1) Gandul si rostirea nu reusesc sa se tina de rapiditatea trairii celui inspirat, din acest motiv artistul fiind liber sa se exprime nu doar in limbajul comun (al notiunilor), ci si prin unul personal (creatorul este individualist), sau printr-un limbaj care nu are o semnificatie determinata (ne-anchilozat) transrational. Limbajul comun incatuseaza, iar cel liber iti permite sa te exprimi mai plenar (de exemplu: go osneg kaid s. a. m. d.).
2) Limbajul transrational (zaum’) reprezinta starea (forma) primordiala (istorica si individuala) a poeziei. Mai intai – infiorarea ritmico-muzicala, protosunetul (poetul ar trebui sa-l inregistreze prin scris, deoarece in munca de mai departe sunetul respectiv ar putea fi uitat).
3) Limbajul transrational naste o protoimagine (protometafora) transrationala (si invers) – de nedeterminat cu exactitate, cum ar fi, de pilda: gogoritele fara forma, Gorgo, Mormo, neguroasa frumoasa Illaiali, Moroiul, Mirmidonul s. a. m. d.
4) Recursul la limbajul transrational se face in cazurile:
a) cand artistul ofera imagini nedefinitiv determinate (in sinea sa ori in exterior);
b) cand nu se doreste a numi obiectul, ci doar se face aluzie la el – e o caracterizare transrationala: iata-l ca e asa si pe dincolo; el are un suflet patat – aici apare cuvantul obisnuit in sens transrational. Din aceeasi categorie fac parte si prenumele inventate, precum si prenumele personajelor, numele popoarelor, localitatilor, oraselor s.a., spre exemplu: Oyle Bleiana, Mamudeo, Vudras si Baraba, Svidrigailov, Karamazov, Cicikov si alt. (insa nu oarecum analogice: Pravdin*, Glupaskin**, – aici e destul de clara si determinata semnificatia lor);
c) cand isi pierd mintile (ura, gelozie, furie)...
d) cand nu e nevoie de un atare limbaj – extazul religios, mistica, iubirea. (Vocile, exclamatiile, interjectiile, mieunaturile, refrenele, ganguritul copiilor, numele de alint, poreclele, – un atare limbaj transrational se intalneste din belsug la scriitorii de orice orientare.)
5) Limbajul transrational desteapta fantezia creatoare si ofera libertate, fara a o jigni cu ceva concret. Din cauza sensului, cuvantul se imputineaza, se chirceste, incremeneste, pe cand limbajul transrational e salbatic, inflacarat, exploziv (rai salbatic, limbi de foc, carbune incins).
6) Limbajul transrational e cea mai condensata si laconica arta, atat pe lungimea drumului de la receptare spre redare, cat si prin forma lui. Spre exemplu: Ura, Evan-evoie s.a.
Creatiile transrationale pot da un limbaj poetic universal, nascut organic si nu artificial, precum esperanto.
(1921)
_____
* Pravdin – Dreptu.
**Glupaskin – Prostanacu.
Traducere de Leo BUTNARU |
