Dimineti goale cu tine
Am construit o relatie pe roti pentru ca vreau sa mearga de la sine Relatie cu geamuri mari ca sa te vad pana in ultima instanta Sa te stiu roz ca un loc in care ma pot aseza in voie cu toate descinderile mele in viitor Cu ele toate asezate cuminti ca niste carti pe care sa le poti rasfoi de citit sa nu le citesti La ce bun Oricum nu ai intelege mai putin decat mine Vreau sa te stiu roz si sa te apleci spre mine dimineata pana te asezi perpendicular pe pofta mea de mancare Cu un ticait moale sa trezesti o cafea somnoroasa Roz sa te stiu sa ma vezi colorat si fara de capat ca un curcubeu bolnav Ca un curcubeu in culori sterse si fara vreo unduire anume fara sa fiu altfel decat drept Aplecat spre tine Am construit ce-am putut mai mult nu-ti trebuie nici mie atat ajunge ca sa ne crestem florile si ca sa ne cunoastem cearseafurile galbene Ajunge atat ca sa ne taiem trecerea de timp impreuna Ca doua tacamuri murdare inca de la inceput Ne-am asezat unul langa altul pe o farfurie gata mancata si ne saturam reciproc de atata infometare si ne bem de sete de dupa somn Asa ne-am inteles inca de la prima intalnire Diminetile noastre sa fie mereu pline de tot ce e mai gol De-asta am pus-o pe roti Ca sa se invarta singura si sa nu ma intrebi ce te-as intreba eu Sa nu ma intrebui iubita mea de ce ne trebuia un legamant girofar Pentru ca uite Iar canti ca o sirena
Lamentatio
Sa ma asez si sa cant la un pian stricat Sa ma ridic sa cant la pianul lumii Negru cu pete albe Negru cu te miri ce risipit pe te miri unde Mi-a cazut pe degete o idee am asezat-o intr-un ceas de-acum este o idee care suna la ore fixe si care trece de colo-colo ca un tic-tac Nimeni nu asculta nimeni nu asculta iata sala e plina de oameni Nimeni nu vede Scaunele miros a teatru prost miros a lumina slaba a decolteu de femeie gata sa se desfaca Eu ma asez la un pian ma ridic de acolo As canta la vioara dar imi place mai mult sa apas pe urechile lumii decat sa le mangai De multe ori obosesc inainte ca spectacolul sa inceapa cer de mancare mi-aduc oua toti vor sa ne intoarcem de unde am plecat cer de baut mi-aduc ochii mei pe care ii uitasem in urma Mereu sunt in intarziere mereu ajung prea devreme Ca un nai dezacordat ma suflu din loc in loc fara teama si ma asez pe clape albe pe clape negre ca un telefon fara receptor ma asez ca o pasare cu penele risipite printre frunzele asistentei Ca un borcan fara capac in care fiecare aseaza ce are chef Pian mic mananc oua pana ma satur oricum de aici nu am sa ma misc Nu deranjez pe nimeni degetele mele bat tic-tac fara sa tina cont de vreun pendul Fara echilibru picioarele mele danseaza pe o muzica necantata mana mea dirijeaza cu bacheta intinsa spre mine Ma asez Ma ridic nimeni nu ma intreaba daca am obosit Nimeni daca as vrea sa mananc cer de baut Imi aduc o vaza cu flori rosii Au auzit ei ca pianul este o masinarie exotica si ca la el se canta cu un trandafir mestecat intre dinti
Mar cu elice
Scriu despre avioane astazi La o masa cu doua picioare asimetrice scriu despre foile care se ridica albe si cad negre Un gand doua ganduri trei ganduri stoluri de avioane imi trec prin par cu elicile indreptate spre cuiburi noi Ca o statuie le privesc Ca un bust fara par moale si fara ziua de ieri ca un mar asezat intre frunze galbene picate de vremuri Sunt scaun de masa cu doua picioare sunt numai bun sa va asezati Stati in mine cateva minute vorbiti despre imaginea veche pusa in rama noua Vorbiti despre mere nu le mai faceti compot Despre avioanele care trec cirezi prin frunze de livada Despre pilotii care isi cauta iesle noua O lumanare ma aprinde verde se vede ca sunt fruct proaspat Acru ma gasesc de nu ma poti manca stai de-o parte tu care nu ajuti zborul fierului stai de-o parte timpul meu nu are nevoie de tine Scriu despre ce-mi zboara prin suflet despre mere asezate in cos despre pagini aruncate la intamplare despre zborul haitelor de avioane care fug de pe o pista pe alta ca sa gaseasca primavara din care sa muste Stai pe mine nu-ti fie rusine Spune-mi In ce lemn ai batut cuie atunci cand te-ai mesterit din ce scorbura ai aparut tu intre ce aripi te poarta toamna merelor Stai pentru ca iata azi scriu despre avioane E liniste multa aici Motoarele canta nu mai fac zgomot E liniste multa poate ca musuroaiele de elici sunt totusi prea sus inca le simt prin mine insa incep sa devin confuz Stai Ma tem sa pierd altitudine singur Nu-mi plac merele fara frunze |
.jpg)
