Swanee delireaza:
"A mai ramas o bucatica din sarutul tau pe clavicula mea stanga... nu se stergea, asa ca azi-noapte am topit ceara unei lumanari pe ea si apoi am luat-o jos... ti-am pacalit sarutul si am pastrat ceara, care acum are forma unui sarut pe clavicula stanga... e precum o amprenta lasata de un infractor neglijent... am sa o pun la pastrare intr-un loc sigur si am sa o aduc ca proba impotriva ta atunci cand ai sa uiti ca mi-ai sarutat neglijent clavicula stanga."
Swanee e naiva:
"Imi pastrez inima pe incheietura mainii stangi... Inima mea are culoarea galben-verzui si straluceste la soare. E mult mai usor sa o port pe mana, deoarece e mult prea grea sa o mai pot tine in piept si, in plus, imi place foarte mult cum straluceste."
Swanee e in lumea ei:
"Ma sperie faptul ca am inceput sa vorbesc cu umbra mea, dar de ce nu? E un prieten fidel asceasta umbra. E imaginea mea distorsionata. E un EU mai frumos, mai sincer, mai bun..."
Swanee priveste pe geam:
"Oameni grabiti cu fete triste. Le desenez firul vietii in minte. Le desenez moartea in gand. Ma hranesc cu fetele lor palide si seci. Ii numesc. Le atribui ganduri de care ar trebui sa se teama. Ii casatoresc, le fac copii, le cresc copiii, ii ucid cu un zambet si apoi vars o lacrima... ma joc de-a Dumnezeu in mintea mea..."
Swanee viseaza:
"Esti tu, aici, cu mine. Imi zambesti. Ma iei de mana si pasim pe un nor. De acolo, de sus, ne privim pe noi, cei de aici. Adina fumeaza o tigara si soarbe din ceasca de cafea. R.G. asculta muzica pe bancheta murdara a unui accelerat si citeste o alta carte. Am vrea sa stim ce gandesc ei... pentru ca noi, de pe un nor, ii vedem tristi. Pentru ca noi, de pe un nor, le zambim si ei se uita inspre noi, dar nu ne vad..."
Swanee a scris ceva:
"intru nebunie si uitare...
Mi se pare ca a trecut o vesnicie de cand te priveam... de cand buzele tale imi mangaiau clavicula si de cand mainile tale se strecurau timid pe sub tricoul meu ca sa imi poata simti liniile spatelui. Nu stiu daca mai ratacesc la tine prin ganduri. As vrea sa pot inchide ochii doar ca pentru o secunda sa mai impart cu tine un rasarit, sa mai lasam putin lumea sa se intample in jurul nostru in timp ce ne pierdem intr-un sarut, intr-o mangaiere... dar nu. Nu mai esti si nu stiu daca ai fost vreodata adevarat... poate te-am visat... delir... suspin... ce se intampla cand totul se pierde? Unde pleaca norii? Unde se pierd amintirile? Unde se pierd sentimentele? Si daca stau sa ma gandesc bine... sa fiu ceea ce nu am fost niciodata - putin rationala - ai fost doar o reactie chimica a creierului meu... cu toate ca nu stiu de ce te-a ales pe tine. Unde esti? Cui ii zambesti acum? Pe cine saruti? Cine esti? Un schimb de saliva: imoral, ilegal, interzis, neinteles.
Haide... te chem... haide sa facem ceva imoral, ilegal, intezis, neinteles... bizar. Cum ar arata lumea noastra? Ce culoare ar avea iarba? Ce culoare ar avea cerul? Ce culoare ar avea pielea ta? Ce culoare ar avea urma sarutului tau pe sanul meu? Ce culoare am avea noi?
Intr-o lume a nimanui am fi verzi, goi... goi de piele, de tristete si verzi de vanataile lasate de sarutari vinovate... brutale... am fi niste fiare pentru ca buzele si bratele noastre nu s-ar putea satura de sarutari si mangaieri si am fi orbi pentru ca ochii nostri nu ar vrea sa vada vinovatia atingerilor interzise...
Te chem... te ademenesc intr-o lume a nimanui... invoc nimfele... sa dansam cu ielele... intru nebunie si uitare.
Unquem bibis? Aquam an undam? E intrebarea mea preferata. Tu ce bei? Apa sau valul? |
.jpg)
