S-a nascut in anul 1914 la Istanbul. Absolvent al scolii medii din Adan si al unui liceu militar, dupa care, timp de cincisprezece ani, e angajat in armata. In 1950 trece in rezerva. Intreprinde o calatorie de lunga durata prin Europa. Intorcandu-se in tara, pana in 1960 detine un post de inspector la Ministerul Muncii. Apoi deschide si administreaza o librarie. Intre 1960–1964 editeaza revista Türkce (Limba turca).
Debuteaza editorial relativ precoce, la 21 de ani, in 1935, cu volumul Lumea conturata in aer. Dintre zecile de carti publicate de Fazal Hüsnü Daglarca amintim: Copilul si Allah (1940), Epoca de piatra (1945), Pamant natal (1950), Furnica din Sivas (1951), Asu (1955), Paianjenul smintit (1958), Piata libertatii (1960), A fi turc (1963), Razboiul nostru din Vietnam (1966), Haidi (1968).
A fost distins cu premiile Revistei Editepe si al Societatii lingvistice din Turcia. In anul 1967, la un forum poetic international, este declarat drept cel mai bun poet din tara sa. In 1974 i se decerneaza coroana de aur a renumitului Festival poetic din orasul macedonian Struga.
De un metaforism bogat, esentializat la confluentele traditiei (inclusiv celei folcloristice) si modernitatii, opera lui Fazal Hüsnü Daglarca e cea a unei fenomenologii psihice, estetice, dar si filosofice distincte ca mod personal de a percepe si interpreta ceea ce poate deveni sens poetic.
L.B.
CALATORIA
A-l intelege pe cineva – ca si cum
ti s-ar intampla
o calatorie
in alta tara.
FURNICA DIN SIVAS
Curgea involburat
sticlosul Kizilirmak,
insa pe langa-un stalp de telegraf –
linistit, asemeni timpului,
trecea
furnica din Sivas.
Pe malul celalalt
nechezau sonor
trapasii roibi.
Furnica nu auzea
cantecul lor si nici
nu stia-ncotro ar galopa, grabitii.
Doar ierbile-auzeau
mai mult inchipuitul
tropot ce-l faceau
pasii ei minusculi.
Pe lung-indelungul drum al foametei
strabatea pamantul
furnica din Sivas.
Pasea increzatoare, ferm, si era clar
ca-i sunt familiare
vai si munti si ape. Dansa parasise
o cimotie de surate
indreptandu-se spre alte furnicare.
Mereu straduitoare-n fapta muncii sale,
ea semana leit altor furnici
din Africa, din China sau Paris.
Pe negrul glob, in calmul ei trece
furnica nesupusa ca si cum
ciudatelor capricii ale sortii.
N-a cunoscut nici griji, nici negre ganduri,
nici lovituri de teatru sau destin,
dar, e drept, a cunoscut si ea
insomnia – furnica ce colinda
pamantul lumii, fiindca nu e chip
sa nu gaseasca vreun firav bob de grau.
CARAVANA
Poate ca greimea-ntunericului
sau poate iubirea
o poarta,
o duc, o aduc
camilele impovarate.
CONVINGERE
Chiar daca
cei mai multi dintre pamanteni
sunt flamanzi,
lacomi,
nerusinati,
nicidecum nu veti reusi
sa ma pacaliti – lumea
nu e asa cum pare.
DE CEALALTA PARTE
Strigai si fluturai din maini,
vrand barem o singura data sa-mi exprim
foamea, setea,
singuratatea,
spre a le face
cat de cat intelese dupa
atatia ani chinuitori,
dupa ce, fara a ma tangui,
a plange, a blestema,
barbateste
am carat pe propria-mi cocoasa
nenumarate zile si tot atatea nopti, –
am strigat si-am fluturat din maini.
Dar nu m-a observat tipenie si nici
nu m-a auzit.
INVITATIE
Am fost invitat
in inimile poetilor lumii. La randu-mi,
am pus inima direct pe pamant – astfel
invitand toti poetii in ospetie.
INIMA ALBASTRA
In serile de toamna purpurie
pe buzele femeilor indolente
se-aseaza frunzele impalidate,
insa ele nu vor povesti
despre dorul meu.
In amurgurile autumnale
se intuneca, paleste, se stinge
albastrimea cerului prelins
peste-acoperisuri,
peste pietre.
Ceva mai departe de case,
langa cimitir
strajuiesc inaltii chiparosi. Toti cei
care-au plecat pe drumul cel de veci
nicicand n-au a se-ntoarce
in serile sau noptile de toamna.
Prin incenusarea inserarii
se-aseaza frunzele palide,
in palmele mele aducand
puterea, seva humei
si-a nadajduirii.
In serile de toamna timpurie
galbenele frunze se-aciueaza
la pieptul indolentelor femei,
insa ele nu vor povesti
despre-adanca mea singuratate.
CINCI DIRECTII
Liniile din palmele mele
indica cinci directii:
rasarit si asfintit,
nord si sud,
si-a cincea directie – Tu.
STRADA ZGOMOTOASA
Trezindu-te in zori,
de ce te-ai inspaimanta?
Moartea ucide doar ceea ce inca n-ai trait,
iar cele traite deja nu le mai poate rapune.
CU TOTII ODATA
O jumatate din pamanteni doarme,
cealalta jumatate e treaza. Bineinteles,
Dumnezeu n-ar vrea
ca noi sa ne trezim cu totii odata.
PRIVIREA
Peste crestet – infinita adancime cereasca.
In intreg universul suntem patru –
lumina, iubirea, moartea si eu.
Cobori noaptea. In corpul ei,
pe lume-am ramas trei –
iubirea, moartea si eu.
In inima se cuibari o tanga rapitoare.
In universul intreg n-am ramas
Decat doi – moartea si eu.
INTERDICTIE
In aceste versuri
doar un singur lucru e interzis:
de-a nu te iubi
pe tine.
NEINFRICAT
Intunericul
nu-mi permite
sa vad
noaptea.
BASM
Dormeam.
Alaturi de mine, pe pamantul gol,
se-aseaza o pasare.
Cerul noptii se insenina.
„Ai vrea sa zbori cu mine?“ ma intreba soptit
cumintea aripata.
M-am ridicat
si am iesit din vis.
Pasarea se inalta spre ceruri,
incalzindu-ma
intre aripile-i smolite.
„Iti place-aici?“
se interesa
cea zburatoare.
„Foarte mult!“ raspunsei, dar
pasarea
n-a vrut sa ma creada.
„De nu crezi, ma poarta si mai sus,
dincolo de sferele ceresti!", ii spusei aprig.
Si pasarea se invoi.
Ne-am inaltat ametitor. Si-atunci
m-am trezit. Exact cand pasarea
prinse a canta.
CE MAI RAMANE
Gandul
mi-l arunc in ceruri,
iar sentimentu’-adanc
in huma il ingrop.
PISICILE
Cand, inainte de somn,
zavorasc usa,
vaduvile-aud cum pe scari se furiseaza
pisoii singuratici.
PISOIUL
Pisoiul
vaduvelor e
cu mult mai calduros decat
pisoii femeilor maritate.
IN ZIUA JUDECATII DE APOI
In ziua judecatii de apoi
voi fi-ntrebat: „De ce-ai venit tu primul?“
Si-am sa raspund: „De-ati sti cum m-am grabit,
sperand s-o vad, s-o vad pe ea aici“.
In ziua judecatii de apoi
voi fi-ntrebat: „De unde ai atatea
bataturi in palme?“ Voi raspunde:
„Pentru dansa eu m-am zidit in cantec“.
In ziua judecatii de apoi
voi fi-ntrebat: „De ce iti sangereaza
inima?“ Si eu le voi raspunde:
„Pentru ca, se vede, o mai iubesc si-acum“.
In ziua judecatii de apoi
voi fi-ntrebat: „Unde ti-ai pierdut vazul?“
Si-am sa raspund: „La despartirea noastra
ochii mei la dansa au ramas".
Prezentare si traducere de Leo BUTNARU |
