezint o varianta mai hard-core, mai trip-hop sau ce s-o mai asculta azi, acum, printre admiratorii lui Sorin Salam.

-Dictezi textele pentru ca esti un om 100% de radio? N-ai incercat cu pixul?

- Eu sunt dictator, nu scriitor. Am maini de boier si asistenta de principe. Daca ai vedea-o, i-ai dicta si tu de dimineata pana seara.

- Pe cine ucizi in carte?

- Nu mai ucid pe nimeni ca m-au omorit ei mai demult si “trupul slabanog al prozatorului este strecurat incet pe sub usa ca o misiva cu andrisant necunoscut”. Ce-am vrut sa spun cu asta? Habar n-am. Eu sunt scriitorul, tu esti cititorul, explica-mi tu.

- Cum ti-ai ales invitatii la lansare?

- Pe unii din motive strict sexuale: Simona Haraga; pe altii, din admiratie: Gabi Szabo; iar pe altii din ratiuni de biznis: Ponta. Au mai fost si cativa prieteni ale caror nume nu le dau, ca n-are rost sa le fac oamenilor probleme.

- Cand erai mic ai scris poezii?

- Da, am copiat o poezie de Tennyson din engleza in romana si am zis ca e a mea.

- Cand ai sa editezi urmatoarea carte?

- Nu stiu, eu nu editez carti, frati-tu’ editeaza. Eu le copiez. Am o voce in cap care mi le dicteaza: daca sunt suficient de atent, le aud si, la fel ca in cazul lu Tennyson, pretind ca sunt ale mele. Vrei sa-ti citesc ultima mea poezie? “When the voices of children are heard on the green, and laughing is heard on the hill, my heart is at rest within my breast, and everything else is still”.