Antun Branko ŠIMIĆ (Croatia)

GREU PE SUFLET

Ah unde o sa mai ajung si astazi?
Mama intra in odaie
          se aseaza
si ma scruteaza cu o privire muta

Las cartea la o parte, ies din casa

La marginea campiei printre negre tulpini
  sta spanzurat soarele invenitit a moarte

ma postez in mijlocul drumului
                    si strig
                   din rasputeri
   
                                        (1920)

SOMNAMBULUL

        Zeita noptii
             luna
      coboara din cer
venind agale pana la casa mea

Blanda, ea mi se arata la fereastra
invaluindu-ma-n privirea-i pala

Astfel ma admeneste-n noapte

Ma scol... surazatoare-i fata... alba

Somnolent pasesc pe marginea acoperisului
      apoi plutesc de-a lungul noptii
- purtat de gingasele brate ale lunii –

Ah, sunt ca si fulgul... aerian... chiar zbor
si-as putea sa ma asez pe-o simpla frunza

Nu ma strigati nu ma chemati voci pamantene
pentru celestu-mi chip voi n-ati fi decat moartea

Foarte sus deasupra terestrei lumi plutesc lejer
                 prin sferele ceresti

                                                            (1920)

 MOARTEA SI EU

Noaptea nu e-n afara mea. In mine e
inca de la-nceputuri de destin: noi crestem
impreuna
clipa de clipa.
                    Intr-o zi
eu ma voi opri
                    iar ea va continua sa creasca
in mine pana ma va depasi trecand
de marginile trupului ce-l am. Sfarsitul meu
va fi adevarata ei pornire:
                                       apoi domni-va numai ea

(1921)

Traducere de Leo BUTNARU