Mi-ar fi placut sa pot raspunde la intrebari, enumerand „autorii Cartea Romaneasca” si marturisind eforturile facute pentru a-i pastra. De asemenea, mi-as fi dorit sa va explic migratia editoriala a autorilor romani, expunand nu doar motivele pecuniare sau cele de difuzare.
Dar este greu sa dai raspunsuri riguroase intr-un domeniu editorial tanar – literatura romana postdecembrista – care inca face firave studii de piata si depinde de o literatura in formare - tributara unui bagaj (mai degraba cutie a Pandorei) genetic sarac si unor modele deseori inaccesibile - si de un public-cititor insensibil la eforturile creatoare ale scriitorului roman.
In domeniul editorial, nu avem bibliografie. Poate doar una romantata, care tine de legendele folclorului urban. Se spune ca marile edituri pretind de la autorii lor exclusivitate. Se mai spune ca, pentru a nu-i pierde, investesc in ei sume mari. Se spune ca Gide l-a refuzat pe Proust, ca Houellebecq are tiraje fabuloase, ca Balzac scria romane „noir”, ca Jack London isi numara cuvintele, ca J.K. Rowling va fi nevoita sa-l ucida pe Harry Potter, ca Eminescu astepta telegramele Havas, ca sa scrie de meserie, ca Mateiu Caragiale astepta mostenirea, ca Marin Preda isi ridica drepturile de autor cu valiza, ca Radu Aldulescu e scriitor profesionist… Se spune ca editori cu suflet mare acorda burse de creatie si sunt alaturi de autorii lor la nevoie. Ca nu se poate trai din scris pe piata romaneasca de carte, opaca la valorile proprii.
Nu stiu mai nimic despre vanatoarea de autori cu potential succes de public sau de critica, despre atragerea autorilor talentati, „seriosi”, charismatici, capabili sa-si promoveze Cartea. O carte cu „miza”, cu „poveste”, accesibila si publicului larg, impecabila stilistic pentru critica. O carte care sa contina dozele necesare de: sex, politic, social, „psihologic”, dialog, inceput si sfarsit.
Stiu doar o poveste adevarata despre o carte care nu va aparea, pentru ca, asupra unuia dintre autori, o mare editura detine exclusivitatea, prin contract, iar mostenitorul celuilalt autor nu doreste sa publice sub sigla respectiva. Fiind o carte de interviuri, singura solutie ar fi sa se publice intrebarile la o editura, iar raspunsurile - la cealalta… |
