Din miniatura poetica rusa

 

 

 

Ivan AHMETIEV

*     *     *
exista rusi
in deplinul sens al cuvantului

exista rusi
in sensul restrans al cuvantului

exista rusi
in extrem de ingustul sens al cuvantului

*     *     *
Intalnii doi gemeni, pui de om,
si chiar daca aratau exact la fel
ma privi
doar unul singur

*     *     *
geamuri geamuri
si-n oricare din ele
ai vrea sa vietuiesti

*     *     *
ce molipsitoare sunt versurile

nu numai ca
le memorizezi
ci chiar tu insuti
prinzi a le compune

*     *     *
Ca zimbrul ma repezii spre Asfintit
In Polonia ma protapesc flocos
Finlandezii mi-s pe undeva prin coapsa
Picioarele mi s-au impotmolit prin Caucaz

Cu burduhanul stau peste China
Coada mi-o uitai prin Alaska
Blana mi-a inghetat – nu se topeste

Vechiul chip al slavonitatii

(1974)

*     *     *
grecii au inventat filosofia
romanii dreptul
nemtii odicolonul
americanii aeroplanul
iar rusii
reteta fericirii generale

*     *     *
s-au trezit pasarile

iata ca si oamenii
au prins a tropai pe tavan

*     *     *
de multi alti scriitori
ma deosebeste faptul
ca eu imi cunosc personal
toti cititorii

*    *    *
fireste
nu sunt multumit de mine
dar – permis fie-mi a spune –
nu doar de mine

*     *     *
scriind in intuneric
nici nu observai ca de fapt
pixul nu scrie

*     *     *
pai nu
nu din motivul sovietismului
eu spre exemplu consider
ca tarul Nikolai I
a fost om sovietic
adica
atare substanta
a existat mereu

*     *     *
Prin ocna, prin munca silnica
Dostoievski inteles-a
Secolul douazeci si unu.

*     *     *
Inima ma tot grabeste
eu am obosit am obosit
gandeste-te mai iute

 

Anna ALCIUK

*     *     *
ploaia s-a ratacit
dispare tarmul oglinzilor
in sughitul de plans al pescarusilor care
va amuti dimpreuna cu penetul marii
valul nu se va prabusi peste plaja
si-ntre degete rosii se va sfarama soarele

a mia oara navalesc valuri de urme
departari terorizate de tristetea
                    promenadelor mute

PLOAIE

fumul pietrelor mocninde...
boltile vitei-de-vie sunt straluminate
de verticalitatea arcadelor muzicii

*     *     *
catedrala lumanarilor
in cerul lacului
lisita clatina rami negri

 

Milana ALDAROVA

*     *     *
da! suntem pestii diferitelor adancimi!
nu te apropia!
vei fi strivit...

 

Aleksei ALEKSANDROV

*     *     *
       Pentru N. Vinnik

Cand tara intreaga
Iubeste prin televizor
Permiteti-mi a ma indoi
De justetea acestei orientari.

 

Ghennadi ALEKSEEV

*     *     *
In fiece dimineata
de cum deschid ochii
vad geamul
iar in geam – cerul.
In fiece dimineata
el imi aminteste
ca nu sunt pasare.

 

Igor ALEKSEEV

*     *     *
Nu as vrea sa arat obosit.
E periculos.
Te vede cineva-n halul acesta – te ucide.
Nu as vrea sa arat batran.
Prea multe griji.
Pe deasupra, mai si costa.
De n-as avea obiceiul sa ma barbieresc,
Nu m-as mai apropia de oglinda.
Ciudat –
O bucata de sticla si ceva amalgam –
Ca pretext de text.

Aleksei ALIOHIN

FESTIN AUTUMNAL IN INDIA

In aceasta zi se obisnuieste a te inchina celui
care te hraneste. Palmierului, luntrii, vacii.
Pana si soferul isi impodobeste masina cu o ghirlanda de flori
punandu-i in fata rotilor jertfe – banane
cateva nuci – dupa care inalta o rugaciune de recunostinta.
Eu as fi vrut sa vad al bancherului seif impodobit cu flori.
Si sunt gata sa-mi impart bananele cu masina de scris.

IN AMURG

Sub inaltul tarm paduros
pe raul pustiu
un ambitios remorcher pre  nume „Nisetru”
tracteaza opintit un slep acoperit.
Transport de vite.
Din ruginitul interior al fierului
razbat mugete polisonore.
Parca din arca lui Noe.

ROMAN

Repezi coperta
peste ultima pagina
ca o fluturare de mana la gara
unde –
iti amintesti –
un invalid mai sa rupa
de intins
foiul baianului
...besame mucho...

ARS POETICA

Lui I. Sklearevski

ogorul poeziei il ara boii

iar inspiratia –
pasarica
de pe ingemanatele coarne plate:

„tiu-ti-u...”

GULLIVER

imobilizat impaenjenit de franghioarele piticilor
ale grijilor domestice

pe o scara sprijinita de coapsa mea
unul deja mi se urca pe piept
sa citeasca in glas mare sentinta

SCOICI

Ma gandii la continutul vietii:

de la molustele
ce au murit acum milioane de ani
nu a ramas decat forma

din care sunt alcatuiti muntii.

GLORIA MUNDI

Imagineaza-ti:
”Titanicul”
trecu la mare departare de
aisbergul sau

si nu mai ajunse celebru...

 

Maksim ANKINDINOV

 

*     *     *
Exista
Atare
Viata

Vesmintele
Ei
Alaturea-s

*     *     *
Iroseste
Treimea
Ce te iubeste –
Pe mine.

 

Ruben ANGALADEAN

*     *     *
Convins sunt ca exista un drum
Care tanjeste dupa mine.
Poate ca el nu-i mai lung decat
Un singur pas,
Dar oricum – este anume drumul meu.

PRIVIREA

In tacerea materna
Dintr-o data vazui cum pulseaza
Suferinta din trecutii ani – astfel
Intr-un strop din apa marii
Tainuita e privirea ghimpata
A sarii.

 

Vladimir ARISTOV

*     *     *

  Pentru A. Iu.

Deja mai destepti n-o sa fim
Si nici mai buni n-avem cum deveni
Luminozitatea de felinar a fetei noptii
Inflori, dar s-a si scuturat pe urma trenului.

Imi amintesc de acel parc chinezesc.
Borduri de piatra, lenea omeneasca
Din blocuri ascutite – nori peste colibele veacului.
Cimentul plangacios si bezna neputincioasa.

Sub visinii si merii din gradina de iarna
Crestea doar sarma de otel.

(1978)

 DIN CICLUL „VARA UNEI OARECARE OLIMPIADE”

Apa-mbatraneste cu incetul...
Al trecatorilor zanganit de chei...
Inele solare schitand in adanc...
Prapastuind usor incremenita umbra a unditarilor
si umbra plutei
                                      Pe tresaritoarea apa ridata a intoarcerii
Umbra de tabla a pestelui aluneca pe-alaturi in adanc.

  Morele-si vorbesc in soapta corurilor...
  Portul inundat de spuzeala si lumina amiezii
Revarsa-un surplus de licar peste muri.
Umbra inceata... ah, gangurita viata... umbra
O ia inainte. Argintia plasa a chefalilor
Pe instelatii solzi ai palmei
C-un get de apa inconjoara gura aplecata setos
                                        peste micul havuz.

 

Oleg ASINOVSKI

*     *     *
Noaptea intreaga
pe genunchi imi statu
dimineata.

Dimineata
pe genunchi
mi-ai venit tu.

Ce dimineata grea.

*     *     *

   Lui Victor Ian (Ian Sanei)

Cum sa sperii omul
pentru ca omul
sa se arunce in mare?

Cum sa sperii pestele
pentru ca pestele
sa se arunce pe mal?

Cum sa inspaimanti poetul
pentru ca poetul
sa se angajeze la serviciu?

 

Sveta ASINOVSKAIA

*     *     *
Sa atingi
Sa te incredintezi
Sa dispari
Din nou sa te atingi
Si ochii sa-i apropii
De ochi
Pierzand tandretea
Si sa te intorci
Fara a dori raul.

*     *     *
Ridici de jos frunze de artar
Le-aduci in casa. Loc putin.
Unde peretii se-ntalnesc in clinuri
In duelari de mimica si gest,
Se misca frunzele, clipesc,
Zboara, din nou se vestezesc,
Ca o rezerva de tristete.
Caci frunze vechi de fapt se ard.
Candva ne-or arde si pe noi.

*     *      *
Arunca-ti gandul din cap.

El are nevoie de o casa ingrijita

curata-curata.
Pune-ti manusile si spala vesela.
Sterge colbul.
El are nevoie de sapun, burete si ciorapi noi.
Si de tine
fluture adormit pe umar.

 

Asot ASOT

 

R 89

Sustragandu-ma
La fiece
Sunet vocalic
Eu stropesc iubirea
Din buze imbatranite
Afirmand
Culoarea viselor tale
Eu exclud
Orice amanunt
Si dragostea
Inceata e si calda

R 116

De la frecventa aparitiei lenei
Ce ucide posibilitatea de a vedea
Tainuita de trecutul pasarilor
Usor nervoase si preocupate
Din cauza instrainarii gradinii
Eu cad din pat – azilul ignorantei
Unde se termina cu juramantul
Sentimentelor morsocate
Ale imbratisarii premature
Nu pot sa sufar ast mod de viata
Ce amana apropierea adevarului
Fara de care dimineata se dizolva in timp
Si curbeaza spatiul

R 118

Ca sa traiesti acolo
Trebuie sa fii pasare
Cu cerul
Calcat netezit meticulos
Mortii tampite
Nu-i ajunge un
Ultim strigat

R 125

Suprafata formelor schimbacioase
Ce atrage mintile celor fara ocupatie
Pe cand in adancime
Totul aluneca
Si cade in dezgust
Nefericirea identificarii
Insistentei sale
Indisolubilitatea singuratatii
Si moartea timpului

R 126

Insa cerul e plat si tocit
Ca masuta de bucatarie
Ce ascunde transcerescul
O batrana placut mirositoare
Aflata in cautarea raiului
Privea cum picura sange
Din cerul ranit
De cutitul ei de bucatarie

R 142

Noaptea e nesuferita si raufacatoare
Ca visul meu fragil nevazator
Noaptea-i mai rea ca moartea
In ignoranta ei nimicfacere
Tu m-ai dezvatat de somnul
Ce fuge din calea furtunilor
Nascut in pustietatea dorintelor mele
Stransa in menghina inexistentei logici
A mortii lenese
In spatiul
Simplificat

R 143

Sa taci si sa iubesti
Forma indeterminata a verbului
Retinuta si privata
A spune si a distruge
Inaintare milimetrica
Si virginitatea asuprita
Tu adevar vorbesti si adevarata esti
Si echilibrul iti apartine
Iarta-mi slabiciunea
Ce nu poate sa te izgoneasca
Altfel spus se apropie sfarsitul
Culorii deosebite
Necunoscuta mie

 

Dmitri AVALIANI

*     *     *
cand vezi subtiraticul om
cum te priveste mijit
nici nu-ti vine sa te-apropii de el

 

Adolf AVRUSIN

NICTEMER

  • NOAPTE

 

Pe noapte
orasul imbraca pijamaua
cu dungile de ocnas
trasate de
intuneric si clarobscuritate.

Se taraste un troleibuz
dibuind cu bratele-i pe sus
in cautarea drumului.

Vantul loveste
in frunte, in fata – doborator.

Oamenii
se grabesc
spre          
       casa.

  • ZIUA

 

Zapada cernuta de
padure
e tupilata la radacina tulpinilor.
De altfel
Nu am nici un chef
sa plec la Moscova*...
de-ar fi barem sa se vopseasca asfaltul
in sapte culori...
sau de-ar fi desenata pe vreun satelit
inima
stapunsa de sageata.

  • IN GENERAL

 

Ma inteleptesc.
Devin consistent.
Tot mai acute-s dorintele,
le ascund tot mai adanc.
_______ 
*Poetul fiind din Leningrad (pe atunci), da usor in vileag inconciliantele orgolii ale celor doua capitale ruse care nu se prea... suporta una pe cealalta.

Traducere de Leo BUTNARU

Redactia: Mihail VAKULOVSKI, Alexandru VAKULOVSKI, Carmina TRAMBITAS
© grafica: Dan PERJOVSCHI; Webdesign & Webmaster: Viorel CIAMA
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net