Mihail VAKULOVSKI

A(II)Rh+.

Dupa publicarea piesei "Fuck you, Eu.ro.Pa!" la o editura din strainatate (editura Solitude, Reihe Literatur din Stuttgart), in germana si romana, Nicoleta Esinencu editeaza a doua sa carte, „A(II)Rh+”, tot intr-o editie bilingva, doar ca de data asta e vorba de o colaborare intre tari si edituri, Idea Design & Print de la Cluj, Romania, si Verlag der Buchhandlung Walther Konig din Koln, Germania (2007). Cartea cuprinde toate piesele Nicoletei Esinencu de pina acum (in afara de cele de inceput, pe care le-a uitat prin revistele chisinauiene), majoritatea scrise in cadrul unor rezidente, proiecte sau burse in strainatate: „Fuck you, Eu.ro.PA!”, „Zuckerfrei”, „Dromomania”, „Taptarap”, „A(II)Rh+”, „Chisinau – un oras al durerilor de cap!” si „Who the Fuck Is Mariana?”.

Citind „A(II)Rh+” piesa cu piesa mi-am dat seama de ce imi place atit de mult dramaturgul Nicoleta Esinencu: pentru ca piesele ei sint literatura, nu neaparat „teatru”, nu doar teatru (asta asa, ca sa-i enervez pe „oamenii de teatru” care sustin cu f. mare incrincenare ca piesele de teatru nu-s de citit, ci de jucat si ca teatrul n-ar face parte din literatura).

Piesele Nicoletei Esinencu pot fi citite si ca proza, si ca eseu, si chiar ca poeme, cum s-a mai intimplat, la „cel mai inalt nivel”, cum se spune (si literar, si social-politic; de la scriitori si ziaristi la primul ministru al Romaniei). Textele Nicoletei Esinencu sint foarte bine scrise, intr-un stil curat si cizelat, simplu, limpede, clar, direct si au o tematica actuala, social-politica, biografica, existentiala, ridicind probleme reale, incomode, care nu doar te pun pe ginduri, ci si dor.

Majoritatea pieselor Nicoletei au putine personaje, fiind monologuri sau dialoguri, personajul-godot fiind istoria recenta, realitatea sau chiar spectatorii din sala ori cititorii din fata cartii, care – daca n-au stiut – afla din carte ca cel mai bun singe e A(II)Rh+.

"Fuck you, Eu.ro.Pa!" e textul care a scos-o din Chisinau pe Nicoleta Esinencu, o piesa de rezistenta, care a avut un succes extraordinar in Europa (si nu numai), traducindu-se in multe limbi si jucindu-se in tari si orase foarte diferite, din toate pdv, de la Japonia la Franta si Germania, de la Moscova la Brasov, de la Viena la Chisinau, de la New York la Zilina, de la Nancy la Kanasawa, trezind spirite adormite si frustrate, fiind premiata, dar si interzisa, cenzurata, schingiuita si violata cu schimbarea denumirii fara stirea autoarei piesei, piesa care a furnizat subiect pentru trei motiuni parlamentare. In „Zuckerfrei” biografia unei familii reflecta istoria unei tari, apoi - istoria universala (ca la Thomas Mann, de ex., sau E.A. Poe). Una din piesele alea dupa care iesi din sala timp si te intrebi daca esti prost sau daca piesa a fost atit de abstracta & absurda. Cu toate astea, teatrul Nicoletei Esinencu se aseamana mai mult cu teatrul lui Matei Visniec si Dumitru Crudu decit cu cel al lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett. Un teatru implicat si existentialist, nu teatrul absurdului, oricit de absurda, incredibila si imprevizibila ar fi realitatea. „Dromomania” este o super piesa care se citeste cu mare placere si ca proza, in care personajele-si cara dupa ele obsesiile, istoriile, biografiile, ratarile si dramele personale. In „Taptarap” cele doua personaje au doua dialoguri pline de emotii si de trairi, care ascund adevarate filosofii de viata. Piesa „A(II)Rh+” vorbeste despre tot felul de discriminari, doar ca aici e vorba de discriminari... legale, personajul principal fiind un medic care primeste singe de la donatori, obligat sa puna acele intrebari umilitoare, doar ca lui chiar ii place sa faca asta. Discriminari rasiste, xenofobe, sexuale, sociale, nationaliste, toate in acelasi text... In „Chisinau – un oras al durerilor de cap!” si „Who the Fuck Is Mariana?” Nicoleta Esinencu se intoarce la problemele patriei, intrind tare in mentalitatea si realitatile de pe Bic, (aproape) aceleasi ca si cele de pe Dimbovita, Spurcata sau orice alta apa care taie orasele Europei de Est.

„A(II)Rh+” - dramaturgia tinerei scriitoare Nicoleta Esinencu - e si de citit, si de privit, si de vazut, si de ascultat. Daca ma gindesc bine, Nicoleta Esinencu reprezinta dramaturgia noului val de scriitori, scriitori care intrasera demult si cu multa forta in poezie, proza si eseistica, neglijind insa cumva pina acum dramaturgia. Acum – taptarap, au intrat si in salile de teatru. Sa intre si spectatorii. Ai nostri, ca aia care se uita la seriale lacrimogene si ingina manele si pop pot sa ramina in fata televizorului!

Nicoleta Esinencu - „A(II)Rh+”,
Idea Design & Print, Cluj,