Nick FAGADAR |
CONTINUU SFARSIT
pace tie intuneric pe doua picioare aduna-te in jurul meu ca o karma vino dimprejur si icneste lovindu-mi inima harcea parcea fara limita duzina de nasturi albi cusuti cu vene mici de fiecare pagina a literaturii mele pe care, iata, nimeni nu o mai citeste. cred in tine si in fiecare alt tine pe care il croiesti cu maini de creta in stofa irigata de vise a pielii tale am ales sa nu am de ales incet si dulce amarui ingenuncheat fara gari fara porturi alunec cu un val de fum in jurul cantecului meu ragusit cautand un cui in care sa-mi atarn genunchii o singura fereastra sa-mi sparga ochii o cutie cu ceara in care sa mi sting talpile sa-mi incui pasii. "e simplu" tot aud o voce inganand in gand o voce pe care n-o cunosc insa o stiu din cartea de povesti a altcuiva cu "lumea se intampla, nu-i asa?" zile de carbune si nopti cu tavanul lipit de frunte asa incat sa fie totul mai aproape de lucruri marunte o pata de sange nebagarea de seama a doi fara minte frisoanele ude, pastile, cuvinte. si trenul asta unde merge? nu stiu si mi-e atat de somn incat am oasele puse in foi de ceapa crude ma ierti ca n-am raspuns la intrebare dar poti sa vii mi-ar prinde bine s-aud ca ma iubesti, straine, 'nainte de culcare.
CORABII DE NOIEMBRIE
asta seara imi numar crimele imi aprind mainile fitile-funii-sange imbaiat in cancer si dispret slut intinat printre pereti asta seara te numar pe degete de cate doua ori frant. adu-mi moartea lipeste-o de fata cutele potrivite perfect luptele limbii plamanul de gheata se lustruiesc organele intre ele modificand insangerari in paste inmoaie degetul in coaste si stinge linia in josul cel mai de jos incet dogoritor neleganat si pan' la os. urla sfaraind carne pergament livid celuloid starnit cand fiecare gand imi zace amortit nu uita sa ma numeri de cate doua ori infrant in greata cu gura pamant. din vitrine hienele ranjesc sticlesc cerebeluri vaccinate in dosul perdelelor masluiesc suspendate apropieri defunct-defecate. mania mainilor de-a arde ti-au apucat linia-funia cordon ombilical de jar sucindu-se si biciuind in dar aceasta moarte invitata acest mormant-sotron cu gust de acolada sunt ultima mea crima dar asta seara tu ma dansezi zambind in creta colorata. camp alb si neted cloroform iz calm de dulce si dospit nesomn frunze in ceafa vestede in salba cafeaua ta neagra pe noaptea mea alba. surd card ageamiu si crud surade in glande sughituri de grund pastaie cu boabe de fiere ma scuipa lingura din borcanul cu miere. logodnica plansa in fiece pumn colind valuri arse publicate postum multumit imbrancesc o plecaciune suntem sobri. suntem calmi. toate's bune. neguri ca faguri ca vrejuri inunda agenda ciobita de vise. |
Redactia: Mihail VAKULOVSKI, Alexandru VAKULOVSKI, Carmina TRAMBITAS |