Gradina suspendata
Soarecii din cap
erau multi erau gradina mea
zoologica iute
se inmulteau sub perna cand dormeam
in balcon hingherii blocului intindeau
curse rapide imparteau otrava pe capitole vii
“numarul 1 numarul 2 iesiti la raport!”
soarecii din cap erau specia
mea rara – se sarutau pe firele mele de par
in oglinda-i vedeam
un fel de lei antici
si blonzi
pe care-i scapa in arena un despot
m-am hotarat sa vorbesc despre ei
despre cum fug sa se imputineze
in odai
din curbi
iau forma de picatura cu
bot
devin la fiecare audiere solemni
uite-i se strecoara prin ochi!
A fost un fel de potop
Cand a plecat
mi-a lasat o valiza cu pene
in care eu repudiata o perioada
sa dorm
dar a curs neagra ploaia ani buni
capul se prabusise la picioarele goale
era plin de namol
atunci mi-au crescut ochii negri - aveau maini
pentru ca aripi n-au mai avut
niciodata
in lut au locuit cu picioare
cu tot
cand venea cineva se auzea infundat
“intra” intr-o limba pe care n-o
intelegea nimeni n-o privea nimeni
in ochi
pentru ca ar fi trebuit sa se lase pe
burta
a fost un fel de potop din care cineva
m-a furat
cu pisicile galbene.
Corabia pisicilor galbene
Mult timp ce sa fac n-am stiut
la mijloc intr-un singur patrat tot calabalacul:
eu el mieunatoarele intoarse cu arc
ustensile
scapate din naufragiu
care inca functionau
de cate ori nu l-am intrebat: e tarziu
e evul mediu a trecut razboiul rugul?
(pasi ca picaturile
pasii erau de la cele galbene dar parca se tara si
cineva pe coate)
cel putin n-am stiut niciodata de ce ne facusem
mici si nu mai vorbeam
sau uitasem cuvantul
de unde raul acesta intr-o singura
scorbura?
Eu, nabab
Stateam in alcov cu perdelele grele trase
pe ochi
cu franjurii in ochi risipiti la nimereala in jurul
irisului acum nemiscat disparut – ma prefacusem
ca dorm si-l inchisesem si pe el in pudriera
cu raze de catifea
apoi ma prefacusem ca ma trezesc
fara el
numai cu mine ascunsa in spatele bastonului
alb
tremurand strecurandu-ma in inima
intuind trandafirii culegand ghearele lor
zugravind la intamplare cu degetul bont cerul marea
petala pestera in care traiau toate
strivindu-se intre ele si strivindu-ma
pe mine
calcandu-ma pe organe cu nervii lor
incepusem sa miros ca Grenouille fiecare
minut
pe care-l inselam cu rabdare cu truda
pe care-l caram in spinare ca o camila
de campie
ramasa fara nisip in cocoasa
fara apa in sange nu aveam cum
sa mai pornesc irisul decedat
si eu vroiam sa traiesc cheltuind.
Floarea-soarelui (rosie)
Aveam rupturi violente ca niste paraziti crescuti in fulgerul de sus
si pusi in ureche
bauti in cana de lapte fierbinte pe care mi-au
administrat-o putin timp dupa ce am ajuns
ca sa scape de mine
ca sa tac intr-un fel pentru ca legaturile
straine cereau timp cereau rabdare
iar mama se plimba pe un trotuar
dar numai cu un prunc al ei in spinare
mergea la soare la munte cu ceata de reni cusuti vii
pe o rochie vie
eu incapeam in geanta frigorifica rosie toata
cu un ceasornic al meu in barbie care batea sa
sparga capacul de tabla.
Antologie (Corifeia)
Am fost atat de jalnica in perioada aceea
chemam tot felul de oameni
intram in ei si scotoceam acolo
dupa ceva
sa gasesc
fata mea diferea peste tot
intr-un plaman era verde
intr-o inima se ascutea in barbie
intr-un calcai ma regaseam putin
(am citit ca Ahile avea ghimpele lui)
grea am crezut c-am ramas dupa ce
am scotocit atatea femei atatia barbati
dar fiecare ramasese acasa cu el
oameni hidatici striga Corifeia
in urechea mea surda
in limbajul ei gri.
Un ochi indeajuns
Am de declarat ca:
am facut parte din societatea celor injumatatiti
de razboi celor cu mine personale in par
arlechinii pe care-i dirijam pe autostrazi in
coloane
aveau un singur cearcan sub o pleoapa
roz
poate ca am avut doar un ochi la mijloc
care se straduia sa alerge
- sa faca fata tumultosului fum de tigara
intr-o parte lacrima tineam o sugativa
verde sub el ca o tava
nu-mi amintesc nici cum mi s-a impins
nasul cu pumnul
nici cum celalalt ochi exploda
stiu doar ca era o obisnuinta miscarea
din cap
semaforul…
Calatorind intr-un cub
mana lipicioasa ca pielea melcilor transpirati
de greutatea caratului ramane lipita in aer
te agati te agati incerci sa urci
pe trupul ra-suflat de vant – astazi
i-a cazut o panza pe fata - astazi
vantul nu poate interveni nu te poate impinge sau
nu te poate trage in jos
in trucajele filmului mut sunt unii care
calatoresc pe tavan
incercand sa priveasca lumea de sus
nu stiu de ce nici un bec nu se aprinde pe
fetele lor si
nu e niciodata un om care sa le faca semn
de acolo de jos
doar tavanul se albeste mai tare la fata si
podeaua intra mai tare in ei
calatorind intr-un cub poti sa-ti vezi
mana lipicioasa ca pielea melcilor transpirati
de greutatea caratului ramanand lipita in aer
poti sa te agati sa te agati incercand sa urci
pe acest trup numai fetze.
Combustie interna
Am ascultat
in tunel se alungea
o voce neagra era cantareata
nu eram singura
in perioada aceea crapata pe care am petrecut-o
pe shine
umblam cu vagonul sangerand
de muscatura fierbinte
a fulgerului carnivor
el imi despica drumul
- prin sparturi creste rosii de mac si cate-o
pereche de ochi albastri facandu-mi
cu mana imbatata de sange de drog…
a fost dupa ce mi-am daramat casa
si tot n-am plecat
si cu oglinda pe frunte
ca un orelist imbatat de zgomote
cautam alandala
scarita si puntea
profile egiptene si galbene si negre si
tarcate
asteptam sa miaune
dar nu
era o liniste…
atunci mi-am spart ochelarii
din ochi
aveam insomnia pe fata
desenata de Braque
in irisul care ajunsese o podea
de sticla sparta
calca cine vroia
am tot umblat
un miner imi masluia cu
funingine ochii si gura
ardeam
pe ascuns
se strecura fumul in vagonul din mine
asa ca un ras scurt
de maniac: ha ha
O, drept caldura am avut toata perioada
canistra de benzina care-a rumegat
sub piele.
Undeva in Europa
sunt mica
sunt cat o piatra de strada sunt repartizata dozata
am astmul meu
si
asistata de dunga alba nedespartita care fugareste soseaua care
o imparte in bine si rau
si care o trage mereu ca o ata din ghem
- incerc sa respir
cu soarecii din cap tot cu ei
stau si beau
in timp ce alearga soseaua
soarecii in livreaua lor rosie
si eu atat de neagra
ca ar trebui sa-i ingrop
dar nu
simt inca greutatea singurului barbar
intins si el peste drum.
Paian sau Pornografie pana la os
Dezbracandu-ma de piele de tot
intr-o zi am sa-mi vad fasciile dezgolite in oglinda
traind si ele pe muschi ca niste folii subtiri
se vor desprinde ca niste bucati de matase pe podium
am sa le admir cum mi-am admirat si primul
rand de piele adolescentin
- a trait ca drogatul pe mine un timp
m-a hranit bine m-a antrenat
in jocul de-a dezbracatul
am prins gust pentru pornografia surda cu piei
s-a rarit primul strat a facut loc altuia
ca un fel de tifon
altul si altul…
va urma ultima piele solata
pana la urma dupa atata foiala
se va vedea aburit in oglinda
osul cu chip de senil.
Alt gol
Lui V.
Azi-noapte cineva a incercat sa micsoreze timpul
sa-l stranga in piept
si sa-l sufoce
pana pocneste aorta lui gri
sau poate a vrut sa-l stranga intre sani
ca pe un fluture care se zbate
azi-noapte cineva s-a intins exotic in insectar
inghetand simetria dintre el si fluture
oare ce faceau mainile care vorbeau intr-o
limba straina
se rugau ca sa scape
sau incercau sa atinga culoarea aripilor vinetii…
Singur pe un vad comercial
...si lumea asta care imprastie otrava pe jos
ca sa-si cunoasca drumul
lumea asta pe roti
care rastoarna strazile in magazine
lumea asta care ma pipaie de sus
sunt poate un animal calator
si nu ma stie nimeni
poate ca de aceea de fiecare data cand ma apropii
de vitrine
manechinele
le sparg
scot mana prin geam
si se arunca in vad
cu mine cu tot
le sunt atat de urat ca nici ploaia
care se tranteste in trepte
nu le poate opri
nici avertismentul „inchis”
care linisteste rafturile
mangaie etichetele-adolescente
si pe vanzatorii uzi
- ei despart ploaia in doua
si iau cu ei numai ploaia
de drum
restul ramane sa pazeasca intrarea
sa nu patrund eu si sa fur
sau sa lovesc manechinele
pe la spate
cu o bata de baseball
sau sa lovesc ploaia cu alarma inchisa
in trepte asa cum pica
greoaie...
oare dupa primul colt cine ma va
ucide
manechinele ploaia sau aceste obiecte
care alearga bizare
la subrat cu pachete de oameni
innodati cu intestine de jar
cu picioare fardate
valize ce cara infirmi:
mutii si surzii si orbii
spre gari...
ma aplec sa iau de pe jos o tigara
sa-mi linistesc nervii
se loveste de mine bara care
opreste drumetii sa sara apoi se dezvolta
creste
ajunge o schela care urca muncitorii
in rai
sunt singur vad capatul strazii
vad si limba de asfalt cum vorbeste
(mai degraba tipa la mine)
vad si fetele prin geam cum ma imita
bezmetic
mi-e asa de rusine c-am iesit in
oras
am si iarba prin par care se agata de
schela
si n-am nici un ban sa le pun in buzunare
la fete
si n-am nici talent sa ma catar
pe schela
mai bine ramaneam in muzeul cu care
impart
si lupii si schiorii mei albi
mai bine ma invarteam la caldura
secreta a becului
de ce am iesit in oras?
Universitate rece
Am vorbit de cateva ori pana acum
la Universitatea aceea cu banci de piatra
acolo sunt studenti pagubosi
pe care sa taca ii invata - acolo
altcineva priveste in ochi
eu am privit pe furis si am mers pe furis
incaltata cu o laba de sarpe
si (pacalita) am crezut ca daca iau
cu mine tot orasul
se intampla o minune
plesneste stomacul negru si iese o
umbra care merge cu mine de mana
- asa cum merge un caine cand esti singur
in lesa.
acolo e totusi prima treapta la care
se invata. |
