Manifestele cubofuturistilor

O PALMA DATA GUSTULUI PUBLIC

Cititorilor – Noul Dintaiul Surprinzatorul nostru manifest.
Doar noi reprezentam chipul Timpurilor noastre. Pentru noi suna cornul timpului in arta cuvantului.
Trecutul e sufocant. Academia si Puskin – mai neintelesi ca hieroglifele.
Sa-i aruncam pe Puskin, Dostoievski, Tolstoi s.a., s.a. de pe Nava contemporaneitatii.
          Cel ce nu-si va uita prima dragoste, nu o va cunoaste pe ultima. Cine dintre lesne credulii si-ar transforma ultima Dragoste in imparfumatul desfrau al lui Balmont? Oare in asa ceva sa se oglindeasca cutezatorul suflet al zilei de azi? Care fricos, inspaimantat, nu ar cuteza sa smulga platosa de mucava de pe fracul negru al catanei Briusov?
          Dansii sa fie cei luminati de inzorirea nemaivazutelor frumuseti?
          Spalati-va mainele ce s-au atins de slinul cartilor scrise de acesti nenumarati Leonid Andreev.
          Toti asti Maxim Gorki, Kuprin, Blok, Sologub, Avercenko, Ciornai, Kuzmin, Bunin si atati altii alde ei nu au nevoie decat de o vila pe un mal de rau. De obicei, o atare recompensa destinul le-o ofera croitorilor.
          De pe inaltimile zgarie-norilor privim spre nimicnicia lor!...
          Noi  ordonam  sa  se  respecte    drepturile  poetilor:

1. – De a-si amplifica vocabularul prin cuvinte libere, spontane, si derivate (cuvantul-noutate).

2. – La o irezistibila ura fata de limbajul de pana la ei.

3. – Sa indeparteze ingroziti de demna lor frunte Coroana meschinei glorii de doi bani, impletita din maturéle folosite pentru masaj la baie.

4. – Sa stea pe stanca cuvantului „Noi” din mijlocul unui ocean de fluieraturi si revolte.

Iar daca  deocamdata  si in randurile noastre se mai intalnesc murdarele stigmate ale „bun-simt”-ului si „bonton”-ului vostru, deja peste ele tremura  pentru prima oara fulguratia Noii Frumuseti Viitoare a Cuvantului Autotelic (suficient siesi).

Moscova, a. 1912, decembrie.

David Burliuk, Aleksandr Krucionah,
              Vladimir Maiakovski, Victor Hlebnikov.

JUVELNICUL JUZILOR, II

(1913)

Precuvantare

Gasind principiile ce urmeaza exprimate organic  in primul Juvelnic al juzilor si promovand anterior mult trambitatii si bogatii, doar in intelegerea celor de la firma „Mettl’ & Ko”*,  futuristi, – Noi consideram totusi  ca am parcurs deja acest drum si, lasand exploatarea lui in grija celor care nu dispun de alte proiecte de perspectiva, utilizam o anume forma de ortografie, pentru a concentra atentia generala spre alte edificii inedite, ce ni se arata in fata.
Pentru prima oara, am avansat noi principii de creatie, ce ni se releva limpede in urmatoarea ordine:

1. – Am incetat de a accepta topica si rostirea cuvintelor conform regulilor gramaticale, vazand deja in litere doar o directionare a discursului. Am dizlocat sintaxa.

2. – Am trecut la investirea cu sens (continut) a cuvintelor in dependenta de specificul lor configurativ si fonetic.

3. – Am constientizat rolul prefixelor si sufixelor.

4. – In numele libertatii intamplarii (revelatiei) personale, nu recunoastem ortografia.

5. – Caracterizam subiectele nu doar prin epitete (cum s-a procedat in special pana la noi), ci si prin alte parti de vorbire, precum si prin litere si cifre luate aparte:

a) Considerand de componente inseparabile ale operei stersaturile, corectarile si vinietele asteptarii creatoare.
b) Presupunand scrierea (caracterul caligrafic) drept element al impulsului poetic.                                                                                                    
c) Din acest considerent, la Moscova am editat cartile (de autografe) „Auto-scriere”.                                   
6. – Noi am nimicit smnele de punctuatie, gratie carui fapt pentru prima oara a fost constientizat si promovat rolul masei verbale.      
7. – Vocalele le intelegem ca timp si spatiu (caracterul aspiratiilor), iar consoanele – ca sunet, culoare, miros.                                                  
8. – Am distrus ritmurile. Hlebnikov a promovat o metrica prozodica a limbii orale, vii. Am incetat de a mai cauta cadente prin manuale – orice miscare ii naste poetului un nou ritm liber.
          9. – Rima de la inceputul versurilor (David Burliuk), cea medie, rima inversa (Vladimir Maiakovski).                                                                              
10. – Bogatia lexicului poetului inseamna omologarea acestuia.               
11. – Noi consideram cuvantul a fi creatorul mitului; murind, cuvantul naste mitul si invers.                                                                                                   
12. – Suntem acaparati de teme noi: cantam inutilitatea, lipsa de sens, taina mizerabilei autoritati.
          13. – Detestam gloria; cunoastem sentimente care nu au existat pana la noi.                                                                                                               Suntem oamenii noi ai unei vieti noi.                                                                         
David Burliuk, Elena Guro, Nikolai Burliuk, Vladimir Maiakovski, Ekaterina Hizen, Victor Hlebnikov, Benedikt Livsit, Aleksei Krucionah.
                ______  
                *„Mettl’ & Ko” – o firma de reclama.

DUCETI-VA DRACULUI!

Vi s-a dus anul de la publicarea primelor noastre carti: „O palma data gustului public”, „Cupa in tunetoclocot”; „Juvelnicul juzilor” s.a
Aparitia Noii Poezii a actionat asupra inca taratorilor mosneguti ai literaturelei* ruse, precum un Puskin de marmora alba dantuind tango.
Batraneii comerciali ghicira tamp, inaintea publicului prostit de ei, pretul noului si, „din obisnuinta”, privira spre noi cu buzunarele.
K. Ciukovski (nici el prost!) a distribuit prin toate orasele cu iarmaroace o marfa ce se intreaba: numele lui Krucionah, Burliuk, Hlebnikov...
F. Sologub inhata caciula lui I. Severeanin, spre a-si acoperi micutul sau talent plesuv.
Ca de obicei, Vasili Briusov rumega dimpreuna cu paginile ziarului Russkaia masl’ poezia lui Maiakovski.
Las-o balta, Vasea, asta nu ti-i pluta!...
Oare batraneii nu ne-au mangaiat pe capsor din motivul ca din scanteia poeziei noastre sfidatoare sa-si croiasca in graba un electro-brau pentru a comunica cu muzele?...
Aceste subiecte au provocat o intreaga herghelie de tineri, ca mai ieri fara ocupatii concrete, sa se arunce asupra literaturii si sa-si arate chipul schimonosit de grimase: suieratele de vant „Mezaninul poeziei”, „Vestitorul petersburghez” s. a.
Iar in preajma lor se arata, tarator, o sleahta de Adami cu carare in par – Gumiliov, S. Makovski, S. Gorodetki, Piast, – care incearca sa agate firma akmeismului** si apolinicului pe coclitele cantece despre samovarele de Tula si leii-jucarii, ca mai apoi sa faca hora in jurul futuristilor afirmati deja...
Astazi noi scuipam trecutul ce ne-a ramas printre dinti, declarand:

1. Toti futuristii sunt intruniti doar in grupul nostru.

2. Noi am renuntat la intamplatoarele-ne porecle ego si cubo, unindu-ne intr-o singura asociatie a futuristilor.

David Burliuk, Aleksei Krucionai,
Vladimir Maiakovski, Igor Severeanin,
Viktor Hlebnikob.

(Manifest din volumul Racnetul Parnasului)
____
*In original, literaturociki, ca diminutiv depreciativ pentru un anume gen de literatura detestata de futuristi. Asadar, propun si in romana un diminutiv de la „literatura”. L.B.
**Akmeism (de la grecescul akmē: treapta superioara, forta infloritoare) – curent literar ai carui animatori declarasera eliberarea poeziei de aspiratia simbolista sprre „ideal”, metaforism, complexitate ideatico-semantica etc. In afara de cei mentionati  in manifest, au fost akmeisti si M. Kuzmin, A. Ahmatova, O. Mandelstam.

                                                                                    Traducere de Leo BUTNARU