POEME DE ACUM 1000 DE ANI:

Ruboko SHO

 

***  
Crangul de bambus e-mpestritat
De vesminte netrebuincioase.

Cuprins de dragoste geme pamantul.

Peste creasta-naltelor tulpini
S-a si inaltat devremea luna.

*** 
Pe panta tarmului,
In zi de primavara
Intalnitu-s-au in palc de trestii.
Ca un evantai in clatinare
Corpurile li se oglindeau in apa.

***  
Cine-a atatat lupte fatale,
Imparatul cin’ l-a-nfuriat?
Sarut genunchii fragedei domnite.

Umezeala rouai i-a impalidat

Pontofiorii de matase.

***
Din nou peste coapse
Treapada buzele.
Mangaindu-ti mijlocul subtire,
In freamat de repezi aripe
Strafulgera iar randunica.

***

Apropiasem nefericita,

Strangand-o la piept. Dar vai!
Iubirea de slujnica –
Asemeni efemerei picaturi de roua
Pe ascutisul frunzei de bambus.

***
In iatacul de jasp
Mi se-arata parca-o oglinda –
Ah, naluca-a amintirii!
Usor incetosatul lac
Strapuns e de batonul de nefrit1.

***
Liniste.
Doar haulit de paznici,
Batai de toaca si suspine dulci
Mai tulbura din cand in cand
Potolul hanului.

*** 
Cine ti-a pus nume,
Micuto din mahalaua Simmati2?
De ce atat de abil
Mangai cu buzele margeanul3?
O, al noualea cer al pierderii de sine!

***
In vantoasa noapte
Ti-aruncai pologul de vesminte,
Ademenindu-ma sa man la tine.
Si-atunce, coborand din Cerescul Fluviu,
Pe maneca mea luna se-aciua.

***
Ah, noptatici fluturasi-pereche
Prinsi in dulci zabave de amor,
Visinii sunt potopiti de floare!
Odata cu vesmintele
Si sfiala tu ti-ai aruncat.

*** 
Luntre noua pluteste leganat
Spre Nozaki4.
Vant racoros in lung de rau.
Primavara jilava ma-ndeamna: „Saruta-ma”.
In cruda primavara voi muri.

***
A dulci arome fine adiind,
Isi dezlegase braul rasucit5
Serpuindu-l inspre dusumele.
Iata puntea subreda ce leaga
Doua lumi.

***
Aruncandu-ti chimonoul,
Te-asezai in luntrea-ngusta
Pe care eu, in mal proptind prajina,
O impinse-i spre-a pluti departe
Spre insulele celor Cinci Lacuri6.

***
Imprastiatu-s-au siraguri de podoabe7,
Vestezitu-s-a carminul
De pe muscatoarea-ti gura,

Iar pieptul tau bogat odinioara

E numai zgarieturi de unghii.

***
De cum ai dat de sceptru,

Exclamasei!

Apoi din nou

Ne-nvalui

Adanca liniste.

***  
Vai, nu atat de des
Ne lasaram prada
Dezmierdarilor demente.
Iata ca pelerina drumetiei
Ingandurat o scutur de praf.

*** 
Am ajuns cam departe
Cu sarutarile,
Deja haina-ti este desfacuta.
Ah, cat de netrainice
Sunt ale casniciei legaturi!

*** 
Dansa e un suflet gingas –
Nu-l rani,
Nu grabi prea mult apropierea.
Cu repetate mangaieri incearca
Dragei tale de-a-i intra in voie.

*** 
Isi cam face griji frumoasa-taiu8 –
Voi putea sa o platesc pe merit?
Au nu de-atata isi sporeste ravna?
Vantu-si trece buzele dezmierdator
Peste roz-umbrita fanta.

*** 
Te asteptai
In crangul de salcami,
Tresarind la orisicare fosnet.
Peste noi din nou incep sa cada
Dalbele inmirezmate flori.

*** 
Ieri pe la amiaza,
Noi sobiram cupa fericirii.
Azi iernatic soare
Sta insingurat
Peste-nzapezitul Fuji.

***

Umeda roza

Desfacutu-s-a iar.
In ceata
Ramas-a fericirea
Pe varful limbii.

***  
Cerul impurpurat
Se umfla de nori primavaratici.
Randunelele se-agita a furtuna.
Ce greu este popicul de nefrita
Intre degetele iubitei!

***
Tu ii tot soptesti sotului
Ceva la ureche,
Lipindu-te duios de el.
De ce ma faci
Sa rosesc?

***
Te darui
Fara-a ezita.
Culcandu-te neamanat.
Precum pasarea de pe ram
Zbura vesmantul tau.

***
Pe-o subreda pluta,
Chiar acuma intru-alunecand in tine.

Nu te pripi sa razi

Sub chimonoul
Lui Katsuraki9.

*** 
Muntele se tot intreaba
De cine ar putea
Barem o clipa a se razema,
Pentru ca margeanul
Sa se oglindeasca-n unde.

*** 
Asemeni florilor vii

Fluturii se zbenguie

Peste-o mare de flori.
La cules de roua
Frumoasa Kumano trupu-si arcui.
__________ 

  1. Batonul de nefrit – ancestral simbol daoist al naturii masculine.

2. Micuto din mahalaua Simmati – cartier   in centrul medieval al orasului Ōsaka, unde familiile sarace isi aduceau fiicele si le vindeau in „casele vesele”.
3. Mangai cu buzele margeanul – imagine contrapunctica in poemele lui Ruboko Scho, de o alegorie suficient de indiscreta chiar si pentru sistemul sau metaforic.
4. a) Luntre noua pluteste leganat – tanara sau sotie (sidze) din cartierul vesel care invata meseria sub supravegherea hetairei (curtezanei); b) Spre Nozaki – localitate (in prezent oras) in prefectura Ōsaka, unde se afla templul Zeitei cu Unsprezece Fete.
5. Isi dezlegase braul rasucit – braul zis si „sfant”, constand dintr-un snur impletit din paie de orez ca obiect ritualic nuptial.
6. Insulele celor Cinci Lacuri – se presupune ca ar fi vorba de lacul Tayhu din provincia chineza Jiangsu.
7. Imprastiatu-s-au siraguri de podoabe – in acea epoca pudibonda, o atare infatisare a femeii parea destul de dernajanta.
8. ... frumoasa-taiu – in casele de distractii, tinerelor li se atribuiau ranguri, in dependenta de care se percepea plata de la clienti. Taiu, frumoasa de prim rang, primea doar musafiri foarte bogati.
9. Sub chimonoul/ lui Katsuraki – zeul muntelui cu acelasi nume. Era atat de urat, incat se arata doar noaptea.

     Traducere de Leo BUTNARU

Redactia: Mihail VAKULOVSKI, Alexandru VAKULOVSKI, Carmina TRAMBITAS
© grafica: Dan PERJOVSCHI; Webdesign & Webmaster: Viorel CIAMA
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net