Cosmin DRAGOMIR

 

Ignat

Si cum iti spuneam
toate povestile din copilarie sunt minciuni
minciuni albastre
pentru vise frumoase si somn linistit

viata nu e asa
se intoarce pe o parte si pe
alta
ca un mort viu in sicriu.
viata e altfel
te sufoca precum trei metri cubi de pamant cleios
servit la lopata
in timp ce invitatii
infuleca aperitive sarmale friptura pilaf si coliva.

cand tu intri in viata
altul iese din ea
si chiar daca atunci nu iti dai seama
iti doresti schimbul: tu fara amintiri sa mori
si el sa se intoarca la regretele sale.

asa e viata. curva cum spune toata lumea.
si toata lumea traieste. doar unii mor si-i uitam
prea repede

pe birou: cafeaua scrumiera telefonul sute de hartii cateva pixuri
afara se vede cimitirul prin termopane
daca deschid fereastra
se va auzi si clopotul vestind invierea
dar pana atunci
o sa mai mor putin
si nu o sa-mi pese
raman inca in viata

ignat perpetuu


anul trecut, pe vremea asta,
ma pregateam sa raman singur.

prietenii au plecat acasa, fiecare la casa lui,
cristina plecase si ea. eu urma sa ma duc la mama
la spital
lasa, mama, o sa mancam de la McDonalts, o sa vezi ce frumos o sa fie
ce gust de drob o sa aiba cartofii prajiti
si cat de gustoasa friptura din BigMac.

da, mama si cu mine am dejunat fara oua rosii si cozonac, dar s-a facut bine, nu de la mancare, ci de la mine.
acum ma enerveaza, cand nu ii e rau uit ca este mama mea, uit ce simt de fiecare data cand o vad neajutorata pe patul de spital, uit...

anul trecut pe vremea asta beam bere la castel. eram singur. apoi a venit Lupisor, apoi Chiva, apoi am plecat. m-am dus la biserica noaptea. nu am inteles nimic din slujba. preotul nu era acelasi ca in copilarie. nici noaptea tot atat de frumoasa.
mama era tot la slujba. la slujba din capela spitalului. am inteles dimineata ca nu s-a simtit prea bine. Dumnezeu nu face minuni oricat de paste ar fi pastele.

azi plec la focsani. la bunica. la prieteni. la camera mea straina. plec din mine. dar va promit cu mana pe o oricare biblie de motel, alaturi de oricare asternut gol, proaspat spalat, ca ma voi intoarce in carcasa asta anosta care ma insoteste peste tot

ignat demiurgic


Acum ar trebui sa stiu
Fiecare zi e ca un dinte
Dintr-un fermoar gros, din plastic,
Albastru sau verzui, usor de tras,
Si fiecare traire culiseaza usor.
Cu siguranta cursorul va deraia sau se va opri. Va da nas in nas cu un check point unde o entitate ma va chestiona cu privire la faptele mele. Citi bani am dat la saraci, cite matanii am facut si daca am tocit blugii de carpetele din biserica.
Atit mai aud. Clopotul din biserica, la vecernie, pe mine si inca ceva din viata.
Incep sa ma urasc prea mult iar Dumnezeu nu crede in mine!

LL

aseara a fost altfel
eram atat de aproape
si realitatea era despartita de cateva sticle
cu bere strong.

si gropitele si fluturatul irezistibil din gene
ca in emoticon

imi era atat de la indemana sa nu
si nu am putut
acum regret, inspir, expir
astept cumva cu frica sa mergem
sa citim in parc. sa mancam inghetata
asa cum am promis.

cat de usor e sa gresesti cand
tii mortis sa nu

aseara a fost altfel, stii si tu
si jucatul in par si pielea fina a fetei
si jocul imprumutat de la eschimosi

aseara a fost atat de altfel incat
am gresit.

Redactia: Mihail VAKULOVSKI, Alexandru VAKULOVSKI, Carmina TRAMBITAS
© grafica: Dan PERJOVSCHI; Webdesign & Webmaster: Viorel CIAMA
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net