Ce dragalasa ni se pare lebada indragostita de ratusca de plastic, cum zimbim induiosati privind-o cum ii da ocol pe un lac, undeva in Germania.
Ce minunata e privirea umeda a tigroaicei care alapteaza puiul de urs imbracat cu vesta din blana de tigru, ce calda simtim limba mamei lingind spinarea infiorata de placere, incotosmanata in haine straine...
Ce muzica frumoasa e lipaitul talpilor de gisca urmind cu sfintenie traseul pe care-si plimba coada ridicata pisica iubita!
Doar cind vine vorba de oameni „prea” diferiti - ca inaltime, ca virsta, ca nuanta a pielii, ca ani de studiu - ne ingheata zimbetul, dau buzna cuvintele, devenim dintr-o data meschini.
|
