M'bombe Ukulaasa era marabu si impartea cu fiul si nora sa un apartament in apropierea garii Obor. Batrinul nu isi parasise cu inima usoara satul din Ghana unde traise toata viata, inconjurat de respectul impletit cu o buna portie de frica al intregii suflari. In satul sau sfatul barbatilor nu lua nici o hotarire fara sa ii ceara mai intii binecuvintarea, iar atunci cind reveneau de pe mare cu plasele doldora de peste pescarii ii multumeau daruindu-i lui exemplarele cele mai frumoase. Dupa masa, cind arsita momeste la somnul dulce de dupa-amiaza, vai de negrisorul care s-ar fi incumetat sa oracaie ori sa bata mingea in apropierea colibei batrinului. O hoarda de mame, numai una si una, l-ar fi inhatat cit ai clipi pe nefericitul indraznet si tine-te, dup-aia, urecheat si cirpit! Mamele isi iubeau copiii, fireste, si tocmai de aceea ii bateau, fiindca nu voiau ca odraslele sa atraga asupra lor stihia fortelor nevazute. Caci, chiar vlaguit de batrinete, atunci cind aparea solemn in fata lor, cu chipul pictat in alb, imbracat in toga sa pestrita de marabu, M'bombe era impresionant. Asezat pe vine, in fata ulcelelor cu prafuri, din care lua cite un pumn ca sa-l arunce in foc, batrinul isi rotea ochii singerii asupra satenilor si rostea formule guturale a caror simpla rezonanta avea darul sa-i arunce in lesin pe cei slabi de inger. Puterile sale erau intr-adevar redutabile, insa M'bombe le folosise intotdeauna doar pentru a-i ocroti de rele pe vecinii sai si pentru a le inlesni putin viata, si asa foarte grea. Nu era, asadar, putin lucru, acela care il facuse sa-l urmeze pe cel mai tinar dintre baietii sai tocmai in capitala tarii aceleea indepartate, adica la Bucuresti. Cind M'butsi Ukulaasa isi anuntase tatal ca fusese chemat de un impresar la trialul organizat de un club de fotbal bucurestean, acesta stiu, chiar dinainte ca fiul sa ii inmarmureasca pe romani cu driblingurile sale in cascada, ca nu numai viata fiului, dar si a sa, avea sa cunoasca in viitorul apropiat niste schimbari teribile. Batrinul hotarise sa-si insoteasca fiul, baiat cam necopt si neumblat prin lume, acolo, in Romania, loc unde, ii aratasera prafurile, primejdiile stateau sa cada ciorchine peste dinsul. Si avusese deplina dreptate, fiindca nu le fusese deloc usor. Baiatul se adaptase greu in noua sa echipa, chiar galeria propriei sale echipe ii fusese la inceput ostila, caci M'butsi, nesimtindu-se inca in largul lui in Romania, avuse pe terenul de joc evolutii destul de ezitante. Cit despre marabu-ul M'bombe, in noua sa tara fusese tratat cu o indiferenta si cu o lipsa de respect care l-ar fi putut distruge pe un altul mai slab. Dar la trei ani de la sosire, fortele sale magice cistigasera lupta cu fortele potrivnice. M'butsi devenise golgheterul echipei, pustii din oras purtau tricouri cu numele lui, suporterii il asaltau sa-i ceara autografe, chiar galeriile echipelor adverse, hipnotizate de jocul sau extraordinar, uitau sa mai imite, atunci cind M'butsi era la balon, croncanitul ciorilor. M'bombe nu il lasase pe tinarul fotbalist, devenit peste noapte vedeta, sa si-o ia in cap, ci il obligase sa-si gaseasca o sotie. Batrinul era foarte multumit de Sokhna, nora lui, o studenta din Senegal sosita la Bucuresti cu o bursa de studii.
Venise acum vremea sa se gindeasca la el insusi, si pentru prima oara in trei ani, M'bombe indrazni sa recunoasca mai intii in forul sau interior, si apoi in fata lui M'butsi si a Sokhnei, ca i-ar placea, si inca nu putin, sa isi reia vechiul sau rol de marabu, de sfatuitor si sprijin al oamenilor in lupta lor inegala cu incercarile vietii. Poate ca nu vorbise tocmai asa, dar asta nu are nici o importanta. Cert e ca de la o vreme M'bombe Ukulaasa se simtea cam inutil in preajma fiului si nurorii, intrati cu ajutorul sau pe un drum drept, fara hirtoape. Ïn plus, iernile friguroase din Romania ii cam subrezisera sanatatea, noua lui viata nu ii priise intru totul. Hotarira sa dea un anunt la mica publicitate. Batrinul dicta cu glasul lui taraganat, nora il traduse in romaneste, il mai ajusta putin, il dactilografie si-l expedie la Romania Libera: "Vraci african foarte cu experienta, serios, spun viitor, vindec de boli, aduc noroc de dragoste, de examene, de afaceri. Plata numai la reusita."
Clientii se lasara asteptati. Abia dupa doua saptamini se incumeta Sokhna sa-i impartaseasca socrului gindul ei, cum ca piata era deja ocupata de vrajitoarele autohtone care scoteau argintul viu si dezlegau de farmece pe coloane intregi din Romania Libera si din multe alte ziare. Insa batrinul ii zimbi cu toti dintii si-i spuse: hai sa mai asteptam pina miine. Trecusera cam trei de miine cind, intr-o dimineata, ducindu-si mobilul la ureche, Sokhna auzi glasul sovaielnic al unei femei: "Buna ziua, va sun in legatura cu… adica pentru anuntul din ziar". Fixara intilnirea pentru dupa-amiaza aceleiasi zile.
Clienta purta un taior roz si desi era inca tinara, avea fetisoara trista a unei papusi imbatrinite. Ochii purtau in ei urma unei scintei stinse nu foarte demult, ceea ce nu scapa privirii vigilente a batrinului marabu, care chiar mai inainte ca ea sa se hotarasca sa deschida gura, stia deja ca e vorba de o poveste de dragoste. Cind Sokhna o invita inauntru, batrinul statea turceste in mijlocul camerei, cu chipul vopsit in alb, mormaind vocabule de neinteles. Femeia fu foarte impresionata de aparitia batrinului si de aspectul neobisnuit al camerei. Nu exista nici o mobila, cu exceptia a doua fotolii, toate ferestrele fusesera acoperite cu bucati de pinza colorata, singura sursa de iluminare fiind o luminare asezata direct pe parchet. Surisul cald al norei o mai linisti putin. Sokhna ii aduse o ceasca de cafea si fiindca batrinul nu vorbea romaneste, o anunta ca ea le va servi drept interpreta. M'bombe citi in ochii clientei sale regretul de a fi facut drumul pina acolo. Ce idee a putut sa aiba si ea, sa mearga la un vraci african! Ce sfat poate sa-ti aduca disperarea! Caci dupa ce fusese parasita de barbatul vietii ei, de Aurelian, viata fara el nu mai avea pentru ea nici un sens. Facuse deja turul vrajitoarelor din Bucuresti, fusese chiar si la Ploiesti, la doua dintre adevaratele fiice ale veritabilei mame Omida, dar nici una nu-i fusese de ajutor. Si, totusi, ce mai avea de pierdut? Se aseza nu foarte convinsa pe o margine de fotoliu. Atunci marabu-ul isi ridica din nou ochii spre ea si-i arunca o privire care o ingheta. "Dragostea", silabisi el gutural, adresindu-se Sokhnei, "a venit sa-ntrebe de dragostea unui barbat". "Tata–socrul meu spune ca ai o problema de dragoste cu un barbat". Da, da, sari femeia cu glasul taiat de emotie, asa e, dar de unde stie?" "Socrul meu e "marabu mare din Ghana, vede de departe. Mai bine sa spui adevarul tot, ca el oricum o vede". "E vorba de Aurelian, de prietenul… de fostul meu prieten, incepu femeia cu vocea tremurinda, abia stapinindu-si lacrimile. Nu stiu ce l-a apucat, eram asa de fericiti impreuna. L-am rugat sa vina cu mine la Nasaud, eu sint din Nasaud de origine, pentru ca parintii mei voiau si ei sa-l cunoasca. Chiar in ziua in care trebuia sa luam rapidul, m-a sunat de la serviciu sa-mi spuna ca nu poate fi nimic intre noi..." Lacrimile o podidira cu totul. Sokhna ii intinse un servetel de hirtie: "Si vrei sa se intoarca la tine barbatu', nu-i asa?" "Da, incuviinta femeia printre sughituri... daca as putea sa-l mai vad pe Aurelian, o ora sa stam de vorba, sa ne explicam... dar el nici nu vrea s-auda. L-am sunat, i-am lasat mesaje pe robot, singurul rezultat e ca si-a schimbat numarul de telefon. Nu stiu ce l-a facut sa se intoarca asa la 360 de grade. L-am intrebat, Aurelian, ce s-a intimplat, m-am uritit eu, ti-am facut eu rau cu ceva de nu ma mai iubesti?"
Batrinul asculta plictisit suvoiul de marturisiri, fara sa inteleaga mai nimic, ghicind doar din scurtele explicatii ale Sokhnei, ca femeia dorea sa il recupereze pe mai sus pomenitul Aurelian, care o lasase balta din motive nu prea greu de patruns. Pentru tagma celor care se ocupa cu cele nevazute meseria ofera trei ramuri principale de activitate: ghicitul, vindecarea de boli si legaturile de dragoste. Asta deoarece peste tot sint oameni si oamenii sint peste tot cam la fel. Ceea ce difera insa de la un meleag la altul si de la un vrajitor la altul sint metodele de actiune. Sa luam, de exemplu, farmecele de dragoste. Acolo unde o vrajitoare oarecare din Ferentari se foloseste de fotografii, de maimutoi de ceara ori de diverse obiecte ale victimei pentru a crea legaturi si pentru a aseza altfel spus capcane, batrinul M'bombe prefera metodele mai directe ale scolii africane de voodoo. Nici nu puteau fi numite "farmece", mai degraba interventii in forta, adevarate misiuni de comando ce solicitau o iscusinta deosebita, cu un rezultat garantat 100%. Iata pe scurt, pe intelesul profanilor, modul de actiune al marabu-ului. Mai intii, M'bombe Ukulaasa isi provoca cu ajutorul prafurilor o transa foarte profunda. In timp ce pentru observatorul exterior batrinul parea sa se gaseasca intr-o stare de lesin, sufletul se despartea de trupul descarnat si pornea sa colinde vazduhul in cautarea nefericitului care urma sa fie vrajit. Si odata ce dadea de el isi punea in joc toata priceperea magica pentru a-i acapara trupul si pentru a-l deturna ca pe un avion, aducindu-l inapoi ca teleghidat la nefericita parasita. Acesta era in linii destul de mari planul marabu-ului. Inainte de a cadea in transa, batrinul ii ordona femeii sa incerce sa-si zugraveasca cit mai limpede in minte chipul fostului prieten. El, marabu-ul, va folosi aceasta imagine pentru a-i da de urma si a-l convinge, vorba vine, sa se intoarca la dinsa. Femeia isi indrepta cutele taiorului si inchizind ochii se concentra pe chipul drag al lui Aurelian. Batrinul incepu sa-si mormaie formulele.
Zece minute mai tirziu, sufletul batrinului marabu survola frenetic vazduhul Bucurestiului. Ajuns deasupra bulevardului Carol, sovai un moment, apoi se indrepta spre sud. Era o zi fierbinte de august, la sase dupa-amiaza, oamenii ieseau de la munca si se indreptau spre casa. Masinile se blocau in intersectii, soferii apasau insistent pe claxoane. Sufletul marabu-ului nu avea insa ochi pentru aceste amanunte, intr-un ungher de abur al entitatii sale de abur se afla intiparit chipul putin valurit, ca o fotografie veche, al lui Aurelian. Pe Aurelian si numai pe Aurelian il cauta el, de-a lungul si de-a latul Bucurestiului. Un semnal aproape nedeslusit pulsa in directia Caii Calarasi. Sufletul lui M'bombe Ukulaasa se indrepta iute spre acest reper. Apoi semnalul, mai puternic, paru ca vine dinspre piata Unirii. Sufletul facu vira est dupa el. Curind, constata ca semnalul era emis de prin apropierea pietei Alba-Iulia. Atunci incetini viteza si reduse un pic si din altitudinea de zbor.
Barbatul a carui imagine valurita se oglindea simultan in mintea fostei lui prietene si in cea a unui puternic marabu ghanez, se gasea in acele momente in carne si oase in fata unui bancomat BCR, pe cale sa retraga niste bani din contul personal. Aurelian era un barbat inalt, cu un aer relaxat si tinar (cel putin, aerul) si cu tenul bronzat, caci se intorsese nu demult de la mare. Purta un costum elegant si o camasa alba si o cravata cu dungi si sosete cu dungi si pantofi de piele si o servieta de piele, cu cifru pe deasupra. Sufletul marabuului zari ceafa de succes a lui Aurelian aplecata profesional deasupra codului Pin pe care degetele il formau cu rapiditatea unui pianist si vazu literalmente rosu in fata ochilor. Ceafa, acolo era punctul sensibil unde karatistii aplica lovituri mortale si pe unde marabu-ul stia ca se poate intra cit ai clipi intr-un corp strain. Buf! Acasa, in apartamentul de linga gara Obor, trupul batrinului zvicni si gitlejul slobozi un suspin infundat. Sokhna nu indrazni sa atinga trupul contorsionat de durere al socrului ei, cit despre fosta prietena a lui Aurelian, aceasta se concentra in continuare cu ochii inchisi pe imaginea barbatului iubit. Intre timp, linga bancomatul din piata Alba-Iulie se ducea o lupta foarte ciudata. Sufletul puternic al marabu-ului intrase prin grumazul transpirat in insusi corpul lui Aurelian, lovind acum cu talpile sufletul celuilalt, care, simtindu-se atacat, incerca sa riposteze, pocnind orbeste deasupra lui. Era o lupta inegala: sufletul marabu-ului era incercat in astfel de confruntari invizibile, in timp ce celalalt lupta mai ales cu propria lui teama, fara sa inteleaga ce i se intimpla. Talpile grele ale agresorului il strivira tot mai tare, il izgonira din dreptul inimii, pina cind de undeva din dreptul genunchilor se auzi scincetul trist al sufletului altadata mindru al lui Aurelian. Victoria marabu-ului era completa, nu mai avea decit sa ordone sufletului invins sa se intoarca la femeia parasita, dupa care sa-si reia locul in propriul trup. Atunci interveni ceva absolut neprevazut. Dupa atita vreme petrecuta intr-un corp uzat de batrin, sufletul lui M'bombe Ukulaasa se simtea nemaipomenit de bine in corpul acesta strain. Era un corp relativ tinar, plin de viata, unul fara dureri articulare, fara junghiuri, un corp in care merita sa o iei de la inceput. Fu o decizie rapida si fara apel. Cu un spit bine tintit, sufletul marabu-ului expulza sufletul lui Aurelian, azvirlindu-l tocmai in burta bancomatului.
Undeva, nu departe de gara Obor, trupul lui M'bombe Ukulaasa, scuturat de convulsii, se scufunda incet in ghearele mortii. Sokhna il privea inmarmurita, stiind ca nu putea sa-l ajute cu nimic, in vreme ce prima si ultima lor clienta continua sa-si tina ochii inchisi, concentrata, cum ii ceruse marabu-ul, pe imaginea lui Aurelian. Femeia nu avea de unde sa stie ca sufletul dupa care oftase atita se gasea acum inchis intr-un bancomat BCR. Si ca trupul, dupa ce isi azvirlise pantofii si ciorapii din picioare, dupa ce azvirlise servieta cit colo, dansa vesel nevoie-mare, cu talpile goale pe betonul incins. |
.jpg)
