- Razvan, de cind esti redactor sef la revista „Cuvintul” ai organizat citeva conferinte si la Chisinau. Ce stiai inainte de asta despre Chisinau? Cum ti-a parut Chisinaul, vizitindu-l (era acelasi din... citite-auzite?)? Cum au fost conferintele?
- M-am bucurat de ocazia pe care am avut-o atunci. Era iarna si mi s-a spus ca de fapt Chisinaul este un oras al verii. Nu pot decat sa-mi inchipui ce inseamna asta din moment ce chiar si atunci, la inceputul lunii decembrie, Chisinaul avea un farmec special, diferit de tot ceea ce inseamna Timisoara ori Sibiu sau orase ca Londra ori Paris. Cred ca in seara in care am ajuns la Chisinau, impreuna cu Gheorghe Craciun si Cosmin Perta am vazut parcul din fata hotelului la care eram cazati. Pana atunci problemele pe care le-am avut pe aeroport, greutatea cu care am reusit sa-i explicam taximetristului ce inseamna chitanta nu aveau nimic special. Dar Parcul cu alei strajuite de statui ale scriitorilor, oamenii care se plimbau incet, si relaxarea care era schimbata brusc in crispare atunci cand ajungeai sa discuti probleme importante erau o marca a oamenilor din Chisinau. Inainte sa ajung la Chisinau stiam ca sunt acolo o multime de scriitori tineri si mai putin tineri care au ceva de spus intr-un fel intru totul personal. Dupa ce am fost la Chisinau stiu ca in aerul Chisinaului toate lucrurile capata o intensitate diferita de cea pe care o au atunci cand le citesc acasa. Totul e mai urgent si totodata plin de o caldura incredibil de umana la Chisinau.
Mi-a fost teama ca publicul o sa se piarda in reprosuri si deplangeri legate de situatia culturii din Chisinau (cultura are „talentul” asta special de a fi in criza tot timpul). Ajunsi acolo am constatat ca, dimpotriva, Doar la Timisoara am mai avut senzatia unei orientari atat de sigure si bine precizate critic fata de mizele culturale contemporane ca in Chisinau.
- Cum iti par scriitorii basarabeni? Ce scriitori basarabeni ai recomanda unui tinar cititor din alta tara?
- Fara sa respir as recomanda piesele lui Dumitru Crudu si pe cele ale Nicoletei Esinencu. Ceea ce au facut ei cu documentare serioasa si interviuri in diferite medii cred ca ofera o gura de aer proaspat literaturii de oriunde. As fi recomandat Alexandru Vakulovski dar e asa de greu sa explici de ce este el basarabean incat pe Vakulovski il recomand atunci cand vine vorba despre literatura romana in general. De fapt daca stau sa ma gandesc, la Salonul de carte de la Paris „Cafana..” lui Crudu si a Nicoletei tot ca reprezentative pentru literatura romana le-am recomandat.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar cred ca de multa vreme (cam de pe cand scria A.E. Baconski) nu a mai fost vazuta Basarabia ca un spatiu de referinta pentru noutatea si viabilitatea limbajului literar propus. Dar Baconski insusi era mai rar asociat cu Basarabia (poate politica vremii a avut rolul ei).
- Desi esti implicat in multe actiuni culturale (pe linga „Cuvintul”, dar si cenaclurile - de la Club A, de la Litere etc.), esti considerat in primul rind poet, nu invers, cum se intimpla de obicei. Cum ai reusit sa ai o astfel de imagine?
- Imi pare bine ca spui asta, poezia e pana la urma obiectul meu principal de activitate. De unde ma uit eu, in schimb, lucrurile nu sunt chiar asa cum imi doream. Pe de o parte pentru ca presa din Romania este plina de poeti ratati care trebuie sa isi castige painea intr-un fel si atunci defuleaza la greu. Este greu ca poet sa iti creezi o identitate care sa nu se confunde cu acest ciseu. O vreme am semnat cu al doilea prenume (Cosmin) in presa si cu primul in literatura (Razvan) tocmai pentru a nu se face suprapunerea.
Cu toate ca ma simt flatat de ceea ce spui in legatura cu faptul ca sunt cunoscut in primul rand ca poet, stiu ca mai sunt multe de facut pana cand poetul nu o sa mai fie vazut ca un om incapabil, pe care nu prea te poti baza. De fapt imi place sa constat ca de cativa ani, incepe sa se intaimple ceva cu poezia de la noi. Uite, momentul imediat urmator pentru mine va fi cu un logo pentru corpuri romanesti: „Faceti ceva cu poezia voastra!”
- Site-ul tau se deschide cu ceva foarte frumos: „Poezia poate mai mult”! Apropo de internet, ai si site, si blog. Ce rol are pentru tine ca scriitor internetul? Iti inchipui, acum, viata fara internet (pina si acest interviu se scrie asa, pe net)?
- Intr-un mod paradoxal, internetul imi da senzatia de concretete a comunicarii pe marginea literaturii si de impact foarte mare al literaturii. Sigur se pot formula rezerve legate de persistenta comunicarii in mediu virtual si am avut de multe ori ocazia sa verific viteza cu care dispar lucrurile pe care le spui online. Dar chiar si din acest punct de vedere, un articol sau un interviu pe internet sunt mai usor de accesat si au o expunere mult mai mare decat cele mai bine difuzate reviste culturale. Cred, de asemenea ca literatura, scriitorii nu folosesc inca la maxim potentialul pe care il are internetul pentru zona pe care o acopera ei. Internetul iti cere in si mai mare masura decat cartea tiparita sa fii responsabil pentru timpul pe care il petreci citind, pentru alegerile tale.
(11 iunie 2007, Brasov-Bucuresti) |
