acum o stii pe maica-mea…
doar sa nu fim ca ai mei, asta e singura regula mereu
dar trebuia sa o vezi în vara lui ‘79 cu ochelarii lati de soare
sub copertina de metal de la masinute.
eu ma întindeam pe acolo printre bare, ca de obicei
acum acea amiaza se întampla lent dar în 1979 abia puteai sa o urmaresti
maica-mea sprijinita pe balustrada lucioasa eu întins putin mai încolo
si ea întoarsa
în pantalonii albi si bluza marunta, rosie
înca linistita cu fata spre noi. În momentul urmator avea sa se sperie
dar înca nu se întamplase asta nu avea de ce sa se sperie era frumos
toti anii care au urmat de atunci i-a vazut dint-o data si
nimic n-a mai fost la fel |