M-am trezit devreme. Am mers la wc, unde-am constatat ca incep zilele tampite din fiecare luna a vietii unei femei. M-am foit prin bucatarie, gandind ca “mai am destul timp” sa pregatesc mancarea. Am scos carnea din congelator si-am pus-o la dezghetat, apoi am scos cartofi cu gandul inovator al unui piure. NU STIU CE AM FACUT, dar n-am reusit sa prepar nimic. M-am gandit sa fug la magazin sa cumpar ceva gata preparat, apoi m-am gandit sa fug la  alt magazin, care era pe traseu, caci la acea ora nu visam ce surprinzator imi va fi traseul.

Nu  stiu cum am ajuns sa fiu oarecum in intarziere cu toate, desi ma trezisem inaintea ceasului, asa ca am fugit spre masina, uitand sa-mi iau caciula. Masina n-a pornit. Am fugit spre intersectie sa iau un taxi. Cred ca am luat  cel mai incet taxi de pe glob. Taximetristul admira cladirile, oamenii… si savura  leeeeent faptul ca era SIIIIINGUR pe sosea.

(aici omit partea in care era sa otravesc omul pentru care n-am reusit sa gatesc astazi dupa ce  nu l-am transportat unde i-am promis ca-l duc inainte de a-i da raceala care tocmai il doboara)

Am sunat familia de prieteni taximetristi si-a venit el, echipat ca un mecanic, sa repare masina. A deschis capota si… toti taximetristii care-au trecut pe langa noi se opreau ca sa intrebe: «Probleme, colega?» El zicea «nu». Pana la urma am inceput eu sa zic «nu», ca sa poata lucra el. N-avea ce-i trebuia, asa ca am mers la un peco sa cumparam. Ne-am intors, dar  tot n-a functionat. Omului i-a venit ideea sa ma tracteze. Cum era sigur ca nu voi sti sa pornesc trasa, i-a venit ideea sa-l trag eu. Asa ca am inceput sa invat sa conduc taxiul. La pornire eram pe contrasens (pentru ca, initial, bateria taxiului se straduise sa-i  dea curent bateriei mele), iar eu nu mai condusesem alta masina decat acu’ 10 ani, la scoala de soferi. Asta se conduce foarte diferit. Mai era si o masina a politiei care se uita la noi de multa vreme, parca anume pusa acolo ca sa ma intimideze. Am condus taxiul pana m-am obisnuit, apoi ne-am intors  sa tractam masina. Taximetristul s-a bagat sub ea ca sa lege cablul de tractare, si de-acolo a strigat: “N-am mai vazut asa ceva! N-am mai vazut masina fara!”  Masina mea nu are ce-i trebuie ca sa poata fi tractata! Neavind de ce agata cablul, omul a hotarat ca va aduce  luni pe cineva s-o duca la reparat, apoi m-a intrebat daca eu sunt de obicei ghinionista. I-am marturisit ca e prima zi care ma face sa cred ca astfel de zile exista si ne-am luat ramas bun.
L-am sunat si pe domnul care m-a mai ajutat cand s-a mai stricat asemanator. De cum a ridicat receptorul, nu intzeleg de ce, am inceput sa vorbim  despre altceva, eu uitind complet de ce l-am sunat. Brusc, cam cand in discutia noastra s-a strecurat un tren, mi-am amintit de masina si am tipat: «Ah! De fapt v-am sunat ca sa va-ntreb de masina!»
Domnul il va contacta pe taximetrist ca sa-l lamureasca-mpreuna pe mecanicul care-i va duce la electricianul ce urmeaza sa rezolve acest caz.