SPERANTA
(pe torentul nocturn)
Pentru dragostea poetilor
Principesa a tainicelor vise
Pe aripi de traitoare ganduri repeti repeti
Principesa cantecele tale:
O, tu cea cu coama de canturi mute
Palid amor al ratacitorilor
Inabusa neincetatele plansete
Dand ragaz secretelor iubiri:
Cine priveste taciturnele porti
Pe care Noaptea le-a deschis
Spre infinit?
Orele pier: c-un vis sfasiat
Se pleaca livida Soarta
...........................................
Pentru dragostea poetilor, porti
Deschise de moarte
Spre infinit!
Pentru dragostea poetilor
Principesa visul meu spulberat
In valtorile Sortii!
FANFARA INCLINATA
Fanfara inclinata
Arabescul spatiului campenesc
Berna,
Precum albastrelele voastre
La umbra stejarisului secular
O apa ce curge prin albii verzi
Pe mal turnuletul pitic al zorilor
Si corole albe si rosii
Care au inflorit
In apusul rosilor foisoare de foc
FEMEIA GENOVEZA
In pletele tale, mi-ai adus
Fire de alge marine si miros de vant,
Ce fugí departe si ajunge cu greu –
Ardoarea lui stapanea corpul tau masliniu:
– Oh, divina
Simplitate a formelor tale zvelte –
Nu dragoste, nu spasm, ci o fantasma,
O umbra a necesitatii hoinare
Senina si inevitabile prin suflet
Pe care-l raspandeste in bucurie, in senina incantatie
Pentru ca prin infinit scirocco-ul
Sa-l poata purta.
Cat de mica si usoara-i lumea in mainile tale!
Traducere de Leo BUTNARU |
