DIN SAHARA IN AMERICA
Cinci suntem cine ar vrea sa ne numere? Cinci
nasosascutitiincomati cu brate negre se vede clar fiecare
avand cate cinci ucenici ce stau cu urechile ciulite asculta
periem ca si cum am sopti din greseala
cand paseam pe zgarie-nori
saream usor de la primul
pana la ultimul
celor ce cred nu le e jale de un argint
aruncati-l si noi tronand
ne tot adancim dupa pahare
se-mprastie buclele
lovii cu securea
marea adie in continuare
pocale scumpe sunt aruncate-n undele ei
cranguri barbierite
si stiti cine le...va dati seama?
Stramboumili grotesti-din-grota caini
din colturi si cu colti si cinci-sase capete
simple nu vor rezista ce beau tihnit
semilumina a noptii e friguros sa privesti
in negrogalerii noi nu suntem
noi suntem aruncati la marginea lumii
vedem dupa steiuri mergem la biserica
sa spunem vorbe deocheate
cand cainii pleaca le ramane gheara
smocuri de blana stau imprastiate oriunde
tremurande acele semne n-au cum sa le gaureasca
nici pestele nici muntele
cainii latra la copaci pasarile le ataca boturile deschise
dulaii incrancenati intre arbori norii zboara in
partea opusa cainii casca suntem linistiti
nimeni nu ne spanzura nu se spanzura
ci doar ca prin ceata coboara gloantele inteapa
si scapa o iau aiurea iar noi asteptam
imbracati gloantele de-ar fi sfasiate
de-ar face pentru burta
clatite nu incap sunt sprintene
nimeni nu stie
cum s-ar insela cand oamenii au scrisul la fel
si scuipat-am eu in nasul ticalosiei si ea cabra
si ragai iar eu mai flescait ca ciuperca murata
stateam in fata ei cazand cu capul
si mi se arata aerul ametitor cu indrazneala
imi deseneaza urechile
unde mai pui ca si scrumbiile imi atarna de umeri
iar la mijlocul fruntii
cuvanta o batrana tanara
si atunci
pe noi cinci ne vor aseza pe o piatra
si noi vom forta scarpinarile dintre
planetele ce se vad printre fostele frunze
ni se deschide ochilor prapastia
si ni se pare ca am putea cadea in ea fara vesminte
urechile noastre sensibile aud chiar cum a fonta scartaie dogit
planeta ca negruviermele ascute cifrele
noi patrundem in absurditatea neinteleptilor si
cand din gauri praful zboara si ne desteptam spre pestera
cea vajnica veni sa-i viziteze pe cei arsi
regina fecioarelor putina
cu slanina pe umar bratele se incrucisara barza vajnica chema
soimii slavonitatii pesti rosii alungiti
miscarea reginei se schimba alta incepea deja
insa ambele sunt drepte si scrum gri praful acoperira drumul
si oasele arse se miscasera semnele sunt adunate de caini
perlele ochilor ei pastreaza si bratele ascunde-vor piatra
piatra neagra trasaturile maharei despre care
se sfaramasera multe vanturi
noi intr-o parte
amar e ovazul nostru nu suntem iubiti de
ochii cabalini ai reginei fecioare
dar cati au tot rugat au ars jertfe
daca nu langa ea apoi langa casa stau incovoiati
uscandu-ne pe neobservate bi-bin suierara
coarnele despicatura
stralucira trebuie ucis
izbucni in ras cutitul cazu reteza picioarele
doar taie dulaii stranuta
nevinovatul
e-e zeul
cestile se misca osul oasele concreste-vor intarindu-se?
Oase trup palisada coasta iesita-n afara
precum cuiul iarba peste taur
amutira si sprijini sug suc oasele toti noi
ne uscam
inmulteste piatra bruta
padurea tot copaci greu de marcat granitele
capetele cand sunt mici si mai mult se pare
mai putin bolnave
topazul e fumuriu nu e ignifug
apare un peste chinuit striga salvati Roma
se va ineca din nou
stersu-s-au numele de pe scoarta copacilor
vom creste ca iarba pe cerbice de taur
toate bogatiile ei sunt la noi
n-am devenit mai bogati
si perla mi-i va incalzi trupul ce slabeste
si mainile nu-i vor albi
dulaii nu ne vor gasi chiar de stau pe burta la panda
in iarba
serpuiesc
se aduna oasele
baie fierbinte
nu indraznesc cainii
se rotesc in jurul cozilor
tulpinile au incremenit
cand eu imi luai avant sa inalt
acutoinsulele afinelor
m-au primit
dulaii nu ne zapsesc nu vor schelalai din nou jalnic
vor intinde gaturile si aruncandu-se la pamant
se astern lui adulmeca
cu capul se mananca
incepe sa bureze
topazul e greu de deosebit de olmaz
creierul sarpelui e de leac
capetele noastre plesuveau cand eram batrani
trupurile ne incapeau in firul de praf
os de mamut sub coaja de tei topita
daca ne vindeca
si lipitu-ne-am noi palmele de os si ochii
inmarmureau
padurea deveni ca tepele
fluturara batiste
si cainii nostri si-au pierdut simtul amirosirii in vant
totul fu acoperit de un grilaj
barbatii isi salvara barbile
imbracara pe mustati pleostite pe oala
sub barbia cainelui balos
se culca obosit
furtuna-i departe
ceata de vanatorese vesele
eu venii de aiurea
la cainele meu
langa casa – teapa-nalta
asa si se cere in harta
in chitimie plosnitele inteapa des
si prafu-i pana la cer
dar sunt fericit de putin
chiar de-i alb in jur
chiar de aud miscarea boltilor...
roata grea...
dar mi-am strans botul –
tu naiba! nu caine...
e cald cu smolitul alaturi
rumeg piele
dar sare mi-ar mai trebui
sa-mi fragezesc gatul
tin minte cum ma bateau
pentru prietenia cu tine
dar risipitu-s-au relele
peste noi o casa povarnita
ca santinelele
bat carabusii
odinioara cum mai tresareau
simtind impunsaturile
picioarele mi-au ajuns la grinda
dincolo de ea vibreaza cantecul
mult alean zadarnic e-acolo
insa mie nu mi-i stramt de loc
toata vesela noastra
o ceasca goala
nu apasa pe dedesubt
o hartie albastra
impreuna cu amicul ne-am incovrigit
e greu de respirat
a te intoarce pe cealalta parte – mare problema
gatlejul se culca peste mine
dintii mei fara-ncetare
pielea mi-i destul de tare –
ma mananca spatele cu buzele
apesi pe scandura plosnita
...colo in ungher spanzura o furculita...
nu trebuie sa te rod –
cand vom da de plesuvie
vom cobori...
ce vise mi se mai arata
curand ma voi insanatosi atunci
voi prinde a goni iepurii
barba nu-mi va atarna-turture
si ma voi zvanta cu sare
intarindu-ma cu smoala
insa spulberat de praf
nu voi mai cerca visare...
(1913)
* * *
Cer nabusitor mirosind
a sineala si uger
O iubiti-ma crutati-ma
cat de cat
Ma revars
cu mine si cu voi dimpreuna
chiar daca deja sunt rastignit
de stepa si de rachite*
(1913)
______
*Poemul a fost scris impreuna cu V. Hlebnikov, inclus in cartea lui A. Krucionah „Pomada” (1913), dar si in volumele celuilalt coautor.
* * *
revolta
focului
tristetea
calului
banii
rachitelor
in pletele
divelor
(1913)
* * *
In dezonoarea lipsei de sens
viata inteleptului
drumurile capului plesuv
florile porcilor
(1913)
* * *
Eu in PAMANT CRESCUI
SI MA INTUNECAI
SUB COAMA PLETELOR
GASIND LIMITA
de la gloria isPITEI
ZBURANDU-MA IN ASCUN–
ZATOARE aud umilinte
SOPTESC DESPRE SFANT
DA-MI MIE putere
(1913)
* * *
Zeama cuvintelor urate
strigatele mele de impostor
nu au nevoie de prefata –
eu sunt bun chiar si batjocoritor!
(1913)
* * *
...Idiot ritos ma izbii de masa
Dorind fruntea ori lemnul sa sfarm
Si ma ridicai in sir de Sodome
Pe toti uimindu-i credinta de salbatic
Pe hornul inflacarat draceste
Voi urla infulecand jarul
Burta umplandu-mi-o cu orice jumari
Ragaind pe urmele imbratisatelor perechi...
Si intre dinti topitu-s-a rafinatul zahar
Al nevinovatului oscior de copil
Eu sunt ochiul de lup vraciuitorul sunt
Criminalul june fu ars ca-n clocotul de var
Si iata – prinse a se-nrosi piciorul de otel
Al celui care nu cunoaste boli
Ceva ce-aduce-a razmerita sau pateu
Ce-ar fi folositor patriei sa zicem
A-a! Hulpav prinde-voi sa-nfulec oameni
Ce mi-s mie legi si interdictii?
Si cu ciolanele voi arunca in gloata
Sa amuteasca-n veci molaii gura-casca
(1914)
IN MEMORIA ELENEI GURO
...Cand pietrele caldaramului varatic
vor deveni mai putin inabusitoare decat
plamanii nostri,
Cand platul netedul granit al monumentelor
va ajunge mai putin crancen decat
iubirea noastra
si pe dumneata te va cuprinde dorul si vei intreba
– unde
Daca orasul prafuit dori-va bucuriile ploii
si pietrele veni-vor cu vocile
sparte –
drept raspuns vor auzi soapta
si oftatul „Visului de toamna”
„...Si neasteptat si nerabdator – senin
era cerul printre mataniile inserarii
tulpinilor...”* – („Caterinca” doamnei Guro)
nerabdator-senina Elena Guro...
(1914)
___
*Vers din poemul Elenei Guro „Caterinca”.
* * *
aduna bogatii alearga-ti tatal
printre carutasi parasindu-l
lacat cat mai greu la usa poarta
las’ cu vazul smolitei cavalerii
dansul sa goneasca dupa tine
bombaneasca el vraji descantece
si fara rost sa tot loveasca-n usa
las’ sa ridice-acest popor
nu crede suferintelor sale
las’ sa planga – copiilor spre-nvatatura
(1914)
(des)CANTECUL SAMANULUI*
Kotero
Pero
Biaso
Muro
Koro
Poro
Ndoro
Ro
(1914)
_____
*Comparatistii i-au gasit acestui text afinitati cu introducere in jocul de copii: „Pero / Nero / Ugo / Tero / Piato / Soto / Ivo / Dub / Krest” (in aproximare fonetica romaneasca – „Pana / Nero / Ugo / Tero / Cincio / Suto / Salcio / Ghindar / Cruce”). In ce priveste denumirea, ea, explicita, in combinatie cu lipsa de sens a textului propriu-zis, avea rolul de a epata cititorul.
* * *
GO OSNEGA KAID
M P BITILYBA
SINU AE KSEL
DER TUI DAH
GHIZ
* * *
HOTUL A TOATE
VA FURA SI LINGURA INSA NU
VICEVERSA
(1915)
* * *
DOPING
AKI RCII
paharut KONYKU*.
(1916)
______
*Konyku – in original, coniac devine konyku, ceva intre cal–patina si alte nuante semantice lasate la discretia limbajului transrational.
OTRAVA
Zburlustra* casca peste un conte brumat
Gerul l-a afumat cu promoroaca
IN-FRA-NAN-DU-L!!
Sangele devine alb
Iar in spate ingheata parafina-mbatranita
Molusca se raspandeste otravitor prin vene...
Dupa rusinoasa mostenire
Printre sipci fisuri in garduri
Spre usa se-ndreapta vine neaSTAM-M-PARATA neam-URILOR
Ani-ma-li-zzzare
A!
SA-SA-SA-SA...
Nota: ultimele patru randuri se citesc ca un melosomars, – revarsatoromarsaluitor.
(1916)
_____
*Zburlustra – in original: zliustra– contaminare semantica dintre „zloi, zlaia” (rau, rea) si „liustra” (lustra).
* * *
(definitia zaum’-iului)
baiaci – poezia
baiaci – poetul
eco-ez – cea mai
generala si laconica
(transrationala) poezie.
Iar autorul ei – „A. Krucionah – geniul, epoca, zero”.
PICTORITEI OLGA ROZANOVA
Luai o seringa de lungimea a trei strazi
cand se infige nu pricinuieste durere
omorand pe nesimtite
omenirea suferea de adanca pierdere de memorie
insa candva acest ac de sticla unise Benoresul* si
Ierusalimul pe el umbland catari si oameni
insa cea pe care o luasem cu noi la drum
pierdu calitatile sale pastrandu-si doar rautatea
spasmodicii proprietari deja nu mai sperau s-o utilizeze
aruncand-o printre strazi fara a-si face griji
si stricaciunea era mare si oamenii slabanogi
isi schimbara directia si
trecand pe langa portaluri nu se opreau luand-o
de-a dreptul in lungul departarii si spinarilor netede
ce pareau toate solemne si intr-adevar firmele si
spinarile erau un dimpreuna unul o sarbatoare oarecare
trecea peste spate umeri netezind
atunci s-a si ridicat Uliana si a prins
a cersi de la strazi trecatoare roti
ca sa nu mearga drept amintind ca seringa
raneste in orice camp casa
eu am trasat caile luminoase ale strazilor stiind ca neindoiala de nimic
nu s-a posomorat ca la inceputul
zilei ce se repezi indarat
insa intre timp spinarile reintoarse si picioarele fracturate
nu ma recunoscura dat fiind ca ochii mei
zburasera aiurea si ma numeau Uliana
cu toate ca probabil ma luau drept Ivanov
caci era o mare-nvalmaseala
cineva nimerea sub perdelele ude ce acopereau geamurile
altcineva se pierdea pe urmele alergatorilor
mai apoi abatandu-se in casa straina
unde era ca si cum un animal cunoscut
cu patru picioare
burta
penele nuferilor conturau in adancul galben al albiei
semnificatia ce le amintea tuturor celor de ieri
si de devremele-mai-inainte despre care uitaseram
si iata ca moscovitii adusera seringa
iar raul se topi si urma lui era
alb-siniliul stepei pustiului si ceva mai jos
pieirea fluierului...
si totul strivi sub roti trenul ce trecu
si lacul alb zburator
se catara in podul casoaiei
si geme ca nu i se da vin
lelea petitoare isi lasa coada intre vine
si ameninta cu o stinghie...
(1917?)
_______
*Benares – oras in nordul Indiei.
AROMATA VOMA
Cu straina Liulea
Sagova
Logodnica lui Briusov*
rasscuipata
de bulbuochi de moasa
Tlami tlai
Oht zo fardechi o 5 dimineata...
deocheat-au smochingul!
baut-au ochii de muselina!...
Maiemy... onota.
oh zo iemeny...
_____
*Valeri Briusov (1873-1924) – poet simbolist care polemiza cu futuristii.
RAGAIALA
precum gascanul
m-am indopat cu casa
trag la aghioase
gasculita-i langa mine
masa
cu mutra rumena
sopteste-a dragalasenie
poate ca chiar a dragoste
(1917)
* * *
Iscariotenilor voi
niciunde
eu insumi pe mine m-am tradat
de prea mult ras
balabanesc picioarele
din urechi las’ sa-mi curga necuratenii
judecatorii – troaca
ziua si noaptea
tunetul si suierul
pentru mine – una sunt...
prosopul arata pumnul
(1917)
VERSURI DE RESTAURANT
Eu – scapatul din streang –
va voi mai bucura inca vreo trei sute de ani!
In viata – marmorean si nemuritor
dupa mine nu va goni nici o motocicleta
duduind a bulgari cazand in mormant!
Eu traiesc intr-o infinita inertie
ca oricare alt distrat cazut de pe nasul lunii
nu-mi pot stopa triumfala procesiune
cu mine sunt logodite
soarta si toate magazinele!
(1917)
* * *
GONESTE!!!
GOLASE!!
Cu saltul trebuie sa-i rupi
Cele patru cuvinte-nvelite-n carpe
Pe urma roag-o pana la susotirea soptirea raguselii –
Peste 100 de ani va croncani
Diavola!
DRAGOSTEA BUCATARULUI DIN TIBLISI
In memoriam Niko Pirosmani*
Margarita,
privirea ta si furtunile de gheata
mai intepatoare-s ca dracila abhaziana,
mai parfumate decat feliile cepei fragede
peste frigarui,
dar ca pelinu-amara-i dragostea mea,
stranut, de nu-mi mai apartin,
racnesc printre hohote, –
pierdut-am gustu-amirosirii.
Deja nu mai pot osebi ust’roiul,
peste inima ca briciul de taioasa
trece semiluna –
spranceana ta de aur.
Sufar precum tanarul Werther,
limba mi-i asemeni
unui diavol gol, –
curand va nimeri pe vartelnita!...
Sen ghentvali, sen cerime,
Merime!**
Arunc la picioarele tale de frisca
pocalul cu salam
si ca sa ma inec
alerg
spre raul Kura –
CUPRINS DE FLACARI SUNT
si descult.
(1918, Tbilisi – 1964, Moscova)
____________
*Niko Pirosmani – Nikolai Pirosmanisvili (1862? – 1918), pictor georgian autodidact, primitivist ce a creat opere de o reala valoare artistica.
**Expresii in limba gruzina, un fel de zaum’ caucazian.
EH, DOAMNE! MANTUITOR DE MANTUIALA!*
A veni in miezul noptii si a te-nfige
in perna dragostei tale –
– Maine plec la Moscova! –
libera-se-vor de-mpovarari picioarele mele,
cu ele, precum cu cotul moristii, voi flutura!
o suta de ani cu tine traind
nu a fost sa uit de Dansa Unica
niciodata.
PESTE inflorirea verzelor, peste acoperisuri,
zboara duhul meu de lebada
naf-ta-linizata!
(1919)
_____
*Mantuitor de mantuiala – in original: leapac’ – de la leapat’ = a face ceva de mantuiala, a da rasol.
* * *
Cuvintele mele – manunchi – multe-s –
acolo sunt legati fedeles cinci amici si-un negustor!
Astfel nici Gogol n-a creat, nici tarul
printre pufosii salcami de langa calea ferata,
eu nu sunt singur si nu-s ipocrit –
carligul sucitului* bravo e!...
(1919)
_____
*In original: „kruciok krucionah” – asonanta sugestiva referitoare la semnificatia numelui poetului, ce se traduce ca: „franghie rasucita”.
* * *
Daca te tot zbati dar rima-nraita nicicum nu-ti iese
Du-te de-i scuipa amicului pe roza-i vesta
Si-n gatlejul tau vor prinde-a dansa butuci diamantini
Si se vor rostogoli consonantele loviturilor in dinti
Precum de pe Olimp
o bicicleta.
(1919)
* * *
Hei cei de treizeci de ani fiti pregatiti
SI PE VOI VA VA RUMEGA VASILITA-PRIMAVARA!
La varsta crontanitoare
De rosie-leguma inca verde
Va merge-n gol neagra bucsa!...
(1919)
* * *
Ea sta in salon
moarta priveste atent
petrolul dintr-o eprubeta.
Vuieste a uraganului propulsie
va depune la picioarele ei
USA...
(1919)
ENTUZIASTA PROVOCARE
Ciho-hoh!
Cio po zno balia!
Don theily ula
Uclii ciplia!
Zvu – bi zuc bi
Cipli!
Zlucon! Zlubon
Saghimp!
Oi–coi–ni–ni–sme–me
Fazu–zu–zu!
Fuzuz!
(1919)
* * *
Incapatanat si fraged ca ceapa verde
din gatlejul dat sub ferestrau
va voi construi o FABRICA DE MOSIT!
La nunta cocotelor cu PIELEA IUTE
le voi oferi solemn herbul meu de pivnita
dupa care ma voi aseza
si cu periuta de dinti
voi roti atent maxilarele!
(1919)
* * *
COMETA S-A PRIPASIT sub PERNA MEA
Zumzaie si gadila sarutand ghimpoasa urechiusa.
(1919)
* * *
Usa Catelusa
Maci Proaspeti Poet
Saruta-voi Copilaria Anilor
Fastuoasa Lovitura
Apus Cutit
Baietasul Curent.
* * *
CU O MONEDA DE ARGINT IN GURA
NASCUTU-M-AM EU PREAFERICITUL!
BAGAJUL EPISCOPULUI IL INFULEC DIN MERS
pana
nu m-am incercat cu vreun argint...
– I – AC!...
(1919)
* * *
Curat femeieste grijuliu si tandru
Ea ma convinse ca as fi adevarat talent
Ca ma vor include in meniul special
Si ca pe o cina aleasa ma va infuleca inecandu-se
Gloata manieratilor rumegatori
Arunca-se-va asupra piciorului meu de vitel
Eu le voi arunca un set de zambete de pestisor de aur
Molipsitii vor dantui pana-n zori
Zanganind agresiv din linguri
Band lichiorul infloratei mele camasi
Peste care prins de bretele atarna un divan de mahon
Si ma voi retrage-n ungher si voi plange
De incantare si recunostinta
Iar dupa mine va face la fel
Intregul restaurant...
(1919)
* * *
M-am adus in IUBERARIA ABUROASA*
unde miroase greu a guleras scrobit.
Ei m-au asezat pe o vartelnita metalica
prinzand a ma purta gol-pusca.
La orice atingere, saream ca ars
de parca fierbinte mi-ar fi lipit de piele
o gogoasa de plumb!
Facura semn din cap – imi hacuira muschii:
iar scafarlia mi-au cusut-o IN FUSTA-BALON.
.......................................................................
LA ARDOAREA SOARELUI
SA SE ALBEASCA PANA LA LACRIMI,
iar intre dinti mi-au pus o curelusa gretoasa, impura,
pe care s-o tin pana-a fi sa ma insor cu cea fara-de-solduri
chiar acum cateva clipe scoasa
DIN DULCEATA de zmeura!...
(1919)
_____
*Iuberaria aburoasa – in original: parovuiu liubilyniu.
MOARTEA DE-A ROSTOGOLUL
Ganglionului meu i s-a facut pofta de o salata
din macrisul iepurelui
si de valva nascocirilor
si aruncand acaretul ignifug ma ridic in aer
ca o cantareata scrobita!
Lasat-am balta amintirea despre-o noua sete –
cu fum si sasaituri ghioraiesc masinile
ce au de fochist un negru-dansator despuiat,
fara sacou... gigant!
Terebentina!
CA O ARMATURA! IN TANTUIALA FERECAT
zbor peste prapastie ca bombanitoarea balonare marina –
SI INDRAGOSTITELE FECIOARE
SUNT ROASE PANA LA OS
DE CONSECINTELE DRAGOSTEI!...
Si iata ca se adunara toti
vanzolindu-se cu proeminentele trupesti
cu genunchii apasandu-ma la pamant
cimoc! cviu!
ti-ajunge mortuletule!
(1919)
* * *
Mi-am prajit creierul pe o vergea de fier
Condimentandu-l cu piper rumeneala acid
Pentru ca sa-ti placa tie, muzisoaro,
Unsa-fetita torta a lui Severeanin
Pentru ca tu sa mananci gadilindu-l cu unghia
Gustosenia mirosind a terebentina.
Si inima mea se va da de-a rostogolul
Precum in mana nevroticului Kubelik
Arcusul.
(1919)
Romanizare de Leo BUTNARU |
