Ne aflam, risc acest pronostic, in fata unei schimbari. Majora, esentiala, decisiva, m-as incumeta s-o numesc. Ceva nu neaparat revolutionar, cat extrem de benefic. Nu faptul ca literatura celor tineri a fost lansata pe piata si promovata la adevarata masura (o paralela poate fi facuta cu Generatia '80), nici macar aparitia, cu cativa ani inainte, a audiobook-urilor (vezi importanta data de autorii Generatiei '27 conferintelor radiodifuzate) nu reprezinta boom-ul necesar. Acestea sunt/functioneaza ca acte, gesturi logice de dezvoltare ale unei edituri profesioniste in ceea ce s-ar putea numi piata editoriala concurentiala. Tocmai de aceea nu am putut fi de acord, nici la vremea respectiva, nici acum, cu incadrarea fara rezerve la capitolul „cinci stele”. Au reprezentat, intr-o forma sau alta, logica sistemica. O noua branduire a marcilor respective, de departe cele mai galonate si competitive ale momentului. Dar atat.
Strict, cele doua campanii vizau explicit implicarea editurii, in jurul careia – a cata oara – scriitorul trebuia sa graviteze. Intr-o societate tot mai sanatoasa, in care se vorbeste ca am trai (si-n care cartea pare sa se fi integrat mai repede decat autorul ei), astfel de „acte de curaj” nu sunt mai mult decat simple „reprezentari” ale normalitatii, nicidecum revolutii. E drept, dupa ani de me®cenariat editorial si indiferenta, puteau parea, mai ales celor care nu s-au gandit ca pot exista si formule paralele, singurele castigatoare. Nu neg importanta strategiilor respective, dar nici nu insist asupra lor. S-au clasicizat. Important este ca, la un prim nivel, vizibilitatea scriitorului a avut de castigat. Totusi, politica respectiva implica, fara dubii, o diluarea a colectiilor, fapt deja observat in ambele directii.
Asupra unei lovituri de imagine m-as hazarda sa ma pronut: blogurile de scriitor. Mai mult ca oricand, scriitorul roman (dator in buna masura partenerului editorial, element benefic, pozitiv, normativ, dar si barometru economic) are la indemana (la propriu si la figurat) sansa autopromovarii. Nu cred ca va intarzia prea mult momentul cand la Targurile de carte, percepute de multe edituri ca retete bianuale de profit, sa gasim o sectiune/un festival de bloguri (ale scriitorilor, de carti sau de reviste).
Am legat ancheta despre migratie de o succinta prezentare a unora dintre blogurile cele mai accesate pentru ca vreau sa cred ca, in sfarsit, scriitorul roman are capacitatea de a se orienta. Intre o casa de editura cu 300 de exemplare tiparite si un blog cu 400 de utilizatori zilnic, prefer a doua varianta. E mai „ieftina” si mai „sigura”. E un mod de a cerne din numarul editurilor, unele ramanand sa functioneze doar pe net. (Aplicat, ce s-ar intampla daca, aud din sursa demna de incredere, autorii si-ar da ok-ul pentru a li se „edita” volumele fara contracte semnate pe un blog sau pe un site? Si nu intr-un cadru oficial, precum liternetul.) Subversiv, se va sopti pe la colturi. Nu, cred ca normal. O posibila lectie pentru deficitul de marketing cu care, ca si multe dintre revistele culturale, se confrunta unele „edituri de top”.
„De ce migreaza scriitorii de la o editura la alta?” (motive, experiente, modele) Poate ca asa e in firea lucrurilor, poate ca aceasta intrebare nu ar trebui pusa unele (raspunsuri sunt prea usor de dat, ca sa fie si consemnate). Dar poate ca acest episod (continuarea in numarul 3) va juca si el un rol cat de mic in ideea (preconceputa) ca, indiferent de situatie, scriitorul trebuie respectat. De ce, naiv vorbind, pe un viitor blog al lui Mircea Cartarescu sa nu gasim (contracost) reclame lunare de la Humanitas sau Polirom? De ce sa nu lansam de pe acum un concurs de bloguri de autor? Traim intr-o lume editoriala normala, de ce sa ne miram, vorba aia!
Pentru editori:
1. Care sunt autorii romani pe care sunteti sigur ca editura dumneavoastra ii va pastra in urmatorii ani?
2. Ce veti face ca sa-i pastrati?
3. Cum va explicati migratia editoriala a autorilor romani?
Pentru scriitori ( consacrati si nedebutati, selectiv):
Cum vedeti piata editoriala din perspectiva unui autor care "urmeaza sa intre in carti"? De ce credeti ca exista o fluctuatie pe piata de carte la nivelul aparitiilor editoriale ale scriitorului roman? Ce model editorial iti propui? (autorul unei edituri sau un tur al editurilor romanesti de calibru) Unde ati dori sa debutati si de ce? Credeti ca blogurile personale ale scriitorilor romani vor "cerne" din editurile romanesti? |
