- Cum e sa fii, ca Sarma Rece, oaspete traditional al Peninsulei?
- Ne bucuram sa fim invitati a patra oara anul asta la Festivalul Peninsula. Am cintat de la prima editie si ne-am bucurat sa vedem cum festivalul creste de la an la an.
- Cum asa, creste?
- Creste numarul de trupe invitate, mai ales din strainatate, creste calitatea organizarii… Anul asta au fost patru scene in care s-a cintat simultan. A fost de unde alege mai mult ca alte dati… Si creste si numarul de spectatori, de asemenea multi din strainatate, veniti special pentru Peninsula.
- Pai, nu e normal sa vina special?
- Ba da, tocmai, asa e normal, asa se face in lumea-ntreaga. Abaterea tipic romaneasca se observa la alte festivaluri de vara, care se organizeaza in locuri turistice, ca sa atraga oameni care oricum venisera pentru plaja, pentru distractie fel de fel, dar nu neaparat pentru ascultat muzica. Si se vede in atmosfera generala, in atitudinea oamenilor fata de spectacole si fata de artisti. Desi se oraginzeaza intr-un loc de agrement din Tg. Mures, in zilele festivalului locul acela se dedica integral muzicii. E in general o atmosfera de comuniune, tipica marilor festivaluri din lume, cu focuri de tabara si mincare la ceaun. Chiar si atunci cind se creeaza aglomeratie, nimeni nu se impinge, nimeni nu se agita. Peste tot numai zimbete si muzica.
- Profitati sa mergeti si voi la concertele altora?
- Da, mai ales ca Peninsula aduce trupe foarte bune de afara, pe care altminteri e greu ai ocazia sa le prinzi. Anul asta de pilda eu am pindit niste unguri foarte tari. Zoli, care ii stia, s-a dus sa vada Vama, noua trupa a lui Chirila...
- Cum e sa stii ca, concomitent cu tine, pe alte scene cinta alte trupe, sa stii ca esti la concurenta cu altii, ca trebuie sa imparti publicul?
- E stimulant si provocator. Iti da o senzatie ca acela e locul cel mai fierbinte al momentului, ca un epicentru al muzicii…
- De atitia ani de Peninsula, ai ajuns sa recunosti in rindul publicului anumiti fani care vin de fiecare data special pentru Sarmalele Reci?
- Da, am ajuns sa ii recunosc si pe unii chiar sa ii cunosc personal, sa ne imprietenim cu ei. Vin la noi dupa concert si ne impartasesc impresii, socializam. In afara de tirgmureseni, mai e o pereche din Cluj - sarmalisti declarati, mai sint unii care vin tocmai din Olanda, ma rog, sint romani plecati, dar oricum… sa faci tot drumul asta... Sint oameni care ar putea sa zica: OK, am mai vazut Sarmalele si anul trecut, acum pot sa ma duc la alta scena… Dar ei vin la noi, special pentru noi; si asta ne obliga sa venim si noi de fiecare data cu ceva nou, cu ceva special pentru ei. Sint oameni care stiu versurile chiar si la cintecele foarte noi, abia scoase, si la cele mai vechi… Interactioneaza cu noi, cinta in cor cu noi, stiu toate versurile, tot repertoriul. Sint oameni fantastici, pe care nu ii putem dezamagi. Datorita lor sintem chemati an de an la Peninsula. |
