- Gata? - Rebrov s-a uitat in ochii Olgai...
Ea a dat din cap.
- Ei, sa mergem, a spus el, deschizind usa...
- Cu Dumnezeu, a soptit Staube, a iesit si a pornit pe scari. Ceilalti au coborit dupa el.
In curte Rebrov si Olga s-au indreptat spre "Jiguli"-ul cafeniu, batrinul si baietanul au trecut pe sub arca, iesind in strada. Rebrov a pornit masina, a intors-o si a plecat. Staube si Serioja s-au oprit la chioscul de ziare cu geamurile sparte.
- Serioja, de cit timp esti in urmarire generala? a intrebat Rebrov, intorcind volanul spre centura de pe Sadovoie.
- Trei luni si sase zile, a raspuns baietelul.
- Trei luni! a clatinat din cap Staube. Ce repede totul...
- Inseamna ca linga blocul tau orice ciine te va recunoaste, a vorbit Rebrov.
- Ma vor recunoaste, a dat din cap Serioja, batrinele de pe banca ma vor recunoaste cu siguranta.
- Banca asta e la intrare in bloc?
- Nu-i nimic, il voi trece eu, - Olga a aprins un chibrit, si-a aprins si tigara.
- Dar poate - noaptea? a propus Staube.
- Nebunie curata. Toata lumea doarme, totul se aude...
- Dar il voi trece eu, nimeni nu-l va recunoaste!
- Ei, ei.
Au trecut de bulevardul Zubovsk si inainte de podul Crimeea au intors spre splaiul Frunze.
- Atunci iata cum vom proceda, a vorbit Rebrov. Mai intii voi trece eu, apoi Henrich Ivanici. Abia dupa asta veti trece voi - dumneata si Serioja.
- Cum spuneti, a oftat Staube.
- Serioja, acum spune-mi...
- Imediat, iata "Gastronom"-ul, si urmatorul este al nostru. Al meu.
- Aha, atunci ne vom ridica aici.
Rebrov a intors si a parcat masina pe margine, dupa o "Volga" bej.
- Inca o data, - s-a intors el. - Sa nu uitati de zdrente. Si sustinerea, in caz ca va fi nevoie. Olga Vladimirovna, aici eu am incredere in dumneavoastra.
- Nu va faceti griji, a zimbit Olga.
- Scara trei. Aici - la dreapta, a precizat Serioja.
Rebrov a iesit din masina si-a intrat in curtea blocului. Linga intrarea in scara trei stateau pe banca doua batrine. El si-a ridicat gulerul de la palton si-a intrat repede in bloc. S-a ridicat pe scara la etajul patru si s-a oprit linga conducta pentru evacuarea gunoaielor menajere.
Dupa vreo patru minute Staube a venit cu liftul. Aproape imediat dupa el a aparut Olga si cu Serioja.
- Asa, - Rebrov a facut un semn cu capul si ei s-au apropiat cu totii de-o usa captusita. El a scos cheia, dar a pus-o repede inapoi in buzunar:
- Nu. Suna tu.
- Dupa al doilea? a intrebat Serioja.
- Da. Olea.
Olga si-a deschis fermoarul la geaca. Serioja a sunat la usa.
- Cine e acolo? s-a auzit de dupa usa o voce de femeie.
- Mama, eu sint, a raspuns Serioja.
S-a deschis usa si Serioja s-a aruncat imediat la gitul unei blonde nu prea inalte:
- Mamica! Mama!
- Serghei! Serghei! Serghei! a strigat femeia, stringindu-l in brate pe Serioja. Colea! Colea! Serghei!
La ei a venit in fuga un barbat subtirel, a apucat capul lui Serioja cu miinile, s-a lipit de el.
- Serghei! Serghei! Serghei! striga femeia.
- Mamica, tata, asteptati... eu nu sint singur...
- Serghei! Serghei! Eu nu pot!... Eu nu pot!... tremura femeia.
Barbatul plingea inabusit, fara zgomot.
- Mamica... sint aici, sint viu, asteapta, mamica.
- Lidia Petrovna, linistiti-va, totul a ramas in urma, a rostit Rebrov, zimbind.
- Da. Slava Domnului, a ris Staube.
- Nu pot! Serghei! tremura femeia, lipindu-se de Serioja.
- Mama... asteapta, acesta e... acestia sint Victor Valentinovici si Olga Vladimirovna de la urmarire generala... mama...
Primul si-a revenit barbatul:
- Intrati, intrati... va rog..., - el si-a sters fata cu palmele, a tras-o pe femeie de mina. - Lida, calmeaza-te, totul e-n regula, linisteste-te.
- Mama... ei, mamico, asteapta...
- Da, da, treceti inauntru... Serioja, vai, Serghei, - cuprinzindu-l pe Serioja ea s-a dat cu el intr-o parte.
Rebrov, Olga si Staube au intrat inauntru. Barbatul a inchis dupa ei usa.
- Dar eu chiar ieri am sunat la asta al vostru... ei, cum ii zice... Fedcenko, - a rostit cu greu barbatul. - Iar el imi zice... asta... cautam, cautam.
- Ieri nu-i azi, a zimbit Rebrov.
- Vai, mi se rupe inima! - femeia s-a luat de timple si-a inceput sa clatine din cap. - Serghei, Serghei... ce-ai facut cu noi.
- Pai, nu doar el e vinovat, a vorbit Rebrov.
- Toti s-au dovedit a fi vinovati, a adaugat incet Olga.
- Vai... dar treceti, de ce stati asa, - fara sa-i dea drumu' lui Serioja, femeia a intrat in camera.
- Intram doar pentru o clipa, a zis Rebrov si toti intrara in camera.
- Dar unde ai fost, unde ai putut fi, clatina din cap femeia.
- Da. Ai facut tu destule chestii..., - barbatul s-a lasat pe divan, dar, dumirindu-se, s-a ridicat imediat. - Tovarasi, asezati-va, doar ce...
- Multumim, n-avem timp sa stam. - Rebrov si-a bagat miinile in buzunarele paltonului, - Serioja, acum spune. Despre surpriza noastra.
- Da, mama, noi avem o surpriza, - Serioja s-a eliberat din strinsoarea imbratisarii mamei. - Iata, mama, si tu, tata, asezati-va aici, pe divan si ascultati. Doar ca, asta..., nu ne intrerupeti.
- Va fi greu sa nu intre in vorba, a ris Olga.
- Vom incerca, - femeia s-a asezat pe divan oftind. Barbatul s-a asezat linga ea.
- Acum zdrentele, a rostit linistit Rebrov.
Toti patru au scos cirpele ude pe care le-au strins la fata, acoperindu-si cu ele nasul si gura. Aruncind inainte mina dreapta cu balonasul, Rebrov a pulverizat cu spray paralizant in fetele barbatului si femeii. Tipind neputinciosi, ei s-au luat cu miinile de fata si au alunecat de pe divan la podea.
- Inapoi, mai departe de ei! a comandat Rebrov, fugind de linga cei doi cazuti, si toti s-au adunat linga fereastra.
Trupurile barbatului si femeii au avut citeva convulsii, apoi au incremenit in pozitii incomode.
Fara a-si lua cirpa de la fata, Rebrov a introdus balonasul in buzunar:
- Olea. Fara prea multa galagie!
Cu mina stinga apasind cirpa pe fata, Olga a scos din buzunarul din interiorul hainei un revolver sport cu miner complicat si cu cilindrul amortizorului de zgomot la capatul tevii, apropiindu-se de cei doi care zaceau.
- Nu trebuie sa ratezi, a sugerat Staube.
Tintind iute si dibaci, Olga a tintit si a impuscat in capetele celor doi de pe podea.
- Si inca, a comandat Rebrov.
S-au mai auzit doua sunete inabusite, capetele celor intinsi jos s-au clatinat, tuburile goale ale cartuselor s-au rostogolit pe podea.
- Si inca jumatate de minut, - a spus Rebrov, a mai asteptat un pic, apoi si-a bagat zdreanta in buzunar. - Acum se poate.
Toti si-au luat petecele de pe fata. Olga a ascuns revolverul, Serioja a cules de pe podea patru cartuse goale.
Rebrov si-a desfacut partea stinga a paltonului, a scos foarfece mari din diferite buzunare, o eprubeta cu capac, un flacon cu un lichid incolor.
- Mai intii mama, a zis Rebrov, transmitindu-i lui Staube eprubeta si flaconul. Olga si Serioja au intors cadavrul femeii pe spate. Fata ei era plina de singe, irisul ochiului era smuls din orbita ochiului.
- Henrich Ivanici, a bolmojit Rebrov, aplecindu-se cu foarfecele deasupra fetei cadavrului.
Staube a scos capacul si-a adus eprubeta. Rebrov a taiat repede buzele si le-a dat drumu' in eprubeta. Staube a turnat in eprubeta lichid incolor din flacon si-a astupat eprubeta.
- Asa, - Rebrov si-a sters mina patata de singe de flaneaua cadavrului, - acum tatal.
Olga si Serioja au intors cadavrul barbatului, i-au descheiat slitul si i-au tras pantalonii, l-au dezbracat de chiloti.
- Serioja! - Rebrov a tras pielea de pe penis, i-a retezat capul si l-a bagat repede in gura lui Serioja, care intre timp se aplecase, Serioja a inceput sa suga capsorul penisului, rotindu-l incet prin gura. Olga i-a sters buzele cu o basma.
- Ladita e-n dormitor? - Rebrov i-a luat Olgai basmaua si-a sters cu ea foarfecele.
Serioja a dat din cap si-a fluturat din mina. Olga a iesit. Rebrov a luat eprubeta cu buzele si-a pus-o in paltonul sau, a luat si flaconul si foarfecele. Olga s-a intors cu o ladita arabeasca nu prea mare in miini. Rebrov a scos din buzunar o geanta neagra de nailon, Olga a asezat acolo ladita.
- Asa, - Rebrov s-a uitat in jur. - Gata?
- Gata, doar sa beau niste apsoara, - Staube a schiopatat spre bucatarie.
- Tu nu vrei sa iei nimic, l-a intrebat Rebrov pe Serioja.
Serioja sugea concentrat capsorul...
- Serioja, - Olga l-a impins pe baietel de umar.
El s-a uitat la ea si-a dat negativ din cap. Dar dupa asta a iesit repede din camera si s-a intors repede cu un crocodil de plus. Crocodilul era vechi si rupt in citeva locuri.
- A-aha-a. Ei, ei, - Rebrov a dat din cap, s-a uitat la cadavre. - Ei, sa ne caram.
Ei iesira din camera in hol.
- Henrich Ivanici, mai aveti de gind sa stati?
Rebrov s-a apropiat de usa de sa iesire.
- Iata vin, vin. - Staube a iesit din bucatarie.
- Deci, acum iesim noi, eu cu dumneata, apoi ei, ea cu Serioja.
Rebrov a deschis usa si-a iesit. Din urma lui a iesit Staube.
Olga a inchis usa dupa ei, s-a lasat cu spatele de ea. Serioja privea crocodilul, sugind capsorul penisului.
- Ti-a fost dor de el? a intrebat Olga.
El a dat din cap.
- Il ai demult?
Serioja a aratat trei degete.
- De trei ani? Si de ce e atit de invechit?
- E de la bu... nica, a vorbit el cu greu.
Olga a pus urechea la usa, a ascultat. Si Serioja s-a lipit de usa.
- Gata, sa mergem, a zis Olga si a deschis usa.
Ei au iesit, Olga a inchis cu atentie usa, l-a luat pe Serioja de mina si l-a condus pe scara in jos.
- Cind vom ajunge jos sa faci la fel, a bolmojit ea.
Cind au ajuns la iesirea din bloc, Serioja a apucat-o pe Olga cu miinile de geaca si-a inceput sa zbiere.
- Vitia, inceteaza! a rostit ea cu voce tare.
Serioja si-a lipit fata de geaca ei si-a urlat si mai tare.
- Vitia, Vitia, - a izbucnit ea in ris, - doar nu esti mic, inceteaza.
Ei au iesit din scara blocului, trecind pe linga batrinele care stateau pe banca. Ningea foarte tare, cu fulgi mari.
Cuprinzindu-se, ei au trecut prin curtea din fata blocului si s-au intors spre masina. Observindu-i, Rebrov a pornit masina si a inceput s-o intoarca.
- Ei, nu te-ai inecat? - Olga a deschis usa din spatele "Jiguli"-ului.
- Mhu-hu, a raspuns Serioja, patrunzind in masina cu crocodilul.
Olga s-a uitat in jur fara graba, apoi a urcat si ea.
- Totul e-n regula? - Rebrov schimba viteza.
- Totul e-n regula, - rasuflind usurata, Olga si-a intins capul pe speteaza scaunului.
- Ati stins lumina?
- Nu.
- Degeaba n-ati stins-o, - Rebrov a intors volanul spre splai.
- Dar n-ai spus asta, - Olga a scos tabachera, a deschis-o.
- Olga Vladimirovna, a bolmojit Staube, - doar nu sinteti un copil.
- Eu nu sint copil, - Olga si-a aprins o tigara, a inceput sa fumeze.
- Dati-mi si mie, - Rebrov a intins mina, Olga i-a pus o tigara in palma.
Rebrov a inceput sa fumeze, a suflat repede aerul:
- Cam nasol. Ei... lasa, ce mai... acum.
- M-as putea intoarce, a ris Olga.
- Pai nu? - a scincit Staube. - Sa va intoarceti. Sint scumpe ouale de Pasti, Olga Vladimirovna.
- Serioja, cind a zis ca va veni unchiul? a intrebat Rebrov.
Baietelul a scuipat capsorul in mina:
- La Anul Nou.
Rebrov a dat din cap. Iesira pe centura de pe Sadovoie.
Olga a scos revolverul, a extras incarcatorul, a introdus in el cele patru cartuse lipsa. Serioja se uita la capsor.
- Haide, suge-l cinstit, - Olga a tras siguranta.
Baietelul a luat capsorul in gura si-a inceput sa roteasca crocodilul in miini.
- Astazi am fost la tirgul din Ceremusinsk, a vorbit Rebrov.
- E scump? a intrebat Staube.
- Carnea e de la cincisprezece la douazeci si cinci. Castravetii murati - sapte. Perele - zece.
- Da, - Staube a clatinat din cap. - Furt pe fata.
- Dar tu ai cumparat maciese? - Olga si-a ascuns revolverul.
- Da.
- Olga Vladimirovna, cum a fost calatoria in Peterburg?
- Groaznica.
- Serios? Ce s-a intimplat?
- Ei, asta-i o istorie trista, - Rebrov s-a incretit de la fumul care i-a intrat in ochi. - Istoria nesimtirii umane, a indiferentei, a infirmitatii.
- Ajunsesem in Peterburg dimineata, l-am vizitat pe Boris, am ramas cu o cicatrice. Apoi am fost pina la Ilia Anatolievici, i-am transmis smoala topita si al patrulea. El locuieste in afara orasului, asa ca pina am ajuns acolo, pina ce... Am obosit ca dracu'. Si, ca de obicei, m-am dus la bunicuta. Ma gindeam cum voi intra in vana, cum voi bea un coniecel...
- O, da, sinteti o amatoare! a inceput sa rida Staube.
- Am ajuns la ea, am sunat la usa. Nimeni. Am sunat o ora la usa. Apoi am intrat la vecini. Locuiesc cincisprezece ani alaturi, o cunosc pe bunicuta doar vizual. Au zis ca n-au mai vazut-o demult. Ii dau un telefon unicei ei prietene, Mariei Marcovna. Ea deja de o luna n-o poate gasi la telefon. Zice: sun, sun, dar nimeni nu vine sa ridice receptorul. Si ea are optzeci si doi de ani, dar ea nu iese deloc din apartament. Bunicuta doar facea singura totul, iesea si la magazine. Iata. M-am dus la seful de scara. Am chemat politistul de sector, lemnarul, am chemat martori. Am spart usa. Ei, si a fost totul clar imediat, dupa miros. Intram. Si...
- Olga Vladimirovna, nu trebuie, va rog frumos, - Staube si-a astupat urechile cu miinile.
- Ei si... eu pentru prima oara in viata am vazut un om plin de viermi. O bunicuta plina de viermi. Acolo era doar pielea, iar inauntru erau viermi. Ei se misca si parea ca ea vrea sa se tiriie. Au venit de la morga si-au cerut o musama, ca s-o ridice pe bunicuta. Si cind au carat-o...
- Olga Vladimirovna! Olga Vladimirovna! Va rog frumos! - a strigat Staube, astupindu-si urechile cu miinile. - Daca eu va rog frumos, daca va rog foarte tare! De ce! Ei!
- Scuzati-ma, Staube, draga. Eu pur si simplu am obosit, - Olga s-a intins pe bancheta. - Vin aici direct de la mort.
- Groaznic, groaznic, - da din cap Staube. - Si nimeni nici macar nu vine sa te vada, nu te suna. Cum au ajuns sa fie oamenii, totusi. Doamne-dumnezeule!
- Da, - a oftat Rebrov. - Si ne mai miram de nesimtirea tineretului nostru. Desi noi insine sintem vinovati de asta.
- Dar nu, doar imi amintesc de anii din timpul razboiului, anii de dupa razboi! - Staube si-a scos sapca, si-a netezit parul carunt. - Ce greu era, ce rau traiam! Dar nu-mi amintesc deloc ca oamenii sa fi fost indiferenti! Erau de toate: mitocanie, zgircenie, salbaticie, dar indiferenta - in nici un caz! Numai nu indiferenta!
Serioja a scuipat capsorul in palma:
- Dar eu nu sint indiferent?
- Cu tine totul e-n regula, a zimbit Rebrov.
- Tu esti pur si simplu Timur (1) al nostru! a izbucnit in ris Olga. - Ce-i drept - fara echipa. Ce, ai obosit sa-l sugi? Atunci da-mi-l mie...
Aplecindu-se, ea a luat cu buzele capsorul din palmele lui Serioja, si-a leganat capul.
- E bine? a intrebat Serioja.
Olga a dat din cap.
Au intors pe prospectul Pacii. Ningea cu fulgi mari si desi. Am trecut pe soseaua Iaroslavsk, au intors la dreapta. Drumul ducea printr-o padure inzapezita si peste vreo trei kilometri s-a oprit in fata unei porti cu o ingraditura verde de trei metri inaltime.
Rebrov a claxonat.
- Uf-f... chiar sa fi ajuns, a zis Staube pitigaiat, punindu-si sapca.
- Victor Valentinovici, dar de ce aici totdeauna e mai multa zapada decit in Moscova? a intrebat Serioja.
- E mai spre nord. E mai frig.
Linga porti s-a deschis o usa, a iesit un militian cu o manta aruncata in spate.
Rebrov a lasat fereastra in jos.
- Buna seara! Nu v-a acoperit aici cu zapada?
- Salutare, - militianul s-a apropiat, s-a uitat, s-a intors si a disparut dupa usa.
Portile s-au deschis incetisor. Masina a pornit incetisor.
- N-aveti ceva de fumat? - militianul statea linga cladirea mica a garzii.
- Se gaseste, - Rebrov a frinat. - Ninocica, unde-s tigarile noastre?
Olga i-a transmis porttigaretul. Rebrov l-a deschis, i l-a intins militianului.
- Multumesc. Igor Ivanovici nu va veni?
- Nu. Slaba nadejde sa vina pina la Anul Nou.
Militianul a scaparat un chibrit. Au mers mai departe pe soseaua dreapta inzapezita. In padurea deasa de conifere se vedeau umbre rare de vile. Au intors spre dreapta si iar au dat de-un gard cu porti. Rebrov a iesit, a deschis si a impins portile:
- Serioja, inchide portile.
Intrara. Serioja a sarit din masina, a inchis portile si a sarit sprinten inapoi in masina. Peste vreo suta de metri s-a aratat printre mesteceni o casa mare cu trei etaje. Masina s-a apropiat de ea si s-a oprit. Au inceput sa coboare.
- Vai, - Stabe, strimbindu-se si schiopatind, a pornit spre casa. - Victor Valentinovici, ar trebui sa curatam cararea...
Rebrov a luat doua genti din portbagaj:
- Miine, lasam totul pe miine.
Serioja a facut un bulgare de zapada, l-a aruncat in spatele Olgai. Fara sa se intoarca, Olga i-a aratat pumnul.
Au intrat in casa. Staube a aprins lumina. S-au imbracat in holul spatios, au pus hainele in niste coarne imense de cerb. Rebrov i-a intins Olgai o geanta maronie:
- Pe asta - direct la bucatarie. Si - de gatit.
- Da, Olga Vladimirovna, de gatit, de gatit, va implor, de gatit, - Staube isi scotea atent galosii. Eu am luat masa pe la doisprezece, intr-o bomba groaznica. Sint flamind ca un lup.
- Iar eu in genere n-am mincat deloc, - Serioja a aruncat cu dibacie sapca in coarne. - Victor Valentinovici, pot sa ma uit la Vorontov?
- Asteapta un pic, vom merge cu totii.
- Ei, pot sa ma duc eu!
- Nu, nu. Acum am nevoie de tine. Sa mergem in cabinet, - Rebrov, cu o geanta neagra in miini, a inceput sa urce la etaj scarile largi, acoperite cu covor.
- Ei..., - lovindu-se cu crocodilul peste picior, baiatul l-a urmat fara nici o pofta.
La bucatarie Olga facea ca vesela sa ia glas. Staube s-a inchis in toaleta.
Rebrov a intrat in cabinet, a aprins lampa de masa, a scos ladita din geanta, a pus-o pe masa. A scos si eprubeta cu buzele, s-a uitat la lumina.
- Asa.
Serioja s-a uitat la cotoarele nenumaratelor carti.
- Victor Valentinovici, dar ce-i aia termodinamica?
- Termodinamica? - Rebrov a pus dalta in caseta, alaturi de alte dalti. - Sa-ti spun cinstit, nu stiu sigur... vino mai incoace, te rog.
Rebrov a descuiat ladita. Serioja s-a apropiat. In ladita zaceau documente, bani, o cutie cu scrisori, cutiute cu lucruri de colectie, un binoclu de teatru, lucrat in sidef.
- Aniscenko Nicolai Nicolaevici, - Rebrov a deschis pasaportul. - Mai repeta o data despre mustati.
- Mustati avea cind ne-am mutat de la Mohova, apoi a avut de doua ori barba, dar nu si mustati. Si ultima data, adica in ultimul an, a avut doar mustata.
- Asa, - Rebrov a deschis caietul, si-a facut in el insemnari, apoi a luat foarfecele si a inceput sa taie fotografiile din pasaport. - Si inca o data despre sah.
- Ei, - Serioja a pus crocodilul pe marginea mesei si i-a intors coada, - in fiecare duminica, in Parcul Culturii, in pavilionul de sah. Acolo mai era Serghei Ivanici, apoi Costea, apoi un Tolic oarecare.
- Cu reumatism articular?
- Aha.
Rebrov a bagat fotografiile in plic.
- Dar eu pot sa iau binoclul? a intrebat Serioja.
Rebrov a dat din cap dezaprobator:
- Asta este imposibil... Pentru astazi ajunge. Miine vom vorbi despre grasun si despre coaste. Du-te si te uita la filme cu desene animate.
Baietelul a ridicat crocodilul de-asupra capului si-a iesit. l a ridicat crocodilul de-asupra capului si-a iesit.
(1) Timur este un personaj din povestirile patriotice sovietice, care, facindu-si o echipa de virsta sa, ii ajuta pe cei mai in virsta, cea mai cunoscuta povestire cu Timur fiind "Timur si echipa sa".
|
